Amenra la Quantic

•  

Mă bucur să fiu aici și să scriu că am avut deosebita plăcere să particip la concertul Amenra din Quantic.
Aceștia sunt o formație belgiană, mai mult sau mai puțin controversată, care au reușit să își facă un nume impresionant pe scena de metal extrem. Spun „metal extrem” pentru că acești oameni cântă sludge, doom și cochetand cu post-hardcore-ul; astfel reușesc să te vrăjească pe tine, ascultătorule!

Dar hai să vorbesc mai mult despre concert; o seară liniștită de toamnă, 8 noiembrie, fără să am mari așteptări de la viață, primesc un mesaj în care sunt anunțat că am primit invitație la Amenra din Quantic; și ca să ne înțelegem, îi așteptam de ceva timp pe băieții ăștia! Așteptările mele deveneau din ce în ce mai mari pentru o formație de sludge, fiind încă antrenat de la concertul Dopethrone (altă seară teribil de bună ).

Zis și făcut, ajung în Quantic undeva pe la a doua trupă, Elr, (înainte au fost YlLVA) și nu vreau să fiu foarte cârcotaș, însă nu m-au dat pe spate, din moment ce sunetul era foarte tare dat și nu puteam să înțeleg ce se întâmplă cu instrumentele respective pe scenă. Mă întâlnesc cu câțiva prieteni, pentru a ne potoli reciproc entuziasmul și bem câteva beri până în 21:30, când știam că trebuie să înceapă concertul. Deja se aglomerase, se instalase atât liniștea, cât și întunericul în sală și amuzant că se mai trezea câte cineva care să strige „AMENRA!!!” cât îl țineau plămânii. După o mică pregătire a tobarului cu noi și folosirea unui instrument straniu pentru a marca începutul piesei „Boden”, i-am văzut pe toți 5 pe scenă, din senin apăruți acolo prin tot fumul ăla gros și luminile foarte puternice. Am auzit câteva comentarii la adresa luminilor, fumului, dar personal cred că au avut un rol foarte important, singurii mai supărați la adresa asta și care ar avea un motiv, ar fi fotografii.

Un sound apăsător, cu o tentă spirituală, melancolică, care să te pună la treabă, la contemplat, până în momentul în care disperarea și vocea sinistră ieșită din context a solistului te lovește și îți dai seama cât de bine se completează cu ce fac instrumentiștii. Cu siguranță Amenra nu este genul de trupă care să te plictisească, ci ajungi la un moment dat, în mijlocul concertului să închizi ochii și să pășești și mai adânc în universul lor.

Am fost placut impresionat să observ că au cântat piese de pe aproape toate albumele, însă ce mi-a atras mie atenția a fost piesa Boden (mass V) cu acel intro ce parcă urma să dea startul unui ritual. După care au continuat să ne încânte urechile cu piese precum „Razoreter” sau „Thurifer”, iar între aceste două piese cu siguranță a fost preferata publicului, a mea, poate și a lor la ce performanță au avut, superba piesă „A solitary reign”. Recomand albumul Mass VI, cu siguranță o capodoperă a formației, iar pentru experiența completă, recomand ca toată această contemplare pe tot parcursul derulării albumului să aibă loc în căști.

În final, am observat că publicul Amenra știa la ce trebuie să se aștepte și chiar în lipsa unui bis, cu toții am fost foarte impresionați de performanța belgienilor, mai puțin niște mici cârcotași ce își doreau mai puțină lumină, fum, poate chiar un public mai tăcut. Pot spune și că afterparty-ul cu muzică retro ne-a făcut să ne îndepărtăm de acea atmosferă cu tentă simbolistă pe care au lăsat-o artiștii în urma lor; cu ocazia asta, am avut mai mult timp de stat la bere și discutat despre pasiunea ce ne-a reunit în cadrul acestui eveniment. Aștept cu brațele deschise următorul eveniment, marca Amenra!

See ya there!
Cosmin

Video: Headfullofnoise

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Sludge, doom, crust si tristete in Fabrica

•  
comments 2

Environments, Mediocracy, AmenRa @ Fabrica, 6 oct 2012

Au trecut doua zile de cand am fost la concert si n-o sa va plictisesc cu povesti despre intarzierile concertelor de la noi; e deja ceva normal. Am ajuns si am baut doua beri pana sa inceapa concertul, deci va puteti da seama ca eram oarecum plictisit deja.

Environments? Meh…. Muzica de ascultat acasa cand esti intr-o depresie. Nu prea am inteles de ce au trebuit sa deschida ei…

Pentru Mediocracy a fost un fel de zi speciala, pentru ca a fost ultima oara cand au cantat cu Radu la chitara. La inceput sunetul a fost mai prost decat eram obisnuit sa aud la concertele lor, dar pe parcursul cantarii s-a auzit din ce in ce mai bine. N-o sa scriu despre cum au fost ei pe scena, pentru ca am scris de atatea ori! In schimb o sa-mi vars putin nervii pe toti labagiii tristi care au venit la concert si care stateau cu mainile-n san uitandu-se spre scena. Pai, ba, tristilor, la ce pula mea mai veniti la concerte hardcore/crust/metal daca stati si va uitati? Ramaneti, in pula mea, acasa si uitati-va pe youtube, ca e acelasi lucru! Si poate ca m-as fi asteptat sa se intample asta la un concert al unei trupe mai putin cunoscute, dar totusi era vorba de Mediocracy, o trupa care in doi ani de zile a facut mai multe decat aproape toate trupele underground din Romania!! Atat am avut de spus, cacatilor!

Si bineinteles, dupa pauza de rigoare – care chiar a fost scurta, toata lumea s-a bulucit in fata la AmenRa. M-a deranjat chestia asta, dupa ce cu 15 minute inainte stateau toti la 10m de scena. Dar, asta e, astia suntem noi romanii. Sa spun cateva vorbe despre belgieni. Ca mai toate trupele straine care au venit pe la noi, Amenra au inceput TARE, cu un sunet plin, fara “goluri” si cu o atitudine care nu te poate lasa indiferent. Mai toata lumea dadea din cap pe ritmurile lente si riffurile apasatoare ale sludge/doom-ului baietilor de pe scena. Tot concertul a fost o repriza mai lunga de “calcat pe cap” cu sunete joase dure si o voce stridenta care pune totul in miscare. Show-ul s-a terminat dupa vreo ora la fel de brusc cum a si inceput. Pur si simplu s-au stins luminile si belgienii au plecat de pe scena. Cam 2-3 minute lumea a aplaudat si a strigat “we want more!”, dar nu s-a mai intamplat nimic. Apoi, incet-incet, toti s-au mutat spre bar sau spre zona cu “merch” si spre case.

Punct.

PS Multumim, Cristiana, pentru clipuri.

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,

,