Iarna Crepusculara in Quantic

•  

Ciprian: Acum cateva zile am ajuns cu Ana in Quantic la unul din cele mai asteptate concerte cu islandezii de la Sólstafir. Cand am ajuns acolo am gasit Quanticul mai plin ca niciodata. Ne-a surprins faptul ca aveau bilet la golden si negolden, dar diferenta fiind de 30 de lei, am zis hai sa luam la golden. Dupa ce ne-am aprovizionat cu beri, am cautat acest golden pana am gasit zona din fata scenei delimitata de o un gard solid si metalic pazit cu strasnicie de bodyguarzi. Ciudata idee au avut cei de la Metalhead cu acest gard in Quantic, dar vom reveni la asta mai tarziu, o las pe Ana sa spuna mai departe ce si cum.

Ana: Acum cativa ani am fost la un concert Arcturus in Brasov, atunci i-am descoperit pe cei de la Solstafir. Inainte de Arcturus s-au facut cateva proiectii de videoclipuri, printre care si ”Fjara” de la Solstafir. Mi-am notat in telefon numele trupei, ca nu cumva sa-l uit. Intre timp am vazut ca au vreo sase albume la activ, ultimul chiar de anul asta. Dupa ce i-am vazut vara asta la Rockstadt, am zis ca trebuie sa ajung si la concertul din Quantic. Cred a fost prima oara cand am vazut clubul Quantic plin ochi, chiar nu ma asteptam. Ne-am miscat cu greu prin multime pentru a ajunge mai in fata, daca tot ne luaseram bilete la golden. Pe tot parcursul concertului a fost o atmosfera hipnotizanta, iar vocalul a interactionat foarte mult cu noi. Au cantat ”Hula” de pe ultimul album ”Berdreyminn”, iar Addi a coborat si a cantat printre oameni cu strangeri de maini si imbratisari.

A cerut de multe ori sa fie indepartat gardul care separa sala in doua, ca toata lumea sa aiba acces in fata, insa cum nimeni nu-i raspundea a coborat in public sa vada despre ce e vorba. Era destul de greu de indepartat gardul, asa ca a renuntat la idee. Urmeaza ”Bláfjall”, pe care o dedica unui prieten care s-a sinucis. Asa cum a facut si la Rockstadt, inainte de a canta ”Bláfjall”, a tinut un discurs prin care incuraja oamenii sa comunice cu persoanele apropiate care se lupta cu depresia, sa-i incurajeze si sa le fie alaturi. Publicul a fost receptiv si a aplaudat momentul. Au cantat si ”Fjara”, una dintre preferatele mele, iar spre final ne-au anuntat ca raman pe scena sa cante si piesele pregatite pentru bis, asa ca nu a mai fost nevoie sa se stringe din public traditionalul si clasicul bis.

Acum trebuie sa zic ca mi-a placut mai mult concertul de la Rockstadt, dar si asta a fost reusit si cu un public pe masura.

Ciprian: Tot concertul a intrebat vocalul ce-i cu “baricada” aia de gard in fata scenei. A cerut sa fie scoasa, nu s-a intamplat, pana s-a enervat, s-a dat jos de pe scena si a incercat sa mute “baricada” singur. Fiind o singura bucata de gard imens s-a intors fara sorti de izbanda, dar macar a incercat. In rest da, a fost un concert destul de bun, cu toate ingredientele psychedelice si de la care ai ce asculta. Mi-am luat in final un vinyl cu Sólstafir, e o trupa ce nu trebuie ratata pentru toti iubitorii metalului si in special al metalului linistit cu accentele astea post/ black psychedelice.

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Rockstadt Extreme Fest 2017

•  

Inca o vara, inca o incursiune in orasul rock dintre paduri, de pe Valea Cetatii. Asa ca, impreuna cu Ana am zis sa incercam si cazarea in Rasnov, ca la cort am stat de fiecare data. Am gasit Colt de Rai, o pensiune in inima muntilor, unde oamenii de acolo iti gatesc strasnic tot ce vrei, peste din baltile din zona sau carne si lactate de la animalele din curtile lor.

Ne-am cazat si am dat iama in festival direct la Diabolical. Rafale de tobe frumoase de death si trash, sunet curat si apocaliptic, foarte interesanta prestatia.

Am luat o pauza si din pacate la tejgheaua cu de-ale gurii n-am gasit mare lucru, preturi mari, mancare grasa, uleioasa si saraca in varietate, anii trecuti a fost mult mai bine. Citeste articolul “Rockstadt Extreme Fest 2017”



Al 4-lea Ritual Bombastic şi Intunecat

•  
comments 4

In acest an, pe la începutul lui ianuarie, când planeta abia se dezmeticea după petrecerea de revelion, eu aşteptam cu degetele încleştate în tastatură noile detalii despre ceea ce urma să se petreacă abia peste mai bine de jumătate de an, în luna lui gustar, august. Cu deja-vu-uri constante venite din anul trecut, când emoţiile începuseră să se reverse cam tot în aceeaşi perioadă şi din acelaşi motiv, l-am urmărit cu o obsesie aproape nesănătoasă pe organizatorul evenimentelor ce pot fi caracterizate de un număr indefinit de superlative pozitive. Aş putea acum să înşir o serie întreagă de “cel mai x concert”, dar deja orice suflet care a participat la un eveniment de sub emblema DonisArt/Kogaionon ştie despre ce vorbesc, iar pentru cei ce nu au făcut acest pas încă…degeaba aş folosi cuvinte, sunt sigură că în entuziasmul meu aş induce o aparentă exagerare ce poate ar suna superficial, ca o reclamă ieftină. Un singur gând am pentru voi toţi, iubitori de muzici subpământene: mergeţi la aceste evenimente, oameni buni! Să-mi cereţi mie banii de bilet înapoi dacă nu veţi reuşi să vă afundaţî şi să uitaţi de voi şi de ceilalţi în atmosfera, în muzica acestor seri inedite.

Am început cu o mică deviere mai mult decât subiectivă de la cronică, îmi cer scuze, dar căldura serilor din Alba-Iulia încă îmi curge prin nervuri şi deja simt cum iarba, cerul şi muzica mă cheamă înapoi în cetate.

Citeste articolul “Al 4-lea Ritual Bombastic şi Intunecat”