Metalcamp 2009 (Zilele III, IV si V)

•  

Ziua III

M-am pornit de dimineata impreuna cu prietenul meu spre un deal impozant din apropierea orasului. Pe varful lui a fost construita o cetate pe la 1100, ale carei ruine mai exista si acum. Curiozitatea ne-a impins spre acel loc si am facut o plimbare. Asta a fost principalul motiv pentru care n-am reusit sa ajung la primele doua trupe din ziua a treia.

Cand am ajuns la scena, pe un soare puternic, cantau Sonic Syndicate. Inca de la primele sunete si de la primul contact vizual mi-am dat seama ca-s “pusti” din generatia noua de metal. Ceea ce vor ei sa cante e un death metal melodic, insa, din pacate, cam ii fac de rusine pe conationalii lor suedezi care au inventat genul. Pe scena am vazut doi chitaristi si o bassista care aratau ca niste robotei: stateau nemiscati si dadeau din cap de mama focului. Pe langa ei se agitau de zori doi vocali, unul din ei pierzandu-si vocea la un moment dat. Chestia asta m-a facut sa zambesc amar si sa ma intorc sa beau o bere fara a-i mai baga prea mult in seama. Ziua continua cu nume mari si nu avea rost sa-mi consum nervii cu pustii astia. (Da, sunt cam arogant.) Citeste articolul “Metalcamp 2009 (Zilele III, IV si V)”



If you don’t live for someting…

•  

Hatebreed

…you’ll die for nothing!!!

Cine stie versul asta inseamna ca stie Hatebreed. Cine ma stie destul de bine stie ca Hatebreed nu prea sunt genul meu, dar nu puteam rata sansa sa ma duc la un concert cu ei. Dupa ceva aventuri si planuri cu cativa prieteni, am reusit sa ajungem la un consens. Am plecat eu mai devreme spre Viena ca sa cumpar bilete pentru concert, iar prietenii urmau sa vina dupa ceva vreme.

Contrar asteptarilor am ajuns destul de repede la locul de desfasurare a concertului si am inceput sa intreb in stanga si in dreapta de bilete. Un tip mi-a spus ca nu mai sunt decat pentru cei care au facut rezervari dinainte si sa astept la intrare ca o sa mai fie cateva inainte de inceperea concertului. Asa ca am ramas acolo sa astept… La coada m-am cunoscut cu un tip american cu care am stat la taclale si a trecut timpul mai repede. In jurul orei 19:30, dupa 3 ore de stat acolo, a venit cineva la casa de bilete. Intre timp aparusera si prietenii mei. Cat am stat la coada s-au auzit discutii ca vor mai fi doar 50 de bilete, asa ca imi faceam ceva probleme, desi sunt roman si stiu sa ma bag in fata. Si cum spuneam, a venit un tip “cu biletele” care s-a dovedit insa ca era “stantator”… in sensul ca dadeam banii (20 euro de persoana) si el ne punea o stampila pe mana. Stilul romanesc ;) Insa nu m-a deranjat. Important e ca puteam intra la concert. Citeste articolul “If you don’t live for someting…”