Poveşti Kwoon-iene

•  

Kwoon @ Control, 29 octombrie 2013

<de demult>

Cândva prin martie 2010 mă întorceam cu un tren de noapte din Braşov. Ascultam la un mp3-player, împreună cu o prietenă, A Desolation Song. Ţin minte cum mi-a zis “să vezi ce piesă o să-ţi pun după asta! Când ajungi acasă trebuie să vezi şi clipul neapărat!”. Şi mi-a pus I Lived on the Moon. E una din puţinele amintiri foarte clare legate de când şi cum am ascultat/simţit prima dată o trupă. Mai ales că atunci a venit momentul unei schimbări de direcţie pentru mine, am fugit spre “post-“. După câteva luni, nu ştiu cum, Kwoon-ii anunţă că ajung în Bucureşti. Deşi tare puţină lume auzise de franţujii mei, mă entuziasmez şi îi împart în stânga şi în dreapta. Cum era de aşteptat, concertul urcă rapid în topul personal şi nu trebuie să dea foarte tare din coate până să se strecoare pe primul loc. Trece un an, trecem din nou prin Kwoon, stăm la taclale…ce seară faină! In 2012 am înghiţit în sec şi fără Kwoon, şi fără Every Silver Lining Has A Cloud-ul anunţat pentru Braşov. Dar uite-i că vin în 2013! Resurse de-aş fi avut, şi m-aş fi aruncat într-un tren spre Timişoara să-i văd şi acolo. Dar mai bine că nu am facut-o, o seară mi-a fost de ajuns, m-a stors complet de tot şi de toate.

</de demult >

Citeste articolul “Poveşti Kwoon-iene”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Voci curmate in Control

•  

Our Ceasing Voice @ Control, 27 februarie 2013

Să scriu? Să nu scriu? Am cam tras chiulul de la concerte în ultimele doua-trei luni, așa că…parcă mă trage conștiința de mânecă să și scriu, dacă tot m-am mișcat la eveniment! Cu întârziere de câteva zile bune dar…na, să zicem că a trebuit să mă reculeg după câteva ore faine.

In fine, miercuri seara am luat parte la o post-rockereala pe cinste, de care mi-am dat seama atunci că îmi era dor. Eu nu m-am interesat înainte (nici măcar acum nu știu nimic oficial) la ce ora ar trebui să înceapă concertul, deci recunosc că vorbesc din ce mi-au zis alții. Cică la 8. Ochei, douăchei, pe la 8:15 mă afișez (mă fac afiș?) la intrarea Berlinului. Ehe, nu vă amăgiți, e doar vorba de noul Control. Românii noștri nici n-au început încă soundcheck-ul și apoi mai urmează și austriecii la probe. Haha, la ce mă așteptam oare? Eh, am intrat în club, mi-am șters cele 3 lacrimi căzute la datorie în lupta cu fumul și mi-am mijit ochii în jur, să-mi dau seama ce-i și cu clubul ăsta, că-mi era străin până atunci. Mi-am luat o bere, am înjurat prețul – că na, unii sunt obișnuiti cu locuri mai studențești (RIP La Jeg) – și am purces la o socializare îndelungată. Nu zic că nu-i bună și asta, dar eram acolo pentru concert, nu?

Citeste articolul “Voci curmate in Control”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Trey Spruance interview in Bucharest

•  
comments 1

An interview with Trey Spruance, founder of Secret Chief 3 and former member of Mr. Bungle and Faith No More. The interview was shot just before Secret Chiefs 3’s second live show in Bucharest (07 November 2013).

3b: We’ll just start with a random question: when will the next Secret Chiefs album be released, The Book of Souls? I read on your website that it should have come out in the fall of 2010.

Trey: Actually it probably should’ve come out in 2006 and I think that was the last time… We might have mentioned it one other time and fans have been mentioning it ever since so we’ve stopped saying anything about it. We recorded yet another record this October.

3b: The EP with Mike Patton? Citeste articolul “Trey Spruance interview in Bucharest”

Postat în:

Interviu

|

Etichete:

,



Maybeshewill ? Certainlywedid !

•  

Maybeshewill, 25 septembrie 2012, club Fabrica

Marţi seara, pe la 8 fără 15 eram în faţa Fabricii. Stiam că la 8 trebuia să ocupe scena prima trupă. Mă uit în jur – pustiu. Eu mă aşteptam la puhoi de lume, că na, Maybeshewill sunt trupă de post-rock cunoscută şi ar trebui să adune toată hipsterimea bucureşteană. Incep să-mi verific din nou calendarul mintal dar totul pare corect. E 25 septembrie, e ora 8 seara. Pai hai să vedem cum dansăm atunci! In fine, urcăm, plătim cei 25 de lei pe bilet şi intrăm în sala propriu-zisă de concert. Maxim 20 de oameni adormiţi pe margini, pe scaune sau la bar. Trec de şocul iniţial şi mă gândesc că lasă, că or mai veni mai încolo. Imi iau o bere (aleluia, bere la 0.5 l, aproape că uitasem cum arată!) şi mă aşez pe canapeaua din camera alăturată. Mă rog, stau la o taclală, se face 8 destul de repede. Nimeni pe scenă. Fir-ar, o să întârzie! Mă gândesc că poate nu au început pentru că publicul era prea subţire şi publicul era prea subţire pentru că s-a obişnuit să nu se înceapă niciodata la timp. Cunoscutul cerc vicios al concertelor de club bucureştene. Dar, zic şi eu, când anunţi programul aşa detaliat, tu, ca organizator…băi, nene, te ţii de el fără doar şi poate! Aşa iţi înveţi publicul, arde-l un pic şi data viitoare vine când trebe. In fine, nu ştiu dacă asta a fost problema, cert e că Valerinne au început pe la 9 fără ceva când în sfârşit se adunase destulă lume. Cum ziceam mai sus, feţe oarecum necunoscute mie, oameni noi pe la concerte…lucru bun, nu?

Citeste articolul “Maybeshewill ? Certainlywedid !”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Anathema, internal landscapes

•  
comments 5

Anathema, 23 septembrie 2012

Pe la 8:20, când am ajuns pe Strada Turturelelor (Mihai, esti mulţumit?) în faţa Jukebox-ului/Becker Brau/Why Not (sau cum i-o mai zice acum, aceeaşi Marie cu altă pălărie), mi-am format prima impresie legată de concert: coada foarte civilizată în faţa intrării. Nu prea înteleg eu de ce acest aspect a ajuns să fie atât de anormal şi să mă impresioneze pozitiv atât de puternic, dar să trecem frumuşel peste. Aşa, cum ziceam, coada se întindea destul de mult pe trotuar dar cu toate astea nu am văzut pe nimeni să taie rândul. Taxiurile veneau grămadă, opreau în faţa clubului, oamenii se dădeau jos şi porneau cuminţi spre capătul cozii (şi acesta nu era deloc aproape). Ne-am mai prins cum ar trebui să stea lucrurile? M-am apropiat de intrare destul de repede, în vreo 10-15 minute eram deja înconjurată de fumul obişnuit din cluburi. Am analizat rapid situaţia şi, observând haosul din stânga scenei (acolo unde era barul…cum să ai barul chiar lângă scenă?!), m-am îndreptat spre dreapta ei şi am reuşit, surprinzător, să-mi găsesc un loc cu o mână pe gard.

Citeste articolul “Anathema, internal landscapes”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Al 4-lea Ritual Bombastic şi Intunecat

•  
comments 4

In acest an, pe la începutul lui ianuarie, când planeta abia se dezmeticea după petrecerea de revelion, eu aşteptam cu degetele încleştate în tastatură noile detalii despre ceea ce urma să se petreacă abia peste mai bine de jumătate de an, în luna lui gustar, august. Cu deja-vu-uri constante venite din anul trecut, când emoţiile începuseră să se reverse cam tot în aceeaşi perioadă şi din acelaşi motiv, l-am urmărit cu o obsesie aproape nesănătoasă pe organizatorul evenimentelor ce pot fi caracterizate de un număr indefinit de superlative pozitive. Aş putea acum să înşir o serie întreagă de “cel mai x concert”, dar deja orice suflet care a participat la un eveniment de sub emblema DonisArt/Kogaionon ştie despre ce vorbesc, iar pentru cei ce nu au făcut acest pas încă…degeaba aş folosi cuvinte, sunt sigură că în entuziasmul meu aş induce o aparentă exagerare ce poate ar suna superficial, ca o reclamă ieftină. Un singur gând am pentru voi toţi, iubitori de muzici subpământene: mergeţi la aceste evenimente, oameni buni! Să-mi cereţi mie banii de bilet înapoi dacă nu veţi reuşi să vă afundaţî şi să uitaţi de voi şi de ceilalţi în atmosfera, în muzica acestor seri inedite.

Am început cu o mică deviere mai mult decât subiectivă de la cronică, îmi cer scuze, dar căldura serilor din Alba-Iulia încă îmi curge prin nervuri şi deja simt cum iarba, cerul şi muzica mă cheamă înapoi în cetate.

Citeste articolul “Al 4-lea Ritual Bombastic şi Intunecat”



Arcturus s-a mutat din constelaţia Boarului în Braşov

•  
comments 2

Arcturus, 5 mai 2012, Reduta, Brasov

E greu de transpus în cuvinte concertul de sâmbată seara, mai ales aşa, înca la cald (şi probabil că va mai fi “la cald” încă vreo două săptămâni). Am numai laude şi mă gândesc că dacă o să scriu numai şi numai de bine, o sa pară ireal. Dar aşa a şi fost…

Sâmbătă pe la prânz ne-am strâns 5 oameni, ne-am urcat în maşină şi am pornit spre Braşov. In timp ce cd-ul ne oferea spre ascultare Vulture Industries, mă gândeam că prestaţia lor de la DBE3 a fost ultimul concert metal care m-a trecut prin atâtea stări că ajunsesem să nu mai ştiu nici eu ce să simt. Oare urma o seară la fel de ameţitoare?
Citeste articolul “Arcturus s-a mutat din constelaţia Boarului în Braşov”

Postat în:

Cronica de concert


Arkan şi Pământul Orfan în Biserică

•  
comments 4

Arkan, Myrath, Orphaned Land – Silver Church, 9.12.2011

Orphaned Land e una din trupele alea care nu au cum să-ţi rămână indiferente. Ori iţi place şi apreciezi influenţele orientale, ori le asociezi cu acel gen foarte popular la noi şi ajungi să deteşti şi Pământul Orfan. Eu mă consider norocoasă că am reuşit să trec peste anumite stereotipuri şi să pot să mă bucur de Orphaned Land aşa cum trebuie.

Orphaned Land

Joi seară exoticul turneu The Tour to OR Shalem 2011 trebuia să treacă prin Cluj dar se pare că vestitul Sandor a făcut din nou ceea ce ştie el să facă mai bine, adică să lase trupele şi publicul cu buza umflată. Dacă tot se încăpăţânează să continue aşa, sper ca măcar să işi facă un renume negativ pe afară cât mai repede, să se ştie cu cine NU trebuie lucrat (mai e nevoie să spun şi că trebuie să facă cineva un pustiu de bine şi să-i dea o mamă de bătaie bine-meritată?).

In fine, am ajuns în Biserică în jur de ora 7, ştiind că ratez prima trupa, Artweg, dar în timp pentru Arkan. Am avut un mini-şoc când am văzut cât de puţină lume era, mai ales că a trecut deja o lună de la ultimul eveniment metal mai semnificativ (Amon Amarth) şi mai e mai bine de o lună până la următorul (Arch Enemy). Aceleaşi feţe cunoscute, aceiaşi susţinatori ai scenei metal de la noi. Mi-am luat o eprubetă cu bere şi am ajuns, fără niciun stres sau obstacol, în rândul 2.

Citeste articolul “Arkan şi Pământul Orfan în Biserică”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,

,



The Chronicles of Rome

•  

Rome în Kulturhaus, 03.12.2011

Mai întâi simt nevoia să încep prin a spune că Rome sunt formaţia mea preferată de vreo 2 ani încoace deci trebuie să îmi fie iertate subiectivitatea şi erorile de setlist, mintea mea nu s-a gandit nicio clipă că trebuie sa înregistreze ceea ce vede/aude, era mult prea adâncită în atmosferă.

Am aflat de concert la Dark Bombastic Evening 3, când, uitându-mă pe pereţii zidurilor cetăţii, am văzut un colaj al afişelor cu toate evenimentele Kogaionon & DonisArt. Era acolo un afiş Rome pe care nu-l ştiam. M-am apropiat să văd despre ce e vorba şi…aşa am ajuns să aştept concertul ăsta înca dinainte de a-l vedea pe anteriorul.

Citeste articolul “The Chronicles of Rome”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Dark Tranquillity – metal de Göteborg in Bucuresti

•  
comments 2

Seara a început “apoteotic” pe o ploaie care apoi cred (şi sper) că a cazut pe scari de cât a fost înjurată. Indreptându-mă spre deja cunoscuta Biserica de Argint, mă întrebam dacă intensitatea concertului va fi la fel ca anul trecut şi ma treceau fiori când revedeam în minte Misery’s Crown-ul sibian. Am început să număr orele cu 3 zile înainte de concert, abia aşteptam să aflu răspunsul la întrebarea mea. Am ajuns pe la 7 şi-un pic, am scăpat de umbrelă, de ghiozdan, de toate lucrurile atât de nesemnificative în acel moment şi hai, repede, în faţa.

Citeste articolul “Dark Tranquillity – metal de Göteborg in Bucuresti”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete: