At The Gates @Quantic

•  

Sunt câteva formaţii despre care am amintirea primului contact. Nu sunt multe, dar în general sunt printre formaţiile mele preferate. Una din ele este At The Gates. Am avut cu ei de fapt două contacte – primul a fost prin ’93-’94, când unul din prietenii din acea perioadă (toată lumea îl ştia de Groparu’) a venit cu o casetă cu albumul “With Fear I Kiss the Burning Darkness” şi ne-a dat puţin pe spate. Citeste articolul “At The Gates @Quantic”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Doar un beţiv la Rockstadt Extreme Fest 2018

•  

Converge! Converge?! Haaaaa! Era prin februarie, cred… nu ţin minte exact. Ideea e că aş fi vrut să ajung la Roadburn anul ăsta, dar m-am trezit cam târziu (ianuarie) şi n-am mai găsit cazare la un preţ decent, aşa că ştirea că o să vină Converge la Rockstadt m-a făcut să nu ezit şi să-mi cumpăr bilet imediat. Ştiam că n-o să fie acelaşi lucru ca la olandezi, dar decât deloc, mai bine şi aşa.

Apoi totul a fost destul de bine. M-am sfătuit cu prietenul Răzvan şi am hotărât că mergem împreună – el a şi găsit cazare în Râşnov – aşa că a rămas doar să aşteptăm până în august… Şi am aşteptat cuminţi ziua de 2, când ne-am împachetat şi am plecat la drum toţi patru (soţie şi prietenă incluse!). N-o să stau să detaliez toată povestea; am îmbătrânit şi nu mai am răbdare să scriu foarte mult. O să scriu câte puţin despre trupele care mi-au plăcut şi despre atmosferă.

Prima zi

Sincer, nici nu mă uitasem prea bine pe programul pe zile, aşa că nu ştiam exact la ce să mă aştept şi cum îmi voi organiza timpul. Am mers, aşadar, după cum m-a dus valul şi a fost chiar bine.

Obscure Sphinx
Obscure Sphinx

Citeste articolul “Doar un beţiv la Rockstadt Extreme Fest 2018”



Arta ca o crimă

•  

N-a mai fost răcoare în iunie de multă vreme, iar faptul că acest concert urma să fie în aer liber a făcut ca totul să iasă foarte mişto – am avut atmosferă de festival.. care va continua şi mâine.

N-am ajuns la prima formaţie, pentru că a fost prea devreme, dar trebuie să menţionez că As I Fall merită ascultaţi şi văzuţi în concert.

Divided By PerceptionDivided By Perception

Citeste articolul “Arta ca o crimă”



Sunetul perfect al Bison/LLNN @Control

•  

O seară rece de mai nu putea fi mai reuşită decât cea de aseară… Am fost în Control cu Andreea şi Răzvan să vedem şi să ascultăm nişte trupe foarte mişto. Am aşteptat să se deschidă clubul cu un Guinness rece pe terasă în frig, dar aşteptarea a meritat.

Am intrat în club fix când începeau să cânte Ropeburn, pe care îi mai văzusem la lansarea CD-ului acum o lună, în Motiv.

Ropeburn

Citeste articolul “Sunetul perfect al Bison/LLNN @Control”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,

,



Mamuţii au fost aici

•  

Cum te relaxezi cel mai bine sâmbătă seara ca metalist în Bucureşti? Dacă ştii cu două-trei luni înainte, te duci la un concert în Fabrica, împreună cu prietenii! Mai ales că vezi o trupă bună din Italia, ceea ce e destul de rar.

Începem cu începutul, pentru că la 20:55 am ajuns în club şi pe scenă erau deja băieţii noştri de la RoadkillSoda care dădeau bine de tot. Surpriza noastră a fost sala plină de lume, cum n-am mai văzut de multă vreme. Am mers şi ne-am luat câte o bere şi ne-am găsit un loc de unde să vedem şi sa ascultăm muzica. Şi am avut ce asculta şi ce vedea. Trupa a sunat foarte-foarte bine, iar southern-stoner-rock-ul lor a băgat lumea în ritm. După mai bine de o oră după ce au început, la ultima piesă au chemat pe scenă pe noul vocalist, “Beast”, care îi va lua locul lui Mircea “Hotshot Eagle” (numele oficial de pe facebook sic!). Tranziţia s-a făcut paşnic şi piesa a sunat foarte bine cu ambii vocali.

Între timp ne-au apărut şi prietenii Ana şi Ciprian, din urma lor venind şi o mică gaşcă de la bar, spre surpriza mea şi a soţiei. Pauza dintre trupe n-a durat prea mult – abia am avut timp să aruncăm un ochi la “merch” şi să ne mai luăm o bere, că pe scenă au urcat italienii şi n-au stat la poveşti.

Ufomammut sunt o trupă destul de veche, dar nu prea bine cunoscută pe la noi. Sau cel puţin aşa am crezut, dar sala plină de la Fabrica mi-a demonstrat contrariul. Cum îi spuneam şi lui Sorin într-o discuţie pe whatsapp, n-am mai văzut atât de multă lume de cel puţin 100 de concerte! Iar mă lungesc… Dar italienii nu! Au început lent şi puternic din prima. Ritmurile şi riff-urile repetate până la obsesie, momentele în care vocalul cântă ceva nedesluşit, sunetul genial ne-au pus pe toţi în mişcare – în special de cap. De la prima piesă şi până la ultima am stat înghesuit printre oameni şi m-am bucurat de nebunia aia de muzică psihedelică, care te bagă într-o transă fără să “bagi” nimic ajutător, deşi unii erau clar “consumaţi” dinainte de concert şi se simţeau bine.

Noi ne-am mişcat câte puţin mai spre centru şi mai spre spate din cauză deplasărilor publicului care mai de care, până aproape de ultima treime a concertului. Atunci a avut loc un declic al nebunului nostru de Ciprian, care n-a mai rezistat şi a încins un moshpit. I s-au alăturat câţiva băieţi mai înflăcăraţi care abia aşteptau momentul şi au ţinu-o aşa până la final, spre încântarea celor trei de pe scenă.

După aproape o oră şi 45 de minute, transpirat şi încălzit, am aplaudat şi am fluierat admirativ italienii şi am mers să-mi iau nevasta din spatele clubului, unde se retrăsese fix ca să scape de căldura din faţă.

Şi cam atât! A fost o seară genială cu muzică foarte bună, cu o atmosferă pe măsură şi cu multă lume.

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,



Napalm Death @ /Form Space

•  

Plecat-am nouă din Vaslui şi-am ajuns toţi la Cluj, la concertul Napalm Death din 28 februarie! Asta după o aventură de aproape şase ore în aeroportul Otopeni, unde avionul cu care am zburat a avut o defecţiune tehnică şi a trebuit să aşteptăm remedierea. Eh, dar până la urmă am ajuns cu bine şi asta a fost cel mai important.

Şi după ceva plimbări prin oraş, s-a apropiat ora concertului, aşa că am plecat spre club. Pe drum l-am agăţat pe prietenul Vasile, care “aproape clujean” fiind nu ştia cum să ajungă. Apoi în club am avut o reuniune de ex-vasluieni, care mai de care adunaţi pentru distracţie. Citeste articolul “Napalm Death @ /Form Space”



Stranger times indeed!

•  
comments 1

Cu vulturii norvegieni nu te pui! Nu avem ce discuta pe tema asta!

Joi, 16 noiembrie 2017, la un an si cateva zile de la ultimul lor concert aici (in Fabrica, Bucuresti), i-am prins din nou pe nebuni! Abia asteptam momentul.

Am ajuns pe la 20:40, chiar daca stiam ca evenimentul urma sa inceapa la 20:30. Am zis ca oricum nu-mi plac baietii din deschidere (desi nu ascultasem prea mult), plus ca de obicei se intarzie. Dar, cand am ajuns, lume era, dar inca nu incepuse concertul. Asa ca am facut o halta la bar, sa-mi iau o bere, iar apoi m-am dus sa arunc o privire la merch, unde mi-am facut planurile de achizitii. Citeste articolul “Stranger times indeed!”



Immolation, Melechesh & co. in Fabrica

•  

Am facut o pauza destul de lunga de concerte sau cel putin n-am mai scris despre concertele la care am fost de ceva vreme. Asa ca m-am hotarat sa spun cateva vorbe despre un concert misto la care am fost luni, pe 18 septembrie 2017. Concertul se anunta a fi unul bun, cu doua trupe super-experimentate – Immolation si Melechesh – si cu trei trupe de deschidere cel putin interesante.

Din pacate n-am reusit sa ajung la prima trupa, No More Fear, din Italia. Cand am ajuns la club lumea era iesita la tigara, semn ca pe scena nu era nimeni sau o trupa se pregatea. Afara m-am intalnit cu Razvan & co si am stat putin la vorbe, dupa care am intrat sa vedem cam care e atmosfera. Am fost surprins sa vad ca jumatate de sala era plina, avand in vedere ca la tigara iesisera cel putin 100 de oameni (ochiometric, asa). Citeste articolul “Immolation, Melechesh & co. in Fabrica”



Gojira! GO-JI-RA!!!

•  

În 2006 n-am apucat să-i văd la Brutal Assault, pentru că am ajuns ziua următoare după ce au cântat. Dar i-am prins în 2010, tot la Brutal Assault, şi apoi în 2013 la Rockstadt Extreme Fest, la Râşnov. De fiecare dată au sunat bine şi de fiecare dată publicul a fost fantastic. Aşa că abia am aşteptat momentul să-i văd din nou, mai ales că veneau cu turneu de promovare al albumului (nu chiar nou) Magma, deci erau headlineri şi mai mult ca sigur trebuiau să cânte mai mult timp.

Dar deja am făcut o introducere mult prea stufoasă, aşa că hai să vă zic câte ceva despre concert. Am ajuns acolo pe la 20:40 şi ne-am adunat toată gaşca fix la intrare. Pe scenă se scălâmbăiau nişte băieţi tinerei, care sunau oribil – asta nu e doar părerea mea. Aşa că ne-am dus să procurăm jetoane, iar apoi să ne alimentăm cu câte o bere-două.

Eh… şi am aşteptat cam 30-40 de minute să treacă timpul şi sa ne deplasăm şi noi în faţa scenei, ca să vedem “delfinii” de la Gojira. Şi a fost bine de tot!!!

Fum! Gojira!

Citeste articolul “Gojira! GO-JI-RA!!!”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete: