Big (four) day

•  

Cand am inceput sa ascult metal speram foarte tare sa-i prind pe Metallica live macar odata. Dar nu m-am gandit atunci ca voi trai ziua in care voi vedea pe Slayer in Romania. Voiam doar sa ajung printr-o tara straina indepartata, unde ar tine ei concert. Ma gandeam mereu cum or suna piese precum Angel of death sau War ensemble live. Cu siguranta nu concepeam sa-mi traiesc viata de metalist fara sa vad macar odata Slayer live. Ma rog, destul cu vorbaraia inutila de om beat, important este ca am ajuns in ziua in care am vazut patrulaterul de forta clasic al thrash metalului- Anthrax, Megadeth, Slayer, Metallica, toti la un loc.

La eveniment am ajuns cu putin inainte sa inceapa Anthrax. Despre organizare nu pot sa zic decat ca a fost acceptabila. Destule corturi de bere, astfel incat sa mearga repede distributia, destule wc-uri, adica eu cel putin nu am stat la coada singura data in care am fost. Singurele minusuri- in primul rand tigania de a face la un FESTIVAL (nu la un simplu concert) zone separate ( adica golden circle, normal circle etc)-nu am mai auzit de vreun festival cu astfel de delimitari- si faptul ca nu a existat decat o singura intrare, si implicit iesire (dar asta a fost doar un lucru minor).

Asadar, Anthrax, dintre toate cele patru, este trupa cu care am avut cele mai putine tangente. Am fost destul de “neincalzit” pe parcursul recitalului lor. Chiar si asa, a fost imposibil sa nu ma manifest din cand in cand, trupa cantand cu energie si dorinta de a mobiliza publicul care a reactionat pozitiv pe tot parcursul show-ului Anthrax.

Urmatorii au fost Megadeth, o trupa pe care o vazusem deja in 2005 (asta daca nu cumva ma insel si a fost 2006). Deja zona se umplea din ce in ce mai mult. Megadeth au avut o atitudine conforma cu statutul lor- o atitudine de trupa mare, legendara, cu ani foarte multi de experienta in spate, cu un spectacol ce venea parca firesc, reusind sa electrizeze publicul cu minim de efort. De cantat au cantat piese noi si vechi. Destule piese de pe albumele consacrate ale trupe- Youthanesia, Rust in peace, Countdown to extinction si Peace sells but who’s buying..Destul de multa lume cunoscatoare care stia cine este Megadeth si ce reprezinta aceasta trupa in metal. Singurul lucru negativ de care as putea vorbi este o atitudine mult prea “rece” a lui Mustaine- adica intreaga reprezentatie scenica si atitudine a lasat o impresie de rutina, cu mult prea putina spontaneitate.

Dupa Megadeth a urmat evenimentul principal pentru mine- SLAYER. Foarte mult timp am asteptat sa vad un concert Slayer pe viu, astfel incat cu cateva minute inainte de incepere inima imi batea in piept ca o pedala dubla. Tom Araya, Kerry King, Jeff Hanneman si Dave Lombardo au intrat curand pe scena. Bineinteles, nu mai sunt demult la “prima tinerete”, nu mai au aceeasi forta ca pe vremuri si bla bla bla bla ma doare-n pula. Slayer sunt Slayer indiferent de an, varsta si alte cacaturi. Pentru mine a fost de vis si atat. Trupa ale carei albume precum “Reign in blood” sau “Seasons in the abyss”, din anii ’80, dau clasa lejer multor trupe “cu pretentii” din ziua de azi, cu riffuri si ritmuri demente de tobe si cu solo-uri care iti toaca creierii, in stil Kerry King, a fost in sfarsit live, in fata mea. Nu ma asteptam sa iasa ceva haos la Normal Circle, dar a iesit. Cei care au venit pentru Slayer au stiut de ce au venit, iar spectacolul a fost total. La inceput niste bgs-isti consternati de “amploarea evenimentelor” au tinut sa intervina pentru a “calma spiritele”, dar asa ceva a fost imposibil. Nu poti sa opresti pasiunea si energia adevarata, iar haosul a continuat. Trebuie sa precizez ca multe persoane din jur, care au stat pe margine, “s-au bagat” pentru noi. Multe persoane de la care ma asteptam sa fie mai degraba iritate au zis lucruri de genul “lasati-i sa se distreze, ca nu ne deranjeaza cu nimic”. O surpriza foarte placuta in conditiile in care ma asteptam sa dau peste “mondeni” si bagatori de seama. Respect maxim ! Piesele celor de la Slayer au curs in lant- World painted blood, war ensemble, seasons in the abyss, god hates us all, angel of death, south of heaven, mandatory suicide, si alte piese pe care la starea actuala nu le mai tin minte. Au incheiat cu clasicul Raining blood, moment in care printre noi s-a organizat un “wall of death” spontan. Slayer au cantat o ora (oricum destul de putin), dar cu siguranta a fost printre cele mai scurte ore traite de mine. Cum spunea cineva- ar fi putut continua pana dimineata si nu ne opream decat de epuizare fizica.

Bineinteles, pe la ora 21, au intrat in actiunea headlinerii- Metallica. Vazandu-i si acum 2 ani, nu pot spune ca m-au surprins in vreun fel de aceasta data. Din nou, playlistul a cuprins piesele lor clasice, cele demne de o trupa dintre “Big four”, plus piese de pe Death Magnetic. Spectacolul scenic, bineinteles, a fost unul la inaltime din toate punctele de vedere- de la prezenta scenica a trupei, pana la lumini si efecte speciale. Daca pana la Metallica se umpluse toata zona de concert de nu mai puteai arunca un ac, odata cu inceperea acestui concert cu siguranta nu mai puteai “arunca” nici cea mai mica particula din univers. Lucru dealtfel de asteptat. Publicul a savurat din plin prestatia Metallica, entuziasmul fiind foarte mare.Eu am urmarit cu placere concertul lor, adevarat, epuizat dupa ce fusese la Slayer, si deja intr-o stare de alcoolizare avansata, fiind o incheiere excelenta a unui eveniment metalistic pe care, foarte probabil, nu-l mai prinzi a doua oara. Mai pot sa spun doar ca cei care au venit doar pentru o singura trupa din astea patru, sau mai bine zis care nu au vazut 100% din acest eveniment au avut foarte mult de pierdut. Indiferent daca asculti sau nu frecvent aceste trupe, sau daca esti sau nu cunoscator al pieselor, albumelor si istoriei lor, este imposibil sa nu ti se faca pielea de gaina si sa nu te bucuri din toata inima cand le auzi si vezi live. Eu, cel putin, sunt extrem de fericit ca am avut ocazia sa fiu prezent la asemenea concerte.

Sper ca ce am scris mai sus e cat de cat coerent, iar daca nu e oricum ma doare-n pula pentru ca astazi am vazut SLAYER- live- NA!!!

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,

,

,


Scris de: mihai , 27 June 2010

Ultima modificare: sorin , 7 July 2012