Deliver the dick before dissapearance

•  

A saptea zi a noului an a insemnat si primul concert, fiind un debut in forta din acest punct de vedere, dupa cum veti citi. Cage a fost bodega clubul a avut onoarea sa deschida anul concertistic, punand la dispozitia metalistilor un meniu mai “modern”(in lipsa de alt termen) din punct de vedere al stilurilor cantate de cele trei trupe.

Clubul era destul de gol pe la ora 21, atunci cand am ajuns acolo. Am venit insa la fix, pentru ca exact la vreo 5 minute a intrat pe scena prima trupa a serii- Days Before Disappearence.

Din pacate, primul lucru pe care l-am remarcat a fost sonorizarea destul de proasta- doar tobele auzindu-se bine si vocea mai mult decat bine, poate mai tare decat trebuia. Cel putin in prima parte a prestatiei lor, chitarile si bassul au fost aproape imposibil de distins. Spre sfarsit parca s-a mai remediat problema cat de cat. Trupa, din ce mi-am dat seama, canta un deathcore, pe felia unor trupe precum Despised Icon sau The Red Chord, gasindu-se in piesele lor multe influente cunoscute din scena metal de afara.

Dincolo de problema cu sunetul baietii au fost foarte energici, au aratat o dorinta si un entuziasm foarte mare de a canta, reusind foarte bine sa dezmorteasca pe cei destul de putini rataciti prin fata scenei, majoritatea preferand sa stea la o bere la mesele din dreapta (doar avem canapele acum).S-au facut cateva circle pit-uri, unul mai curajos facand si un mini crowd surf, tinut doar de vreo 2-3 oameni (un coleg betiv are obiceiul de a ateriza pe podea si cand nu mai e loc in sala nici sa arunci un ac, nu a fost cazul individului mentionat mai sus). In final, DBD (apropo, chiar ne intrebam inainte de concert cum se poate scanda numele acestei trupe) au fost insotiti pe scena si de Mihai (ex-solistul Proof), atmosfera incalzindu-se putin mai mult, fiind vorba si de un cover Despised Icon.

O pauza bine-meritata de bere si de “jeturi” a urmat, prilej sa-mi trag putin sufletul- de ce, nu stiu, pentru ca nu ma agitasem aproape deloc.

Pauza nu a durat deloc mult si dupa vreun sfert de ora au urmat Deliver The God, trupa pe care nici unul dintre noi nu o mai vazuse/ascultase pana acum, desi dupa concert ne-au spus (intr-un fel de interviu pe care o sa-l publicam aici curand) ca-s a sasea oara in Bucuresti. Cate o palma pe obrajii nostri, stiu. Recitalul lor a inceput cu niste riffuri rapide de melodic death metal, imediat terminandu-se intr-un breakdown specific deathcore. Dealtfel, muzica lor (asa cum chiar ei o definesc) este un amalgam de deathcore, melodic death metal cu cateva “injectii” de metalcore. Multe pasaje melodice, rapide, alternate de breakdownuri- un pic cam exagerate la numar si fortate am zice noi. Oricum, cu exceptia acestui aspect, trupa a facut un concert bun, a strans destul de multa lume in fata scenei, incepand astfel si un mic haos, fara prea multe eforturi sau indemnuri din partea trupei. Din pacate sunetul nu a fost cine stie ce nici acum, dar a fost putin mai decent decat inainte.

Concluzie: in cele 30 si ceva de minute in care au cantat, DTG si-au facut treaba excelent, au stiut sa instige lumea din sala si au reprezentat, in general, o surpriza placuta, fiind un semn ca scena metal autohtona, asa cum este ea in prezent, incepe sa se ridice incet-incet.

Ultima trupa a fost o prezenta deja clasica la concertele din Bucuresti- Deadeye Dick. Din pacate pentru ei, sau mai degraba pentru unul dintre solistii lor, Pava, inceputul nu a fost tocmai “pufos”, el facand un salt demn de centura neagra peste jumate de public, aterizand undeva pe la mijlocul salii, direct in cap. Din nefericire pentru el, aceasta incercare de stage dive s-a lasat cu urmari. Desi a incercat sa continue, dupa cateva piese a abnadonat si, din ce am inteles eu, a ajuns la spital. Dar sa revenim la partile bune. Deadeye a acumulat in ultimii ani o experienta concertistica deloc de neglijat, in plus au devenit foarte cunoscuti printre fanii metal, cel putin din Bucuresti. Si-au cantat muzica natural, fara probleme, in sala totul incepand sa arate a concert metal in toata regula. Solistul s-a plimbat cu microfonul prin toata sala in mai multe randuri, a invitat lumea la dansuri cat mai variate- de la circle si moshpit, pana la un wall of death spre sfarsitul concertului. Cel mai important- lumea s-a simtit foarte bine, iar trupa de asemenea a fost in elementul ei.

Dupa concert si inca o bere, am iesit afara impreuna cu doi membri de la Deliver The God- Alinesku (cu k) si spre rusinea am uitat celalalt nume (era ceva mult prea normal)- unde am facut un fel de interviu congelat la vreo -10 grade, dupa caz cu putini aburi de alcool.

Un 2011 cat mai plin de concerte !

Sorin edit: as vrea sa mai adaug si eu cateva chestii. In primul rand, o veste neplacuta: Deadeye Dick si-au anulat turneul din cauza accidentului amintit mai sus. Sa speram ca nu e nimic grav si lucrurile vor reveni la normal in cateva zile. Apoi vreau sa spun cateva lucruri despre public. Am fost surprins cand am vazut cata lume a venit la un concert 100% romanesc. Cred ca la un moment dat erau vreo 200 de persoane in Cage. Probabil asta se datoreaza in primul rand pretului mic al biletelor, dar si a calitatii trupelor. Publicul stia dinainte la ce sa se astepte, a reactionat zgomotos dupa piese, a cerut bisuri. Unii stiau si titlurile pieselor, sau chiar versurile. Un lucru care se vedea rar pe vremuri la concertele trupelor romanesti: s-a facut moshpit, circle pit, chiar si mini-crowd surfing (cu accidente incluse). Ce nu mi-a placut e faptul ca inca se mai gasesc tarzani care intra in moshpit cu tigara aprinsa in mana (ca fapt divers, daca amesteci literele din cuvantul tarzan obtii tzaran). In fine, a fost un mic minus intr-o mare de plusuri. Cu siguranta e un inceput bun pentru anul 2011, ceea ce imi da sperante.

P.S. numele chitaristului de la Deliver the God, pe care betivul meu prieten l-a uitat, este Silviu. Sau cel putin asa sper :) O sa stiu sigur dupa ce voi transcrie celebrul interviu.


Scris de: mihai , 8 January 2011

Ultima modificare: ursu' , 7 July 2012