Zoltan Butuc:
S-a dezdurerat de viață, de propria-i viață, și a lăsat o poezie mai bogată, mai altfel – puternică, vie, seducătoare prin sensuri și-alcătuire. A primenit limba ca nimeni altul și pentru asta se cuvine mai mult decât o reverență.
Se cere o întâlnire, o intersectare, o îmbăiere în POEZIA sa. Fiecare pe felul lui.
“Butucul limbii (cum spunea cu o metaforă genială Fănuș Neagu) nu stă în frunzele lui și nici în vița lui. Butucul acestei limbi stă în pământul acestei țări. El nu poate fi văzut cu ochiul altuia și nici ronțăit cu dinții sobolului. Vezi-l tu cu ochii tăi și pipăie-l cu mâna ta “. Nichita Stănescu
Asta am făcut. Am luat din el cât am putut și-am adăugat din mine tot, cât sunt și, așa, vin la voi pe 31 martie. Să ni-l amintim.
Pagina evenimentului https://www.facebook.com/events/1125782451197398/
