The Cure pe asfalt

•  

Așteptam de ceva timp concertul asta … așa că dupa ce mi-am terminat treaba am plecat grăbit spre Piața Constituției să experimentez evenimentul. Nu e cel mai fericit loc, dar atât poate Bucureștiul să ofere pentru un concert ca ăsta într-o zi de vară.

La intrare m-am așezat la coada de bilete, nu știam sigur daca o sa iau la diamond, adică zona din fața scenei … dar cum tocmai mă găndeam unde sa iau bilet, dau de cineva care vindea invitații la diamond. Mi s-a părut ocazia perfectă să sabotez, atât cât pot, industria mainstream muzicală, care vrând-nevrând a făcut The Cure să funcționeze ca o companie.

Așa că pentru prima dată am piratat intrarea la un concert și am luat la juma’ de preț invitația, iar cel care mi-a dat-o, m-a însoțit până am ajuns bine înauntru. În curtea temporară a acestei multinaționale care găzduia The Cure, găseai bere și sucuri peste tot … și cozi mari și pe măsură, la fel ca în pauza de masă din curțile clădirilor de birouri. Dacă te uitai după cozile marginale însă, scăpai doar cu un minut, doua, de stat la coadă. Așa că după ce m-am adăpat cu ce bere am găsit pe acolo, m-am propulsat în față pentru că trupa începuse să-si facă simțită prezența.

Și pe scenă intră … Robert Smith. Destul de grăsuț, fardat și cu rujul întins, cum numai lui îi șade bine. Și intrăm prin învăluire în post punk-ul lent și psychedelic … a la The Cure. Pictures of You … totul curge ok, show-ul la fel, se concentrează pe emisiile de sunete …

Scena mare cu lumini în general albastre și 2 ecrane mari cu unul central rulează culorile și temele pieselor. Și curge punk-ul mai mult sau mai puțin lent și psihedelic în diverse forme … si atâtea senzații și frânturi de amintiri sunt ascunse în sunetele alea reînviate, că nu știi de unde să le iei pe toate …

… Lovesong, In Between Days, A Forest … și da, Desintegration.

După aplauze și momentul bis-ului, urmează partea veselă a concerului în care se ascultă mai puțin și se dansează mai mult. Chiar daca nu sunt un mare fan al cânetcelor pop semnate The Cure, la concert m-au cucerit și m-au înveselit peste măsură … atmosfera din jur fiind de o simplitate și veselie de vară frumoasă. Am admirat Lullaby și am dansat vesel pe Friday I’m in Love.

În rest, ce să zic … nu știu cum s-a auzit în spate, în față a fost foarte ok. N-am avut timp să studiez prea mult organizarea, a fost desfășurare de forțe asa ca la concertele mari … mi-am luat un tricou și am plecat satisfăcut.

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:


Scris de: Ciprian , 17 August 2019

Ultima modificare: Ana , 17 August 2019