Ne-au prins iar Radare(le)

•  

La un an dupa ce i-am vazut prima oara, iata ca tot impreuna cu Sorin am mers sa-i vedem pe Radare, nemtii post-metal care ne-au placut si atunci. Ne-am intalnit in fata clubului Underworld undeva in jurul orei 21:30 si, dupa ce ne-am luat cate o bere si am stat putin de vorba, ne-am bagat jos in hruba, unde aveau sa cante trei trupe. Dupa mai putin de 15 minute de asteptare a inceput show-ul.

Nomega

Primii au fost Nomega din Timisoara, o trupa de care nici nu auzisem, ce sa mai zic de ascultat. Au fost o surpriza placuta, sincer sa fiu. Cu doua chitari, din care una a fost folosita mai mult pe post de sunete “de atmosfera”, cu bass si tobe, dar fara vocal, trupa a sunat chiar bine. Nici nu pot sa-i incadrez intr-un stil anume si nici nu o sa incerc. Semanau pe alocuri cu “old school” Pink Floyd, pe alocuri erau metal, iar in unele cazuri erau “noise” pur si simplu. In general canta o muzica de atmosfera, dar au avut si momente cand au marit ritmul si au sunat foarte metal/hardcore. Chiar la un moment dat chitaristul (ala pe bune) si bassistul au avut ceva din Rage Against The Machine, pacat ca nu aveau si voce. Oricum, au sunat bine. Trebuie ascultati si vazuti ca sa-ti poti face o opinie. Citeste articolul “Ne-au prins iar Radare(le)”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,



La rasarit de ziduri

•  
comments 4

East of the Wall, 29 septembrie 2010, Club Elefant, Bucuresti

Scena

Dupa vreo 25 de zile de munca neintrerupta, am reusit cumva, printr-un miracol, sa scap de la serviciu la o ora decenta, adica 10 seara. Si, in loc sa merg acasa, ca orice om normal, in fata fabricii m-am decis brusc sa merg la un concert, ca si-asa facusem o pauza cam lunga de activitati culturale. Dupa ce am primit confirmarea din partea comisiei de cenzori, m-am aruncat intr-un taxi si m-am indreptat spre Club Elephant. Dupa ce am platiti taxa simbolica de 20 de ron, in schimbul careia m-am ales cu o stampila cool, am coborat in underground pentru a face jonctiunea cu un “unexepecting” urs. Deja pe scena micro se desfasurasera britanicii de la Khuda, doi baieti din Leeds (haha, v-au umilit Preston North End, Dinamo au fost mici copii cu Foresta) despre care nu pot zice nimic, pentru ca nu i-am vazut performand (logic). Asa ca am facut primul lucru care mi-a trecut prin cap: am luat o bere.

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,

,