Rockstadt Extreme Fest 2016

•  
comments 1

Asa cum o cere traditia, merg macar o data pe an la cate un festival. Anul asta am ajuns iar la Rockstadt. Un festival ambitios pentru Romania, care daca ar fi ceva mai bine organizat ar fi si mai reusit. Dar ne bucuram cu ce avem, de cativa ani metalistii din toate colturile tarii se aduna aici, in padurea din Valea Cetatii din Rasnov.

REF_2016_BANNER_FB_FINAL

Pentru ca primele zile se anuntau foarte ploioase, ne-am hotarat sa plecam joi dimineata la prima ora in formula eu (Cip), Ana si Sorin, sa prindem macar una din cele 30 de casute. Sorin m-a avertizat ca alea sigur sunt deja date dinainte pe sub mana, dar eu am zis ca nu se poate domne, romanul e nascut cinstit (nu poet), prindem noi ceva. Asa ca am ajuns acolo la 9 dimineata si am gasit o coada de peste 300 de oameni veniti toti sa prinda una din cele 30 de casute. Si in spiritul oricarei cozi ne asezam si noi la ea, neavand altceva mai bun de facut. Pe le 10 se deschid portile si s-a raspandit repede vestea ca inca de la deschidere mai erau doar 7 casute si restul fusesera date intr-adevar dinainte, iar primul venit de la coada le-ar fi luat pe toate cele 7 ramase. Si ca sa nu ni se para ca am stat degeaba la coada, am zis sa prindem macar bilete la vip camp, care cica ar fi avut apa mai calda acolo sau ceva. Citeste articolul “Rockstadt Extreme Fest 2016”



Metalcamp 2009 (Zilele III, IV si V)

•  

Ziua III

M-am pornit de dimineata impreuna cu prietenul meu spre un deal impozant din apropierea orasului. Pe varful lui a fost construita o cetate pe la 1100, ale carei ruine mai exista si acum. Curiozitatea ne-a impins spre acel loc si am facut o plimbare. Asta a fost principalul motiv pentru care n-am reusit sa ajung la primele doua trupe din ziua a treia.

Cand am ajuns la scena, pe un soare puternic, cantau Sonic Syndicate. Inca de la primele sunete si de la primul contact vizual mi-am dat seama ca-s “pusti” din generatia noua de metal. Ceea ce vor ei sa cante e un death metal melodic, insa, din pacate, cam ii fac de rusine pe conationalii lor suedezi care au inventat genul. Pe scena am vazut doi chitaristi si o bassista care aratau ca niste robotei: stateau nemiscati si dadeau din cap de mama focului. Pe langa ei se agitau de zori doi vocali, unul din ei pierzandu-si vocea la un moment dat. Chestia asta m-a facut sa zambesc amar si sa ma intorc sa beau o bere fara a-i mai baga prea mult in seama. Ziua continua cu nume mari si nu avea rost sa-mi consum nervii cu pustii astia. (Da, sunt cam arogant.) Citeste articolul “Metalcamp 2009 (Zilele III, IV si V)”