Obituary la Arene

•  

Ii mai vazusem acum cativa ani in Pipera la Best Fest dar atunci eram prea alcoolizat sa-mi mai aduc aminte ceva asa ca abia asteptam sa-i vad iar, de data asta cu ochii mai limpezi. Din pacate in seara aia a trebuit sa pazesc proiectia Fight Club la bar, pentru ca dupa propriile reguli, cine organizeaza evenimentul trebuie sa fie si acolo. Dupa ce s-a ispravit am rupt usa barului si am alergat intr-un suflet la concert, dar din pacate am ajuns spre final.

Cand am intrat in arene am sarit direct in mosh pit, excitat si de tensiunea filmului de la care tocmai plecasem. Nici nu mai stiu pe ce piese am sarit timp de 20 de minute, dar death-ul ala old school de care eram insetat m-a facut sa ma izbesc de toata lumea de acolo, si invers. Pe scena si in public era plin de rafale de plete, iar chitarile inalte si vocea lui Tardy mi-au zgaltait creierii cum trebuie. Au fost si solouri de chitara lungi, aplauze peste aplauze, imbratisari si multe pene impartite.

Citeste articolul “Obituary la Arene”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:




Vulturi sulfurosi si australieni veseli

•  

Pfoa! De cand n-am mai fost la asa un show! Si totul a inceput inca din start. Am ajuns cu Andreea pe la 20:45, Guest Metal Night v1.0 fiind anuntat ca incepe la 21:00. Avand in vedere ca in sala erau doar 3-4 oameni in momentul in care am intrat noi, nici nu-mi faceam iluzii ca show-ul va incepe mai devreme de 22:00. Dar… dupa ce ne-am luat cate o bere si am aruncat cateva priviri la merch, am mers langa mixer si am ramas suprinsi sa vedem ca la 21:05 incepe totul. La fel de surprinzator, parca de nicaieri, s-a adunat si publicul. Citeste articolul “Vulturi sulfurosi si australieni veseli”



Tragic! Au cantat Kalpa si Minerva Superduty!

•  

Ma batea gandul sa nu scriu nimic, dar am zis ca trebuie sa ramana ceva pe site si despre evenimentul asta. Asa ca, fara introduceri, cititi.

Pe Tragic ii vazusem acum doi ani in deschidere la Talbot in defunctul Question Mark. Mi-a placut din prima cum au sunat si mi-am dorit sa-i mai vad. Si avand in vedere ca anuntasera ca acum sunt cinci in loc de trei, m-am gandit ca vor fi si mai misto. Si chiar au fost. Deh, e clar ca doua chitari suna mai bine decat una singura si doua voci la fel. Au fost foarte entuziasti – fiind primul lor concert in noua formula – iar publicul a fost in asentiment cu ei si s-a simtit bine. Din pacate cele doua voci au avut ceva probleme de la mixer, pentru ca ba se auzeau, ba nu, dar per total show-ul a fost bun. Astept mai multe piese si mai multe concerte in viitor.

Apoi, au venit grecii Kalpa si Minerva Superduty. Pun ambele formatii in acelasi paragraf, pentru ca din cauza volumului dat exagerat de tare de catre sunetist, nu am inteles mare lucru. Si chiar am observat ca mai multi oameni din public isi bagau degetele in urechi din cand in cand, pentru a face fata asaltului sonic.

Din pacate, pe greci nu i-a ajutat nici publicul, pentru ca in sala ramasesera numai jumatate din oameni dupa Tragic. Mi s-a parut putin urat din partea noastra (publicul) sa lasam doua trupe venite de la ceva distanta si noi sa plecam acasa. Da, stiu ca a inceput mai tarziu concertul, dar cred ca oamenii astia merita mai mult respect. Si eu aveam program de dimineata devreme si am stat pana la sfarsit din respect pentru muzica si oamenii aia de pe scena. See you next time.




Rockstadt Extreme Fest 2016

•  
comments 1

Asa cum o cere traditia, merg macar o data pe an la cate un festival. Anul asta am ajuns iar la Rockstadt. Un festival ambitios pentru Romania, care daca ar fi ceva mai bine organizat ar fi si mai reusit. Dar ne bucuram cu ce avem, de cativa ani metalistii din toate colturile tarii se aduna aici, in padurea din Valea Cetatii din Rasnov.

REF_2016_BANNER_FB_FINAL

Pentru ca primele zile se anuntau foarte ploioase, ne-am hotarat sa plecam joi dimineata la prima ora in formula eu (Cip), Ana si Sorin, sa prindem macar una din cele 30 de casute. Sorin m-a avertizat ca alea sigur sunt deja date dinainte pe sub mana, dar eu am zis ca nu se poate domne, romanul e nascut cinstit (nu poet), prindem noi ceva. Asa ca am ajuns acolo la 9 dimineata si am gasit o coada de peste 300 de oameni veniti toti sa prinda una din cele 30 de casute. Si in spiritul oricarei cozi ne asezam si noi la ea, neavand altceva mai bun de facut. Pe le 10 se deschid portile si s-a raspandit repede vestea ca inca de la deschidere mai erau doar 7 casute si restul fusesera date intr-adevar dinainte, iar primul venit de la coada le-ar fi luat pe toate cele 7 ramase. Si ca sa nu ni se para ca am stat degeaba la coada, am zis sa prindem macar bilete la vip camp, care cica ar fi avut apa mai calda acolo sau ceva. Citeste articolul “Rockstadt Extreme Fest 2016”



Iron Maiden si amintiri din copilarie

•  

A fost odata ca niciodata Iron Maiden, cu totii ii ascultam cand eram mici. Acum suntem mari, nu prea ii mai ascultam, dar au venit iar in oras.

Nu aveam in plan sa merg dar spre seara am plecat pur si simplu si am ajuns la concert mai tarziu, dar inca pe la primele piese. Scena mare, oameni multi veniti cu mic cu mare, bilete scumpe, dar o fericire generala intinsa pe sute de metrii patrati. Cand am intrat l-am auzit pe Bruce glumind foarte dezinvolt pe scena: cat am scris noi piesa asta in ’80, clar voi erati ocupati sa populati tara cu metalistii aici de fata. Era Children of Damned, cantec la care toata lumea care nu avea o bere in mana a tinut ritmul cu mainile pe sus. Eu nu, eu am de obicei o bere in mana. Citeste articolul “Iron Maiden si amintiri din copilarie”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Thy Art Is Metal

•  
comments 1

Incep articolul, ca niciodata, multumindu-i foarte mult lui Miluţă Flueraş pentru fotografiile care apar mai jos.

Si-acum va povestesc cum a fost la concert. Am ajuns joi seara, impreuna cu Andreea, pe la 21:30, in Fabrica. Acolo i-am gasit pe scena pe Negative Core Project, care cantau in fata a cel putin 100 de oameni.

A fost o surpriza foarte placuta sa vedem ca era deja lume in club. Si nu doar ca era lumea acolo, dar atmosfera era foarte destinsa, cu moshpit-ul pornit si cu agitatie la maxim. Am prins doar doua piese si jumatate de la baieti, dar cred ca a fost de ajuns ca sa intru si eu in atmosfera. Citeste articolul “Thy Art Is Metal”



Deschidem barul trei betivi :-)

•  

De mult timp ne zbura din cand in cand gandul la un bar. Acum in sfarsit il deschidem. Mai bine spus il redeschidem sub marca Trei Betivi, pe locul in care si-a facut veacul barul nostru de suflet multi ani de zile, Fri Kultur. Niciun alt loc n-ar fi fost mai potrivit si in niciun alt spatiu nu ne-am fi regasit mai mult ca in asta. Aici am petrecut multe nopti si multe momente de betii muzicale memorabile in ultimii 6-7 ani.

Dar si ultimul an tot pe aici l-am petrecut incercand deschiderea barului si tinandu-l astfel cumva doar pentru noi. A durat ceva pentru ca, administrativ vorbind, cand autorizatia de functionare era aproape gata s-a intamplat nenorocirea din Colectiv si asta a blocat totul, nu s-au mai eliberat autorizatii noi pana in aprilie anul asta. Demersurile au devenit mai birocratice, lente si greoaie, dar intr-un final s-au rezolvat.

dav

Nu conteaza cine-i actionarul, cine-s administratorii si cine tine contabilitatea. La partea ideologica, culturala si, mai ales, subculturala a barului veghem cu totii.

La bar raman o parte din aceiasi oameni de la Fri Kultur, care au incredintarea noastra ca vor face treaba buna, asa cum au facut si pentru vechiul bar, in care ne-am simtit mereu atat de bine.

La intrare gasiti noul logo Trei Betivi, lucrat de Costin Chioreanu, iar pe pereti amprentele noastre sub forma de afise sau multe coperti muzicale de albume, pentru ca, asa cum bine a zis un raposat betiv odata, muzica se asculta pe albume :-)

Deschidem vineri 1 iulie, cand facem inaugurarea oficiala, si va asteptam la o bere pe Strada Vasile Lascar, nr. 66, sa povestim si sa ne imbatam cu muzica.

 

Postat în:

Evenimente


Blazzajul de sâmbătă seara

•  

Blazzaj există încă din 1996. În 20 de ani de jazzisme au scos doar două albume. Se auzea deja de prin aprilie melodia Plusunu – așadar, parcă se aude bass-ul unui album nou prin toamnă (da, 20 de ani, se pune și FunkinLeFree).

Mergem în Control deci, la concert. Ceea ce era prevăzut să înceapă la 21.00, a început de fapt, mult mai târziu. I-am văzut cârlionții lui Petre cum a intrat în sală, apoi Vita și toată seara a decurs perfect în ritmuri de acid-jazz, funk și, bineînțeles, puțiiiiiin de tot hardcore. E imposibil să nu simți în vocea lui Tavi faptul că face parte și din Implant pentru refuz, omul ăsta nu se poate abține, îi mai scapă o grohăială, două.

Au deschis seara cu melodia Blazzaj, cu Tavi jos, în fața scenei, cum altfel? A dat startul perfect, lumea avea energie, s-a strâns o adunătură frumoasă de oameni cu energie, gata să dănțuiască. Mai puțin unul dintre bețivi, care, destul de sceptic, își exprima regretul că nu se strâng la fel de mulți oameni și la un concert grind.

Blazzaj-jazz Citeste articolul “Blazzajul de sâmbătă seara”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete: