Am fost fan The Ocean de la prima ascultare, chiar dacă asta a însemnat că primul album ascultat a fost Precambrian. Și am fost până acum la toate concertele lor din București, deci nu puteam să-l ratez pe cel de după pandemia COVID. În plus, The Ocean înseamnă mai mult pentru mine decât muzica lor (nevasta știe!).
Ca de obicei în ultima vreme, am mers în Quantic să vedem totul. Eram pregătiți să spargem portofelul (și banca!) pentru niște CD-uri și tricouri, așa că de cum am intrat ne-am dus direct la taraba cu “marfă”. Unde am dat întâmplător peste chiorul de serviciu, Sorin. Ne-am luat de acolo ce am vrut -tricou, CD, șapcă – după care a început concertul.
Primii au fost Playgrounded, care au urcat pe scenă înconjurați de întuneric roșu. Și au început tare, cu riff-uri de bass și sunete electronice. Tipii cântă un progressive post-rock/metal, cu o voce calmă si cu ritmuri sincopate. Dar ce mi-a atras atenția cel mai mult a fost folosirea sintetizatoarelor pentru a crea atmosfera, dar și pentru a puncta ritmul pieselor. La fel, o altă chestie diferită de multe alte trupe e faptul că pun accent foarte mult pe (chitara) bass, iar chitara ritmică/solo e acolo pentru “straturi” si atmosferă, alături de sintetizatoare.
Publicul a fost chiar atent și a fost atras în “mrejele” grecilor, la fel cum am făcut și eu. Am fost plăcut surprins să-i descopăr și aștept să mai vină pe la noi. După ce au cântat am mers la “merch” să-mi iau un tricou cu ei și chitaristul era foarte agitat pentru că nu reușea să găsească rest pentru niște tipi dinaintea mea, dar când mi-a venit mie rândul l-am scos puțin din rutină mulțumindu-i grecește cu un “Ευχαριστώ!”, la care și el și tobarul (care apăruse între timp în zonă) au reacționat cu niște zâmbete largi!
Apoi ne-am împrietenit cu un Bucur (berea) și am mai stat la taclale până s-au pregătit danezii.
Pe LLNN i-am mai văzut de două ori înainte, ambele concerte în Control – primul în deschidere la The Ocean (din nou) și al doilea cu Bison (Canada) – deci știam la ce să mă aștept. Și mai ales acum, că i-am ascultat mai bine între timp și mi-am făcut idee mai bună (și pozitivă) despre ei.
Așadar, m-am postat undeva aproape de scenă, mi-am aplicat dopurile în urechi (că e nevoie!) și am așteptat să fiu lovit de valul de sunet sludge. Danezii nu iartă nimic și n-au făcut-o nici acum: au dat ce aveau mai bun, iar publicul a reacționat fix cum mi-am dorit. Nici eu n-am stat pe gânduri și am “headbang”-uit pe toată durata cântării. Mi-a plăcut că la final Andreea îmi zice: “mi s-a părut că tipul de la voce/chitară nu era din peisaj, că avea atitudine de hardcorist și parcă nu se pupă cu muzica lor”, la care i-am ținut o mică prelegere despre sludge metal, care a pornit ca o combinație de hardcore și doom metal, deci e 100% de înțeles că tipul “o arde” așa. Pe lângă asta, hardcore-ul se simte din plin în muzica lor: e ritmată, e dinamică și te face să nu poți sta pe loc. A fost fantastică atmosfera la ei și consider că trebuiau să fie ei capul de afiș…
Nu de alta, dar The Ocean, deși au strâns cei mai mulți oameni în fața scenei, nu mi s-au mai părut speciali în vreun fel. De la primul concert în care i-am văzut, în 2008, și până acum singura constantă la ei e Robin Staps. În plus, pe lângă faptul că au evoluat dinspre sludge/post-metal spre progressive metal, figurile și schemele lui Loïc cu săritul de pe scenă nu mai sunt de noutate. În plus, a fost și momentul (piesa Holocene) când vocalul s-a retras în spate și la microfon a venit Paul (tobarul) – nimic rău în asta, pentru că el cântă și pe album, dar m-a distrat oarecum modul în care se mișca tipul: un Dave Gahan wannabe.
Sincer, nu știu de ce, dar cam toată atitudinea și atmosfera a fost la un nivel mai jos decât mă așteptam. Cu toate astea, recunosc că am dat din cap și am cântat pe mai multe piese împreună cu trupa și cu lumea din jur și m-am și simțit bine.
Un articol scris de Ursu.
Celelalte Cuvinte nu se spun, se simt, se trăiesc și se dau din cap. Pe Vinil. Trei Bețivi lansează printr-un concert special, albumul remasterizat Ispita, în ediția pe vinil 2022.
10 Ispite cu riff-uri supărate, cu riff-uri sensibile, cu riff-uri alternative, vor fi cântate integral, în tema albumului concept Ispita, cu proiecții speciale, cu actuala formula de chitare-pereche, urmate de un concert marca Celelalte Cuvinte.
Și ca să se încălzeasca bine spiritele de toamnă, deschiderea va fi făcută de Blazzaj, cu piese vechi și noi, de pe urmatorul album, în curs de înregistrare.
Duminică, 9 Octombrie, redescoperi tainicele Ispitelor, vers cu vers, glas cu glas, rând cu rând, ceas cu ceas …
“Rândul tău încă n-a venit …”
———————————————————————–
Prețul bileteleor este de 66 lei și se găsesc pe iabilet.ro sau treibetivi.ro/merch și vor fi 88 lei în ziua concertului.
Vinlurile au prețul de 100 de lei și se vor putea precomanda începând cu data de 1 octombrie de pe site-ul www.treibetivi.ro/merch urmând să fie disponibile pe site începând cu data lansării, precum și în rețeaua Emag, în librăriile Cărturești și în barul Trei Bețivi.
Pagina evenimentului https://www.facebook.com/events/1765075060494520
Dacă la Trei Bețivi de obicei vă îmbătăm cu muzică, joi seară vă hipnotizăm cu muzică, printr-o transă audio-cerebrală, cu experiențe senzoriale și emoționale intense.
Intrăm intr-o stare de tranziție aparte, printr-un instrument pe cât de rar, pe atât de meditativ și răvășitor, handpan-ul. Ritmul va crește odată cu vibrația și intensitatea, inspirând expansiune și îndemnând la trăiri profunde.
Carlos Daniel folosește acest instrument pentru a îmbina armonios ritmuri orientale cu acorduri emoționante și explozii de ritm, inducând ascultătorilor o blândă și magică stare de transă.
Invitata speciala Armine, venita din zona mistica a culturilor nordice, îl va acompania vocal pe Carlos Daniel sub pulsul tobei shamanice, dând astfel un contur eclatant reprezentației artistice.
Intrarea este liberă, aplauzele sunt pe bază de donații!
Pagina evenimentului https://www.facebook.com/events/1023317401671531
Let’s Jazz
Let’s Funk
Let’s feel the Blues …
‘Un proiect de blues initiat de bateristul american de origine romana, Liviu Pop. Un trio dinamic al carui repertoriu este compus in majoritate din piese clasice de muzica blues si soul dar care propune incursiuni si in alte stiluri muzicale (jazz, funk & rock) atat ca textura sonora cat si ca stare.
Experienta acumulata in Statele Unite de catre LIVIU POP prin colaborari cu artisti precum Hubert Sumlin, Sam Lay, Lucky Peterson, Debbie Davies, Lil’ Dave Thompson, Toni Lynn Washington, Bruce Katz, Studebaker John, Ruben Wilson, Mighty Sam McClain, Chris Tofield, Murali Coryell, Slam Allen, Kal David, Diane Blue, Chris O’Leary Band, Matt Schofield si multi altii, ”justifica” groove-ul inconfundabil al acestui extraordinar baterist!
HANNO HOFER este chitaristul si vocalistul grupului care aduce o naturalete de interpretare dobandita prin studierea atenta a stilului de blues. In acelasi timp, el propune insa si aventuri chitaristice in afara idiomului de blues care dau personalitate trio-ului. Hanno este si component al cunoscutului grup Nightlosers alaturi de care reprezinta Romania in cele mai indepartate colturi ale lumii.
Unicitatea acestui trio este data de sunetul inconfundabil al orgii Hammond, un instrument total aparte. Indemanarea, lejeritatea, dinamica si totodata sensibilitatea cu care RAUL KUSAK reuseste sa stapaneasca acest complex instrument, fac ca acest proiect sa ofere o experienta sonora deosebita si din punct de vedere al instrumentatiei.’
Pagina evenimentului https://www.facebook.com/events/805807933757293