Hatework Fest 2010 @ Fabrica

•  

Inca o duminica, inca un concert. De data asta Hatework Fest 2010, in Fabrica. Un line-up destul de divers, pe toate gusturile celor ce aveau chef de o seara de metal extrem.

Ca sa n-o mai lungesc mult, trec direct la subiect. Pe la un 18:20, am ajuns in Fabrica. La intrare am primit o veste care nu prea mi-a fost pe plan: biletul costa 70 de ron pentru cine nu-si luase pana atunci, desi nu vazusem pe nicaieri scrisa informatia asta. E adevarat, nici nu facusem cine stie ce cautari in sensul asta. Mi-am vazut doua beri scoase din start de pe lista, dar am inghitit in sec si am intrat in sala.

Acolo cantau deja Cap de craniu , fiind a doua trupa a serii, dupa Malpraxis. Ascultasem de cateva ori pe Myspace piese lor si stiam cam de ce sunt in stare capetele de craniu. Ca stil canta un fel de grindcore cu ceva pasaje de brutal death metal. Imi place muzica lor, suna promitator pentru o trupa la inceput de drum, ‘gadila’ destul de frumos instrumentele, iar cu exceptia unor breakdownuri si solo-uri de chitara cam neinspirate in contextul muzicii lor, am fost mai mult decat multumit.

Foarte placut surprins am fost de sonorizare- instrumentele se distingeau, era peste tot ce auzisem la alte evenimente in Fabrica.

Urmatorii pe lista au fost Sincarnate – trupa romaneasca ce face un doom metal cu elemente de death metal melodic. Nu mi-au atras atentia cu nimic, mai ales ca stilul pe care-l abordeaza nu este deloc pe gustul meu, per total, pentru mine, a fost destul de plictisitor momentul, lucru accentuat si de atitudinea destul de stearsa a trupei, care mi-au lasat impresia ca nu prea aveau deloc chef de cantat.

Intre timp, Fabrica a inceput sa se umple, iar mie mi-au mai sosit cativa amici de pahar (pentru ca “indivizi” e un cuvant obscen), astfel ca pauza dintre trupe a trecut aproape neobservata.

A patra trupa care a urcat pe scena, a fost Sear Bliss, trupa maghiara de blackened death metal (din cate am ascultat aseara). Cei care ma cunosc stiu ca tendintele spre black nu sunt pe placul meu, asa ca nu am fost foarte atent la ce se intampla pe scena. Mi-au atras atentia cateva piese cu parti de trompeta si cu ritmuri destul de “dansante”.

Pe lista a urma DorDeDuh , proiect ce am aflat ca este al lui Hypogrammos si Sol Faur, ex-Negura Bunget. Si-a facut intrarea pe scena acompaniat de niste buciumuri suficient de lungi cat sa fie nevoie de persoane din public ca sa le tina ca lumea. Stilul este identic cu cel al Negurei – black metal cu momente ambientale. Cea mai mare parte a timpului am petrecut-o in sala cu barul, la un cocktail de bere si vorba, asa ca nu am ce parere sa-mi dau despre DorDeDuh. Voiam sa vina headlinerii mai repede.

Si au venit. Primii au fost Obscura, trupa germana de death metal tehnic, muzica lor fiind o ‘alianta’ de Atheist si Death. Albumele lor mi-au placut si eram curios sa-i vad live. Sonorizare a fost din nou la inaltime, cu exceptia vocii, care nu se auzea aproape deloc, lucru ce nu a fost remediat deloc, pe toata durata recitalului. Germanii si-au facut treaba bine, majoritatea pieselor cantate fiind de pe cel de-al doilea album al lor- Cosmogenesis. A fost o adevarata explozie de tehnicitate, agresivitate si energie, lumea din fata scenei neramanand datoare trupei. Daca la trupele precedente am fost destul de apatic, Obscura m-a incalzit ca lumea si deja d-abia asteptam sa intre danezii in scena.

Ultimii care au cantat au fost Illdisposed, “atractia” principala a serii pentru majoritatea. Era trecut deja de miezul noptii cand au inceput sa cante, dar lucrul asta nu ma interesa, eram destul de montat, mai ales ca deja luasem la bord considerabil de mult. Prost dispusii au aratat ca o trupa care se simte chiar bine pe scena, cantand piese dupa piesa cu un entuziasm si o naturalete aparte. Au avut un ‘meniu’ destul de variat, catand piese de pe ultimul album, lansat chiar anul asta, cateva de pe The Prestige si Burn me wicked, dar si cateva piese mai vechi, vreo doua chiar de pe primul album. Un asalt de muzica in stilul bine cunoscut al trupei- brutalitate combinata cu melodicitate. Entuziasmul trupei s-a reflectat si in public, in fata, cel putin (ca in restul salii habar n-am ce se intampla), lansandu-se cu sarituri, plete zburand si cate un mosheala ocazionala, desi erau deja mari probleme cu pastratul echilibrului si ramanerea pe picioare la asemenea ora tarzie. Mult mai pe scurt, danezii au rupt si au spart !

Am plecat pe la 1:30 din club, dupa cateva poze cu vocalul si chitaristul Illdisposed, cu datorie de vreo 20 de ron pentru bere, dar foarte multumit dupa o noua seara de metal.


Scris de: mihai , 1 November 2010

Ultima modificare: ursu' , 7 July 2012