Ultima speranta inainte de punctul fara de intoarcere

•  

No Turning Back, Last Hope, Proof – Club Control, 19.10.2010

Marti seara, concert hardcore in Bucuresti. Genul de concert la care m-am hotarat, dupa indelungi ezitari, sa merg si de la care, ca deobicei, am plecat multumit ca am fost acolo.
Am ajuns in Control pe la ora 20, ora la care trebuia, teoretic, sa inceapa evenimentul. Nu am transpirat absolut deloc pe drum, deoarece stiam mersul lucrurilor de la evenimentele trecute din Control. Am avut timp berechet sa “ma fac comod”, sa ma uit la “Ultimate survival” la un televizor din club si sa degust vreo 2 beri cu alti doi indivizi cu care am participat la concert in seara asta.

Concertul a inceput pe undeva aproape de ora 22, cu trupa romaneasca Proof. Intr-o noua componenta fata de ultima data cand i-am vazut, acestia si-au “achizitionat” un nou vocal. Personal, mi s-au parut la un nivel mai scazut fata de concertul la care i-am vazut in vara, noul vocal fiind parca mai crispat, mai putin energic si mai putin entuziasmat. Probabil din cauza faptului ca se afla la inceput de drum cu trupa. Oricum, Proof, din punct de vedere muzical pot sa spun ca suna din ce in ce mai bine cu fiecare concert live, insa ca atitudine e in continuare loc de mai bine. Este adevarat ca mereu cand i-am prins au fost trupa de deschidere, prima trupa a serii, au prins mereu publicul in stare de semi-adormire, in curs de trezire din somnuri profunde dupa o zi de munca, insa chiar si asa le lipseste ceea ce la celelalte trupe am vazut inca din prima secunda. Au existat incercari timide de energizare a publicului, insa per total s-a vazut o atitudine de nesiguranta si timiditate in prestatia trupei, publicul ramanand ‘batut in cuie’ pana la finalul recitalului lor.

A doua trupa a reprezentat, pentru mine cel putin, surpriza serii. “Bulgar display of power” aka Last Hope au fost superiori pana si olandezilor headlineri. Au o vechime de 15 ani, iar acest lucru se vede. Insa felul in care au cantat nu lasa loc de niciun repros. Ca stil abordeaza un hardcore de “scoala veche”, fara ocolisuri sau subtilitati. Show-ul lor a fost energie pura, dezinvoltura totala si, nu in ultimul rand, profesionism. Au reusit sa trezeasca imediat publicul, au dat tonul la circle pit-uri si dansuri a la hardcore, au invitat lumea la stage diving, dandu-le liber badigarzilor ‘alertati’, iar la un moment dat au organizat chiar si un mic wall of death. Pe langa asta, baietii si-au ‘gadilat’ instrumentele aproape cu ochii inchisi, iar cand basistul avea probleme cu o coarda rupta, vocalul si chitaristul au improvizat un interludiu ad-hoc (asa cum un hardcorist cu cioc a observat, fiind vorba de un concert de genul asta era de neconceput o rezerva la instrumentul accidentat). Per total, pot sa spun ca bulgarii nu au fost cu nimic mai prejos decat trupe occidentale de acest gen si, in orice caz, au fost o prezenta mai mult decat placuta intr-o marti seara. Din pacate pentru noi, trebuie sa zic ca inca nu avem o trupa la nivelul asta.

Ultima trupa care a cantat a fost No Turning Back – from ză Nedărlendz. Din punct de vedere muzical au fost usor superiori bulgarilor, olandezii cantand cu doi chitaristi, sound-ul lor fiind mult mai complet. Totusi, din punct de vedere al atitudinii si al prestatiei pe scena, desi tot la inaltime, nu au fost la fel de convingatori ca cei dinainte, nu au reusit sa transmita aceeasi forta bruta, la aceeasi intensitate, fiind cu putin mai slabi, din punctul asta de vedere. De asemenea hardcore in stare pura, fara compromisuri, cu piese scurte si intense, baietii din NTB se apropie foarte mult ca stil de hardcore-ul new yorkez, de unde chiar ei au declarat ca si-au luat principalele influente. Au stiut sa comunice cu publicul, au facut spectacol si s-au simtit la randul lor bine in atmosfera din Bucuresti.

Sonorizarea a fost buna, la fiecare trupa s-a putut distinge fiecare instrument in parte, n-am avut probleme ca la alte ocazii, cand volumul avea ca scop precis craparea peretilor si a timpanelor.
Publicul s-a prezentat mai mult decat decent, numeric vorbind, a umplut trei sferturi din sala. Nu cred ca se astepta cineva la mai mult decat atat la un astfel de eveniment, in Romania.

Oricum, tot ce pot sa zic e ca ma bucur ca in loc de combinatia canapea/Champions League am ales un meniu de concert hardcore, cu cateva beri ca garnitura. La cat mai multe !


Scris de: mihai , 20 October 2010

Ultima modificare: mihai , 7 July 2012