Amenra la Quantic

•  

Mă bucur să fiu aici și să scriu că am avut deosebita plăcere să particip la concertul Amenra din Quantic.
Aceștia sunt o formație belgiană, mai mult sau mai puțin controversată, care au reușit să își facă un nume impresionant pe scena de metal extrem. Spun „metal extrem” pentru că acești oameni cântă sludge, doom și cochetand cu post-hardcore-ul; astfel reușesc să te vrăjească pe tine, ascultătorule!

Dar hai să vorbesc mai mult despre concert; o seară liniștită de toamnă, 8 noiembrie, fără să am mari așteptări de la viață, primesc un mesaj în care sunt anunțat că am primit invitație la Amenra din Quantic; și ca să ne înțelegem, îi așteptam de ceva timp pe băieții ăștia! Așteptările mele deveneau din ce în ce mai mari pentru o formație de sludge, fiind încă antrenat de la concertul Dopethrone (altă seară teribil de bună ).

Zis și făcut, ajung în Quantic undeva pe la a doua trupă, Elr, (înainte au fost YlLVA) și nu vreau să fiu foarte cârcotaș, însă nu m-au dat pe spate, din moment ce sunetul era foarte tare dat și nu puteam să înțeleg ce se întâmplă cu instrumentele respective pe scenă. Mă întâlnesc cu câțiva prieteni, pentru a ne potoli reciproc entuziasmul și bem câteva beri până în 21:30, când știam că trebuie să înceapă concertul. Deja se aglomerase, se instalase atât liniștea, cât și întunericul în sală și amuzant că se mai trezea câte cineva care să strige „AMENRA!!!” cât îl țineau plămânii. După o mică pregătire a tobarului cu noi și folosirea unui instrument straniu pentru a marca începutul piesei „Boden”, i-am văzut pe toți 5 pe scenă, din senin apăruți acolo prin tot fumul ăla gros și luminile foarte puternice. Am auzit câteva comentarii la adresa luminilor, fumului, dar personal cred că au avut un rol foarte important, singurii mai supărați la adresa asta și care ar avea un motiv, ar fi fotografii.

Un sound apăsător, cu o tentă spirituală, melancolică, care să te pună la treabă, la contemplat, până în momentul în care disperarea și vocea sinistră ieșită din context a solistului te lovește și îți dai seama cât de bine se completează cu ce fac instrumentiștii. Cu siguranță Amenra nu este genul de trupă care să te plictisească, ci ajungi la un moment dat, în mijlocul concertului să închizi ochii și să pășești și mai adânc în universul lor.

Am fost placut impresionat să observ că au cântat piese de pe aproape toate albumele, însă ce mi-a atras mie atenția a fost piesa Boden (mass V) cu acel intro ce parcă urma să dea startul unui ritual. După care au continuat să ne încânte urechile cu piese precum „Razoreter” sau „Thurifer”, iar între aceste două piese cu siguranță a fost preferata publicului, a mea, poate și a lor la ce performanță au avut, superba piesă „A solitary reign”. Recomand albumul Mass VI, cu siguranță o capodoperă a formației, iar pentru experiența completă, recomand ca toată această contemplare pe tot parcursul derulării albumului să aibă loc în căști.

În final, am observat că publicul Amenra știa la ce trebuie să se aștepte și chiar în lipsa unui bis, cu toții am fost foarte impresionați de performanța belgienilor, mai puțin niște mici cârcotași ce își doreau mai puțină lumină, fum, poate chiar un public mai tăcut. Pot spune și că afterparty-ul cu muzică retro ne-a făcut să ne îndepărtăm de acea atmosferă cu tentă simbolistă pe care au lăsat-o artiștii în urma lor; cu ocazia asta, am avut mai mult timp de stat la bere și discutat despre pasiunea ce ne-a reunit în cadrul acestui eveniment. Aștept cu brațele deschise următorul eveniment, marca Amenra!

See ya there!
Cosmin

Video: Headfullofnoise

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Harakiri for the Sky @ Quantic

•  

Voi aborda această recenzie printr-o întrebare foarte importantă, dar privită într-un mod destul de general pentru majoritatea ascultătorilor unui anumit gen muzical, mai ales pentru cunoscători și pentru cei ce se delectează cu muzica la un nivel mult mai înalt; ”Tu ce aștepți de la o trupă?” gândește-te puțin la acest aspect. Ei bine, mulți dintre noi vedem muzica ca fiind un refugiu în care ne integrăm și ne găsim liniștea dincolo de diferențele care pot exista între noi, ne apropie și integrează într-un grup social.

Trupa despre care o să vorbim în următoarele rânduri o putem ridica la un nivel impresionant din multe puncte de vedere, fiind o trupă cel puțin interesantă prin temele abordate în cadrul pieselor, complexitatea acestora, simetria și firul narativ ce reiese în urma ascultării unui întreg album, plus o prezență scenică și o execuție de care m-am îndrăgostit. Harakiri for the Sky sunt o trupă pe care mi-am dorit de mult timp să o văd, auzisem de ei acum câțiva ani și în cele din urmă am reușit să îi văd în Quantic Club, în cadrul festivalului Encore Metal Festival, în data de 19 mai 2019, cântând în a doua zi de festival, ca headlineri.

Citeste articolul “Harakiri for the Sky @ Quantic”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete: