Doom Over Bucharest II

•  

Am ajuns cu Ana in jur de 7 si ceva in Quantic sa vedem al 2-lea doom peste Bucuresti, fiind foarte satisfacuti de primul. L-am intalnit acolo pe Matei (cum cine e Matei? unul din cei mai nelipsiti betivi din barul trei betivi si in general din toate barurile) asa ca ne-am asezat la o bauta cu el. Cand am intrat in sala cantau Fadding Bliss, trupa care pe mine m-a dat repede afara inapoi la masa de betivi, pentru ca aveau in componenta o vocalista cu rol de soprana care isi inalta o voce foarte subire si ascultita, cu tonalitati foarte inalte si alungite, ceea ce nu era tocmai ceasca mea de bere.

Cand m-am intors au inceput Monolithe, o trupa instrumentala cu un doom atmosferic care parca a evoluat intr-o nota foarte post metal, cu riff-uri hipnotice si repetative. In spate proiectii cu spatiul, planete si diverse evolutii. Au fost interesanti o vreme dar tot acest doom-post-metal parca a obosit spiritele din sala.

Apropo de sala, Quantic pare genul de camin cultural concesionat de la stat si contractat cu destinatie cultural-studenteasca, lucru confirmat din sursele taclalelor la bere, deci se pare ca va fi o vreme prin preajma. E un loc bun de concerte, are pozitie buna in oras, spatiu mare si incapator, problema e ca din cauza cladirii sonorul se aude uneori ca intr-o cantina sau sala de bingo, asteptam deci antifonarea locului pentru imbunatatirea acusticii. In fata scenei insa langa boxe, sunetul e mai concentrat si parca nu se mai aude totul atat de risipit.

Si seara a devenit in sfarsit mai interesanta cand pe scena au urcat Ophis, cu o cruce intoarsa in logo, cu riff-uri death zdravene si cu tonalitati suficient de depresive pentru gusturile intunecate. Cu doua chitari, o voce solida, un bas si o pereche de tobe, au emanat forta pe ritmuri incete de doom intens, tocmai bune de dat din cap. La finalul concertului am ascultat o bucata foarte reusita cu ritmuri tiamatice, a 2-a parte a piesei The Halls Of Sorrow.

Citeste articolul “Doom Over Bucharest II”