Ultimul concert la care am fost a fost: Lydia Lunch in Control, o poeta punk vertiabila. De consemnat ca a venit impreuna cu basistul Algiz Kizys de la Swans si tobosarul Bob Bert de la Sonic Youth. A fost muzica greu de mestecat si digerat, no wave si post punk experimental. M-am gasit acolo cu Victor, Vali si Tudorita, oamenii barului.
Sonorizarea bine pusa la punct, show-ul s-a desfasurat limpede si clar, cu toate sonoritatile specifice. Tema serii a fost albumul Retrovirus, proiect lucrat impreuna cu cei de mai sus, dar au trecut si prin muzici de pe vremea Teenage Jesus and the Jerks, trupa mama a Lydiei cu care a influentat noise punk-ul si a pus bazele no wave-ului. A punctat putin si din necontenitele ei poezii nervoase care vorbesc mult despre feminism si integritate. Un show cu doamna asta pot spune ca a fost chiar un cenaclu de poezie la care am luat parte acum ceva ani in Kulturhaus. A fost si The Gospel Singer, reluat si pe Big Sexy Noise mai recent, si nu stiu ce sa mai spun ca a mai cantat. Despre Lydia Lunch nu se poate vorbi in hit-uri.
