Living Rock Fest @ Tuzla 2021

•  

Merg în Tuzla din 2009, de la primul salt cu parașuta, iar pentru că era Living Rock acolo, n-am stat pe gânduri și mi-am aruncat cortul în portbagaj vineri seară, să mă bucur de salturi, concerte, Mare și festival. Pentru că m-am agitat aiurea prin București, am zădărnicit și sosirea, ratând astfel Coma, sarea și piperul evenimentului, am auzit că au făcut un show super. Am ajuns la finalul Viței de Vie și cum am intrat m-a lovit pe loc mirosul puternic de festival … Wow, când au trecut cei 2 ani de când n-am mai simțit asta … mi-a fost așa dor de sentimentul ăsta, m-am simțit pe loc ca acasă.

Campingul era full ochi, cort lângă cort, nu știu cum se respira acolo, așa că am campat direct pe plajă, unde am petrecut cu niște bețive până la răsărit. De dimineață după o cafea și un burger, i-am urmărit pe Robin and the Backstabbers. Robin a ținut-o tot într-o vervă cu publicul, ceea ce a creat o atmosferă prietenoasă și destinsă. Nu-i chiar genul meu acest pop melodramatic, dar a mers măcar așa de curiozitate.

Festivalul per total a fost organizat mediocru de Overground Music și trupele lor (cu care, între noi fie vorba, era să dăm peste cap concertul OCS, organizare în urma căruia am rămas cu mai multe semne de întrebare, dar asta-i altă poveste). Un minus la zona de campare, amplasată nu departe de standurile cu mâncare, spațiul destinat fiind unul mult prea mic, forțând oamenii să-și înghesuie corturile, iar dușurile au fost aproape invizibile. Nu prea multe opțiuni de mâncare, ceea ce a generat ceva cozi, dar cei câțiva aleși au fost destul de buni. La bere nu s-au format cozi mari, partea bună e că au fost și câteva standuri de beri artizanale.

Am recuperat din somn pe pernele de la TNT, unde recomand oricând un salt în tandem de la 4000 de metri. Oamenii de acolo țin și strâng o comunitate superbă care merită oricând cunoscută. N-am prins o bună parte din trupele de la festival pentru că mi-am petrecut ceva timp acolo, dar m-am întors la 14:00, cu gândul să văd Toulouse Lautrec, dar nu mică mi-a fost mirarea când in locul lor am găsit pe scena, pe… Dimitri’s Bats. Muzică ușoară ce mai, nu pot spune nici că mi-au plăcut, nici că mi-au displăcut. Merg fix cât o bere și 2 țigări.

Am mai dat o tură la TNT și m-am întors pe la 7, când instructorii și mai toată echipa au făcut o demonstrație foarte faină de zbor și au aterizat direct pe plajă la festival.

Apoi am urmărit Jurjak, cu versuri emineșciene și o voce care au curs foarte legat … Vremea trece vremea vine … Șoapte și alte cântece ispititoare. Se vede că sunt pasionați de poezie, au versuri scrise foarte bine, inspirate din Nichita și Baudelaire.

Seara s-a încheiat cu The Mono Jacks. Auzisem de ei, ascultasem câte ceva dar nu foarte mult, așa că a fost o ocazie bună să văd ce-i cu ei. Sună pe alocuri ca un fel de Placebo românesc, cu tehnică și interpretare destul de bună iar cu sunetul nu știu cum au făcut, că totul s-a auzit super.

Foarte bună prestația piesei Infinit, cu reacții și emoții pe măsură din parta publicului.

Duminică, după salturile cu parașuta de vis a vis de festival, am urmărit Byron. Nu-s mare fan de-al lor, când vine vorba de piesele lor, îmi par un fel de Direcția 5 actualizată. Dar trebuie să recunosc ca fac niște coveruri excelente, iar tehnic vorbind, se descurcă destul de bine la asta.

Alternosfera au încheiat festivalul, cu show, atmosferă, prestație și pasiune.

Chiar dacă se putea organiza și mai bine, a fost o experiență foarte reușită, cu oamenii cu care m-am distrat și vibe-uri super bune.


Scris de: Ciprian , 24 August 2021

Ultima modificare: Ciprian , 8 September 2021




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.