Polkadot Cadaver- Purgatory Dance Party (2007)

•  

Am dat acum putin timp peste aceasta trupa din Maryland, SUA (loc de provenienta al altor doua trupe dragi mie- Dying Fetus si Misery Index), ascultand albumul lor de debut- Purgatory Dance Party. Chiar daca n-am fost extaziat de muzica lor, pot spune ca mi-a placut destul de mult de cand l-am ascultat.

Pe scurt, Polkadot Cadaver sunt o trupa de rock/metal experimental, progresiv, creata, din cate am citit, pe scheletul altei trupe- Dog Fashion Disco (nu i-am ascultat). Primul lucru pe care l-am remarcat la ei este  asemanarea izbitoare cu Faith No More, lucru pe care mi l-a confirmat si expertul nostru Pattonist (aka Ciciocle), deci acum pot sa afirm fara teama acest lucru.

Cei de la Polkadot Cadaver au folosit o larga varietate de stiluri si de tehnici pe acest prim album- Purgatory Dance Party– facand din acesta un album complex (chiar daca nu si complet), in opinia mea. Este o imbinare, cel putin reusita, de polca (dupa cum si sugereaza numele), rock alternativ, jazz, thrash metal, la care se adauga elemente de muzica electronica si cateva balade acustice.

Albumul debuteaza cu piesa Haunted holiday, una dintre piesele lente, acustice, de care vorbeam mai sus. Urmeaza A wolf in Jesus skin, una dintre piesele “de rezistenta” ale albumului, o piesa cu ritmuri sacadate, cu pasaje melodioase, uneori chiar lente, imbinate cu cele intense si chiar cu parti incisive si brutale . Purgatory Dance Party (piesa care da titlul albumului) este foarte electronica, cu o utilizare exagerata, dupa parerea mea, a sintetizatoarelor. Punctul forte al acestei piese este refrenul, din nou, foarte sacadat ca ritm. Deathwish incepe cu un sunet de orga, creand un sunet intunecat, dealtfel specific acestui album, dupa care intra in forta niste riffuri de chitara rapide, destul de placute auzului, intrerupte imediat de un brakdown lent, intrerupt la randul sau, la fel de rapid de aceleasi riffuri de chitara de la inceputul piesei. Cam asta este structura intregii piese, acceptabila, dar nu foarte speciala. Urmeaza Phantom Limb (care mi-a adus aminte, DOAR dpdv al titlului, de Pig Destroyer), o piesa care seamana, din punct de vedere al structurii, cu cea de-a doua piesa de pe album. Long Strange Trip to Paradise este, in opinia mea, cea mai clara asemanare a celor de la Polkadot Cadaver cu muzica lui Mike Patton, amintindu-mi clar de o anumita piesa Mr Bungle, desi nu pot spune cu exactitate numele ei, dar si de albumul Angel Dust, a celor de la FNM. Bring me the head of Andy Warhole, este o piesa al carei nume m-a amuzat (pentru cine a vazut filmul despre viata lui Morrison- The Doors– Andy Warhol e tipul ala cu telefonul cu care cica poate sa vorbeasca cu nenea Dzeu, dar nu stie niciodata ce sa-i zica). Din nou, este o piesa electronica, indreptata mult spre pop, cu o utilizare masiva de sintetizatoare, si cu un refren destul de simpatic, in care se pot auzi niste sunete de clape, dar care ma face sa ma gandesc ca sunt lovite la intamplare, in furie, de solist care repeta obsedant “bring me the head of andy warhol” (care probabil ca nu si-a platit factura de telefon). Chloroform Girl este o noua balada acustica, banala ca muzica, salvata totusi de versuri, care sunt total in antiteza cu tonul si starea transmisa de linia melodica. What’s the worst thing that could happen? se remarca prin riffurile de la inceputul si sfarsitul piesei, atat de asemanatoare cu cele ale piesei Angel of Death, a celor de la Slayer, urmand apoi structura deja cunoscuta a celor mai multe piese de pe album- alternanta de pasaje lente cu partile rapide si cele “demente” in stilul Pattonistic. Brainwash mi se pare unul din punctele slabe ale albumului, o piesa care nu impresioneaza prin nimic si nici nu se diferentiaza cu nimic de altele ascultate pana acum. Pure badlam for halfbreeds are un ritm accesibil si usor digerabil, dar si o linie melodica placuta. Sole survivor este o piesa de 32 de minute, ultimele 22 fiind, dupa parerea mea, o buna metoda de a spala creiere inocente si inofensive cu numele Necuratului (muahahahhahahaha).

Ca o concluzie, dupa cum, probabil oricine si-a dat seama, albumul nu puncteaza absolut deloc la capitolul originalitate, dimpotriva, chiar are un minus din acest punct de vedere, insa ca executie am prea putine lucruri de reprosat. In general, un album agreabil, usor accesibil si celor mai putin initiati in acest stil mai avangardist , poate chiar o piatra de temelie pentru cei care ar dori sa-l descopere. Cei initiati poate ca vor zice ca este un album mediocru .

Dupa mine, cred ca e un album de nota 6,5-7, care ma face sa vreau sa ascult si aparitiile viitoare ale trupei, care, conform lor, nu se vor lasa foarte mult asteptate.

Postat în:

Recenzie de album

|

Etichete:


Scris de: mihai , 29 June 2008

Ultima modificare: Ciprian , 7 February 2019