Iggy Pop & The Stooges la Targu Mures!

•  

Acum 3 ani, salivam sa merg la concertul primului om care a facut Stage Divig, concert care trebuia sa se tina la Romexpo in formula The Stooges. Atunci s-a anulat pentru ca un chitarist din The Stooges a murit :-(. Dar acum o luna s-a anuntat bomba: Iggy and The Stooges vor canta la Peninsula! Dupa ce l-am urmarit pe Lou Reed acum 2 luni la Paris, concertul asta pica perfect. La Peninsula am mai fost in ultimii ani si stiam cam ce porcarie e acolo. Excluzand cateva nume, o tona de dj, cateva trupe de rock prea clasic si un targ cu orice de vanzare. Anul trecut am fost acolo pentru Tricky si Korn iar acum am fost pentru nimeni altul decat Iggy Pop! Impreuna cu niste prieteni ne-am luat bilet pentru o singura zi, sambata, cand bunicul punk-ului urma sa cante pe scena principala.

Am ajuns si intrat sambata seara pe la 6 auzindu-l pe Mihnea terminandu-si recitalul cu Folclor pe scena principala. Dupa ce am facut ‘ckeck in-ul’, controlandu-ni-se bagajele si ce mai era prin masina (fiind intrebati politicos daca nu avem arme), ne-am montat cortul si ne-am dus in fata scenei principale unde ne-am intalnit cu alti prieteni. Acolo cantau Subscribe care se auzeau foarte metal punk iar un fata scenei se desfasura un circle pit de toata frumusetea. Ma tenta deja, dar tot in fata scenei era si un bungie jumping care m-a atras imediat avand in vedere adrenalina si placerea pe care am avut-o data trecuta. Asa ca tragand cu urechea la Subscribe m-am lasat legat de ungurii care adminstrau macaraua si mi-am dat drumul din nou in gol. Senzatiile au fost iar de milioane: daca inainte sa sar eram cu frica in gat, cand am simtit coarda cum ma trage in sus eram in extaz.

Festivalul asta insa a devenit nimic altceva decat un parc de distractii cu ‘avem de toate’ asa cum am observat inca de anul trecut si cu zeci de dj la tot pasul. Ignorand insa balciul asta am inceput sa ne facem loc in fata pentru a ne pregati de momentele pentru care venisem. Cantau Nevergreen, o trupa cu un metal destul de simfonic care probabil ar fi fost interesant daca nu se auzeau asa prost. Spre final am fost chiar informat ca faceau un cover al madonnei. Eram insa mai degraba interesat despre cum sa gasesc loc in fata langa gard. Dupa ce am reusit, aproximativ o ora am pazit gardul inchegand diverse discutii despre festivaluri, concerte si muzica.

In sfarsit a inceput sound check-ul iar intre gard si scena se adunasera mai multi ziaristi decat bodyguarzi. Peste putin timpau intrat The Stooges si Iggy, dansand si cantand Row Power cu o energie fantastica. Impactul cu Iggy Pop cantand si dansand in fata mea la cativa metri era de-a dreptul socant. Cu silueta unui rocker de vreo 20 de ani, cu venele care parca-i sareau din corp, la bustul gol ca intotdeauna, cu un apetit fantastic pentru concert, canta memorabila Search and Destroy iar eu si cei de pe langa mine saream si cantam odata cu el. Sunetul nu era cel mai extraordinar dar prezenta lui Iggy Pop pe scena era uimitoare!

Tema concertului anuntata dinainte era albumul Row Power, album care la inceputul anilor 70 a inspirat neumarate generatii de punk si post punk. Search and Distroy e preferata mea de pe albumul asta in general ascultand piesa asta de mai multe ori decat albumul (asa cum recunosc l-am ascultat mai mult pe Iggy singur decat in The Stooges desi asta e trupa care a facut istoria punk-ului si in care Iggy s-a format).

La sfarsitul piesei Iggy a salutat multimea: we are the fucking Stooges!! … a intins microfonul unui bodyguard intrebandu-l cum spune hello in romania.. asta luat prin surprindere si neintelegand nimic a raspuns: hello! … Pe tot parcursul concertului mi-a placut dialogul dintre scena si public, a fost foarte direct si personal in spiritul unui adevarat concert punk, chiar daca ceea ce a cantat a fost mai degraba un protopunk.

Pe la primele piese Iggy a strigat: we want some fucking dancers! Come up here with The Stooges! Fara sa stau pe ganduri am escaladat gardul intr-o secunda si am ajuns imediat pe scena impreuna cu alti cativa norocosi. Dupa mine au escaladat si altii gardul dar au fost opriti si intorsi de bodyguarzi, printre care si prietena mea :(. Piesa pe care am dansat pe scena alaturi de The Stooge si alti norocosi se numeste Shake Appeal, o piesa la care daca as fi stiut versurile le-as fi cantat in microfonul pe care Iggy il mai indrepta uneori catre cei de pe scena. Dar am dansat si m-am bucurat in fiecare secunda sa fiu alaturi de Iggy Pop pe scena.

Concertul a continuat si mai tot timpul ateriza cate un om in fata pe mana bodyguarzilor ori din stage diving ori probabil pentru ca sareau gardul incercand sa ajunga pe scena. Un om a fost destul de bruscat de bodyguarzi moment in care am inceput sa le arat diverse semne obscene. S-a facut si pogo dar fiind langa gard n-am avut cum sa particip.

Au cantat o piesa de puternica intensitate I Need Somebody Baby … si mi-a placut cand Iggy a luat la misto housareala aia care se auzea mereu la Pensinula si probabil se auzea si in pauzele dintre piese: “Some peope like to take on ecstasy and listen to bullshit bullshit bullshit (repetand bullshit intr-un mod in care imita ironic sonoritatea specifica de drum and base, trance shit sau cum dracu s-o mai numi) …….Me, I like to bleeeeed!”

Mi-a placut ca deseori cobora langa gard si canta tinandu-se de brate cu cei din fata. La un moment dat, in timp ce unul din chitaristi viola o boxa am vazut ca s-a lasat peste oameni si a fost tras spre multime pe langa mine. Nu stiu daca vroia sa faca Stage Diving, avand in vedere ca stiam ca acum un an s-a ranit facand asta si a anuntat atunci ca nu va mai face. In timp ce unii il trageau spre public altii il trageau inapoi, printre care am fost si eu, lucru pe care l-am regretat pentru ca am aflat dupa aia ca a facut de mai multe ori Stage Diving de atunci, deci probabil intentiona asta. Insa conform unor ‘martori oculari’ de la fata locului peste care s-a lasat n-ar fi avut intentia asta. Oricum m-as fi bucurat sa-l sprijin pe brate pe omul care a inventat Stage Divingul.

Desi concertul a avut loc in cadrul unui festival n-am avut deloc senzatia asta. Au cantat destul de mult si de inflacarat apropiindu-se bine de 2 ore.

Cand la final a inceput Now I Wanna Be Your Dog eram in euforie, pacat ca nu s-a auzit ceva mai bine. Iggy facea “striptis” si provoca multimea din care continua sa cada cate un om pe bratele bodyguarzilor acestia escortandu-i spre iesire.

Dar cum nici Iggy si nici pblicul nu vroia sa se termine, bis-urile au venit de la sine fara sa fie cerute prea mult. Death Trip si Kill City s-au desfasurat intr-o nebunie totala. Iggy era inepuizabil si se vedea ca se simte fanatastic de bine cu un public atat de galagios. Apoi m-am simtit foarte punk sa cant sa sar si sa ascult No Fun interpretata de cei care au dat nastere acestei piese.

Deja erau vreo 3 bis-uri si Iggy a exclamat .. what a a prety little face … but ! Your Prety Face Is Going to Hell ! baby.. Si scena si publicul au luat din nou foc. Clar unul din cele mai tari show-uri pe care le-am vazut. Un show cat o istorie!

Cand s-a terminat concertul nu mai vroiam sa fac nimic altceva decat sa merg in cort si sa adorm cu asta in minte pentru ca atmosfera festivalului era insuportabila. Asa ca am mai zburat odata cu coarda si am adormit alcoolizat si satisfacut pentru ca am participat la unul din cele mai semnificative concerte vazute vreodata, Iggy and The Stooges.

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,


Scris de: Ciprian , 31 August 2011

Ultima modificare: sorin , 7 July 2012