Rockstadt Extreme Fest 2013

•  
comments 1

Dupa ce cu doua saptamani inainte fusesem la Brutal Assault in Cehia (asteptam pe ciprian sa scrie!), am revenit in tara si am incercat sa strang forte noi pentru un nou festival. Asta desi cu o luna-doua inainte nu eram prea convins ca vreau sa merg, dar asa se intampla cand te obliga prietenii! Insa cu timpul m-am convins singur ca vreau sa merg, pentru ca ar fi fost primul festival de metal cu trupe bune care sa iasa cum trebuie la noi in tara (exceptand cele de pe betoanele bucurestene, pe care nu le suport!).

Asa ca vineri dimineata (30 august) am urcat in masina cu o amica si am luat drumul spre Rasnov. Vremea nu parea sa tina cu noi, aproape tot drumul plouand ca la nebuni, insa cand am ajuns in Brasov a rasarit soarele. Poate ca era un semn bun, ne-am zis. Si daca tot suntem la introducere, o sa spun ca n-am fost la “Ziua 0” pentru ca am mers la munca si nu prea mai am zile de concediu de luat.

Ziua 1

Bun… Si am ajuns vineri cu putin inainte de a canta prima trupa, False Reality. Am mers si ne-am ales un loc de cort, am facut si doua rezervari pentru restul gastii – a se citi “am pus niste snururi colorate in iarba” – si apoi am mers sa mancam ceva. Intre timp au cantat si brasovenii de la Code Red, pe care din pacate nu i-am vazut. Citeste articolul “Rockstadt Extreme Fest 2013”



Incantare spirituala in iadul privat

•  

Dupa o pauza destul de lunga, am reusit sa ajung din nou la un concert bun. De cand cu Private Hell in apropierea casei, mi-e din ce in ce mai usor sa merg la concerte. Din pacate, lucrurile bune se anuleaza cu cele rele – detalii la sfarsitul textului.

Pe la 8:15 am plecat de acasa, stiind ca showul a fost anuntat ca incepe la ora 8:00. De obicei nu se intampla sa inceapa la timp nici un concert de metal/hardcore/punk/etc, dar de data asta a fost una din “zilele alea”, pentru ca dupa ce am ajuns, in jur de 8:30, a inceput sa cante prima trupa a serii. Insa inainte de a scrie despre trupe trebuie sa specific o chestie: e prima oara – si sper sa fie si ultima – cand scriu o recenzie cu o singura mana, dupa ce am facut o entorsa nasoala la mana stanga. Tot asta e motivul pentru care nu m-am bagat in moshpit, desi ma cam ardeau talpile sa o fac.

Si cum ziceam, au venit primii baieti pe scena, oradenii de la Crosshair, o trupa de deathcore cu ceva influente Roots (Sepultura). Fiind primii in fata publicului, asa cum se intampla foarte des, nu prea au avut parte de animatie in fata scenei, desi ei s-au chinuit din rasputeri sa faca ceva. Abia spre sfarsitul “recitalului” lumea a inceput sa sara si sa se impinga cat de cat, semn ca trupa n-a facut eforturi degeaba.

Apoi ne-au cantat tipii de la Breathelast, trupa ceva mai cunoscuta in cercurile metalice bucurestene. Desi nu sunt genul meu, trebuie sa recunosc ca se descurca bine la capitolul “entertainment”. Deja pe la a doua piesa lumea era pe jos, cautandu-si adidasii, unii urcau peste public sa atinga tavanul, iar altii alergau de zor in cercuri, parca incercand sa prinda pe cei din fata. Ce sa zic, au fost foarte OK si asta e un lucru foarte bun.

Breathelast

Citeste articolul “Incantare spirituala in iadul privat”




Gaura de memorie

•  
comments 2

Void Forger, Days Before Disappearance, Spiritual Ravishment, Mediocracy @ Fabrica, 22 martie 2012

Dupa ce cu o seara inainte australienii hardcore de la Deez Nuts au animat Fabrica, a venit din nou randul creativilor nostri de la Mediocracy sa ne ofere o seara interesanta de muzica extrema. Cum pe la noi nu se prea respecta programul la concerte – si am mai scris depsre asta de nenumarate ori -, nu prea m-am grabit sa ajung in club, asa ca pe la 20:45, cand am intrat, concertul deja incepuse.

Void Forger

Pe scena erau Void Forger, o trupa de care nu auzisem, cu o tipa la bass si cu vocea la tobar. Canta un doom/post-metal destul de interesant, iar publicul statea si asculta cu atentie. Nu de alta, dar muzica lor e destul de lenta si nu prea poti “alerga” de nebun. Din cat am auzit mi-au placut, dar trebuie sa mentionez ca au avut cateva “ratari” la un moment dat cand ori toba o luase putin inainte, ori bass-ul era putin in urma. Oricum, pana la sfarsit s-a rezolvat situatia, iar tinerii de pe scena si-au primit portia de aplauze de la public.

A urmat apoi o pauza destul de serioasa, timp in care m-am alimentat cu o bere si m-am pus sa-l astept pe Tase. N-a durat mult si a venit si el, iar intre timp urmatoarea trupa si-a pus sculele pe scena si s-au pregatit sa cante. Citeste articolul “Gaura de memorie”



MISERY INDEX!!!

•  
comments 1

Am incercat sa gasesc cu un titlu mai “smecher”, dar nu mi-a venit nimic in minte. Ma rog, sa o iau cu inceputul. Cand am auzit acum ceva timp ca baietii vin in Romania am intrat imediat in fibrilatii. Am facut repede niste permutari la munca, cu cateva saptamani inainte (sa ma asigur ca plec din timp), am dat sfoara in tara, am pus lumea pe drumuri, am facut rost de bilet si, la data anuntata, m-am prezentat cu trupa in fata la Wings Club. Era prima oara cand calcam in acest loc, asa ca am fost surprins de ce am vazut inauntru. Locul e chiar ok! Un spatiu mare pentru concerte, cu o scena generoasa, cu foarte multe locuri pe lateral, bine izolat fonic… As indrazni sa spun ca e cel mai bun loc de concerte pe care l-am vazut in Bucuresti. Dar nu voi spune asta pentru ca are un mare neajuns: bere tunorg (bleah) la 0,33. Chiar nu era loc de un “dozator” de bere? Sau de niste beri autohtone la jumate? In fine, aceste amanunte sunt minore. Sa revenim la muzica.

Pe la 7 jumate (la doar jumatate de ceas de ora anuntata) au inceput recitalul niste baieti bulgari: Overdawn. Un metalcore/deathcore cinstit, fara floricele, executat corect, o surpriza placuta pentru o prima trupa de pe afis.  Citeste articolul “MISERY INDEX!!!”