Psychic TV in Control

•  

Aseara, impreuna cu Ana si Sorin am plecat in Control s-o vedem si ascultam pe respectabila domana Genesis P-Orridge si trupa ei Psychic TV. Am ajuns in Control pe la 8 si jumatate, dar abia dupa 9 si ceva s-au pus biletele in vanzare si s-a intrat. Surprinzator, am gasit sala Berlin complet renovata, aproape de nerecunoscut, cu o terasa interioara foarte interesanta, unde ne-am si asezat. Am luat niste tricouri si un Carlsberg de 330 ml cu 9 lei, si i-am zis lui Sorin: hai sa dam shot-ul asta pe gat si dupa aia sa bem si noi o bere. Inevitabil si complet inutil masuram cu privirea locul, gandindu-ma cat de repede am putea iesi in cazul unei catastrofe. Desi statistic vorbind sunt mult mai multe sanse sa crap intr-un accident de masina decat sa porneasca iar un incendiu, amintirea tragediei din Colectiv o sa ne urmareasca probabil o vreme si ne vom aminti de ea aproape de fiecare data cand intram intr-o sala de concert.

Abia pe la 10 au inceput sa mai apara oameni si in sfarsit pe la 10 si jumatate a inceput concertul. Pe scena a fost proiectat inca de cand am intrat in sala logo-ul de la Psychic TV. Doamna Genesis P-Orridge avea o geaca de blugi plina cu diverse insemne oculte si niste codite blonde care ii curgeau pe umeri. Au inceput cu cover-ul Jump intro the Fire, cantat aproape un sfert de ora. Memorabila voce a lui P-Orridge si instrumentele trupei au inundat sala, aruncand publicul intr-o betie a mintii. Pe peretele din spate au fost proiectate tot timpul concertului niste proiectii cu efecte vizuale hipnotice, care au intensificat atmosfera psihedelica a concertului. Intrarea si tot show-ul mi s-a parut magnific, vocea atat de melodioasa a acestei domne este incarcata de o bogata intensitate muzicala, care m-a facut sa escaladez cu mintea peretii salii de concert. Delirul era practicat de cativa oameni din public, prin diverse maniere halucinogene. Asta mi-a amintit fara sa vreau de un concert la care am fost cu Tricky, cand dornic de expermintari, m-am descompus de mai multe ori prin sala, recompunandu-ma apoi pe tavan si dilatand complet timpul si toate dimensiunile. Cam asa stau uneori lucrurile cu muzica care actioneaza aproape cronic asupra creierului, in modul cel mai organic – psihedelic.

Citeste articolul “Psychic TV in Control”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



The final backwards glance

•  

Am ajuns la primul concert de dupa tragedia din Colectiv, un concert la care asteptam sa-mi elimin toata energia negativa care s-a acumulat in mine in saptamanile astea de cosmar. M-am gandit toata seara ca printre noi, acolo in fata scenei, nu mai sunt unii dintre copiii si oamenii care de obicei veneau sa se distreze, sa se simta bine. Dar, dupa cum lumea imi stie stilul (de urs), n-o sa mai stau mult la povesti, ca nu vreau sa devin lacrimogen.

Asa ca… Pe la 20:30 am ajuns in club, chiar daca stiam ca la 19:30 incepe show-ul. Deh, treburi de familie, job, etc. Din pacate, i-am pierdut din nou pe Take No More. Am ajuns cand pe scena erau moldovenii (din Chisinau) de la Walk Alone. Lumea nu se prea inghesuia la mosheala, desi erau stransi cam 50 de oameni. Dar, incet-incet, pe ritmurile baietilor, cativa curajosi s-au bagat la o mica miscare in fata. Atat cat am putut sa-i ascult, basarabenii au sunat bine, cu putine “iesiri in decor” de inteles pentru o trupa tanara. Am speranta sa-i mai vad macar o data in Bucuresti, desi stiu ca pentru ei e un efort imens sa ajunga.

Apoi au venit baietii nostri de la First Division, care au dat-o pe stilul lor putin mai dur, putin mai spre hip-hop. Din pacate si la ei publicul a fost cam apatic, dar lumea s-a bucurat de muzica de pe scena si de atmosfera placuta.

Intre timp, impreuna cu Sorin, Ciprian si Andreea, am mai baut cate o bere, ne-am cumparat tricouri, am povestit, am barfit, am ras.. si am asteptat momentul serii. Care moment nu s-a lasat foarte mult asteptat.

Pe Bane i-am ascultat prima data acum vreo 7-8 ani, desi sunt o trupa veche. Faza e ca mi-au placut din prima si m-au atras versurile lor. Dar astea sunt povesti… Pe scena foarte mica din QM au urcat americanii si de la prima piesa s-a schimbat cu totul atmosfera din club. De la prima secunda si pana la ultima lumea a dansat, s-a aruncat in cap, s-a aruncat pe spate, a cantat impreuna cu trupa, si-a pierdut telefoane, si asa mai departe. De la 15 ani si pana la 38 (cel putin!), varsta nu conta in circle pit, asa cum n-a contat niciodata. De la mic la mare am intins mana cand cineva a cazut, si ne-am tinut pe dupa umeri ca niste prieteni buni, desi ne stim tangential doar de pe la concerte.

Nu stiu multe formatii care si-au anuntat despartirea si au facut tot posibilul sa fie cu fanii lor pentru ultima oara in jurul globului. Bane sunt una din formatiile alea. Anul trecut au scos albumul “Don’t wait up” si au anuntat ca e ultimul, iar de atunci au umblat prin toata lumea sa-si ia adio de la prieteni. Mi se pare o chestie SUPER MEGA TARE! Si-asa ma ofticam ca nu am reusit sa ajung sa-i vad in Cluj acum cinci ani…. Oricum, despartirea de prieteni, in felul in care au facut-o ei, e una frumoasa, una care va lasa amintiri minunate in sufletul celor care au fost acolo sa-i vada. Si stiti cum m-am simtit aseara? M-am simtit din nou intre prieteni, in familie, asa cum ar trebui sa fim mereu, asa cum e mereu in “scena” hardcore.

Adio, Bane! Ati fost foarte tari!

So if it’s the last scene
Make it a bloody scene
Because when I die
I want it to be because someone hates me
With every fiber of their being



# Colectiv … niste oameni au murit in colectiv

•  

Stim cu totii ce s-a intamplat. N-am fost la concert nici eu nici ceilalti betivi, nimeni apropiat. Primul lucru la care m-am gandit a fost ca as fi putut fi acolo, asa cum am fost in Colectiv la Shining, Rotting Crist, Saturnus si multe alte. Inevitabil m-am gandit de zeci de ori la probabilitatile de reactie pe care le-as fi putut avea daca as fi fost in seara aia acolo si la toate posibilele scenarii. Niciodata, fiind acolo inauntru, nu mi-am imaginat ca s-ar fi putut intampla asa ceva. Si-a imaginat cineva?

Cine dracu s-ar fi gandit ca niste banale artificii de tort indreptate spre un stalp antifonat cu burete vor provoca un ditamai incendiul? Cine si-ar fi imaginat chiar si in primele 10 de secunde cand s-a facut o gluma si s-a adus un extinctor ca focul nu se va stinge, si va ajunge pe tavan de unde se va extinde in halul asta? Cati oameni pe secunda pot iesi urgent pe o usa de 80 de cm in 60 de secunde? Cat de mult fum otravitor se poate inhala in imbulzeala spre iesire? Cata ratiune mai exista cand imbulzeala devine lupta, si cat de mare devine lupta cand hainele si dupa aia carnea incep sa arda? Cati oameni au calcat in picioare pe altii catarandu-se si cati au fost calcati in picioare? Cati vor muri din toate astea? 26? 48? 60? Pe cine sa fim furiosi? De atunci la sfarsitul fiecarei zile cifra mortilor inca se mai schimba. Citeste articolul # Colectiv … niste oameni au murit in colectiv”

Postat în:

Betivisme

|

Etichete:



Negative Approach in Question Mark

•  

Dupa o pauza destul de consistenta, am reusit sa ajungem duminica seara la un show hardcore in formula completa: Sorin, Ciprian si eu – Ursu’. Am ajuns in club cam cu 10 minute inainte de ora anuntata a inceperii concertului, dar show-ul a inceput ceva mai tarziu, numai bine pentru o bere si ceva discutii ca intre prieteni.

Cam in jur de 21:50 pe scena au venit Visions Of Madness, o trupa noua, despre care nu stiam absolut nimic. Ce pot spune? WOW de la inceput. Intai pentru ca am fost surprins sa vad o tipa la voce intr-o trupa de hardcore, iar apoi pentru ca muzica a sunat foarte bine. Pacat ca, asa cum se intampla de cele mai multe ori la noi, fiind prima formatie n-au avut parte de dansurile publicului. Dar, inca o data: au sunat foarte bine si sunt o formatie care merita urmarita. Citeste articolul “Negative Approach in Question Mark”



Horrors of the unknown

•  

Horrors of the unknown over Romania a fost numele turneului prin care Bloodway (RO) si Valborg (DE) si-au lansat ultimele albume, “Mapping the moment with the logic of dreams”, respectiv “Romantik”. Nu puteam sa lipsesc de la lansarea celui de-al doilea album Bloodway, pentru ca la lansarea EP-ului a fost foarte misto, iar muzica lor mi-a placut.

Asa ca am mers duminica seara (27 septembrie) in Fabrica, acolo unde trebuia sa-i vedem pe baietii din trupele mai sus mentionate, plus ungurii de la Perihelion. Am ajuns in club cam pe la 20:00, adica ora la care se anuntase concertul, dar am mai asteptat 10-15 minute pana sa se mai stranga lumea. Intre timp ne-am luat o bere – eu si nevasta – si ne-am spalat ochii cu marfa expusa in coltul cu “merch”. Citeste articolul “Horrors of the unknown”



Saturn over Europe (in Colectiv)

•  
comments 2

N-a fost prima oara cand danezii de la Saturnus au calcat pe plai romanesc, doar ca, abia acum i-am vazut si eu. Culmea e ca au fost vara asta la ARTmania, si tare mi-a parut rau ca nu am avut cum sa ajung, asa ca, atunci cand am aflat ca vin in Bucuresti, mi-am zis ca o sa fiu musai prezenta.

Ar trebui sa precizez ca Saturnus e o trupa draga mie, una chiar de suflet. Nici nu mai stiu cum am ajuns sa-i ascult, dar stiu sigur ca i-am descoperit singura, acum cativa ani (abia). Ei canta de prin ’91, si au vreo cinci albume la activ. Prima oara am ascultat Veronika decides to die, apoi nu i-am mai lasat, dar hai sa zic cate ceva de concertul din Colectiv.

Pe la ora 22:00, am intrat val vartej in Colectiv, asta fiindca taxiul astepta afara ca sa ma intorc sa-i achit cursa (se pare ca nu avea rest, nu mai zic ca am avut si o mica cearta cu domul sofer, dar asta-i alta poveste). Mare mi-a fost uimirea sa vad Colectivul aproape plin de concertareti, ultima oara cand am fost acolo la un concert puteai sa numeri oamenii pe degete. In deschidere au fost romanii de la Fjord, am prins o bucata mica din ultima piesa, asa ca nu am ce sa zic despre ei, oricum am fost acolo doar pentru Saturnus, daca nu era clar deja. Urmeaza o mica pauza, iar eu decid sa “dau un tur”, cu gandul ca poate o sa vad pe cineva cunoscut, dar nimic. Imi iau o bere la 0.33 (like a lady), si astept sa inceapa urmatoarea trupa, Helevorn din Spania. Au fost simpatici spaniolii, acordurile de gothic doom incalzind foarte bine publicul. Vocalul a spus cateva cuvinte in romana, lumea a fost incantata, plete in aer si multe aplauze. Recunosc ca eu m-am cam plictisit, ma tot gandeam ca vreau: Saturnus, Saturnus! Citeste articolul “Saturn over Europe (in Colectiv)”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,

,



Rockstadt Extreme Fest 2015

•  

O poveste de vara tarzie

Anul asta am fost foarte ocupat cu treburi familiale/matrimoniale, asa ca nu a intrat in plan sa plec la vreun festival in alta parte. In plus, trupele anuntate la Rockstadt au fost de ajuns ca sa ma mobilizeze sa vreau sa merg la Rasnov. Un alt motiv ar fi ca prima editie a festivalului, la care am fost, mi-a placut si voiam sa vad cum au evoluat lucrurile. Deci, sa incepem Citeste articolul “Rockstadt Extreme Fest 2015”



20 de ani de Korn la Arenele Romane

•  

Cat de tare as fi vrut sa merg la un concert Korn acum o decada, cand inca ii mai ascultam cu toata pasiunea si cu tot corpul! Au trecut anii si m-au gasit blazat, dar inca cu dorinta de a-i vedea, macar sa-mi amintesc, asa… de vremurile tineretii. I-am mai vazut acum cativa ani la Peninsula, printre prea multe pahare de alcool, dar m-am gandit ca n-ar strica sa-i revad, asa ca, in ultimul moment, m-am hotarat sa merg. I-am ratat astfel pe Hefe, Coma, Implant pentru Refuz, care au fost alesi (ori s-au ales) perfect pentru deschidere. Korn a inceput fix la ora anuntata, 9:30, adica atunci cand am ajuns si auzeam de afara, cu ciuda, “…you don’t know the chances…”, adica intonatiile de la Blind si urletele isterice ca raspuns: “What if I should die?!”.

Inauntru, lumea foarte vie petrecea si se agita, iar pe scena trupa stapanea arenele si arata ca odinioara. Aceeasi prezenta, aceeasi infatisare, aceeasi voce, acelasi Jonathan Davis, neschimbat de 20 de ani. Publicul a fost super: numeros, activ, vesel, nervos, interiorizat, exteriorizat, viata si atmosfera, ce mai! Toata lumea canta versurile si traia momentele. Berea la pahar, diluata, ieftina si fara prea multa coada, cu suficiente standuri, jetoane …detalii. Sunetul ok, din spate nu s-a auzit perfect, dar in fata te simteai chiar acolo, direct in albumul Korn. Citeste articolul “20 de ani de Korn la Arenele Romane”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



BFP

•  

Well, well, se pare ca mi-a venit iar randul sa scriu pe site. Da, am fost din nou la un concert si da, iar in Fabrica si da, iar la hardcore. Si da, stiam deja toate trupele inafara de prima, pe care am mai ratat-o si la ultimul concert hardcore din Fabrica. Dar, deh, poate o sa aiba si ei noroc sa scriem despre ei vreodata.

Dar nu vreau sa ma lungesc, asa ca o sa scriu cate putin despre fiecare trupa. Am ajuns fix inainte sa cante Deadeye Dick. La intrare m-am intalnit cu Sorin, desi nu ne vorbisem. Am intrat, ne-am luat cate o bere si am aruncat un ochi prin sala. Citeste articolul “BFP”