Saturnus Inghite Soarele Primordial

•  

Timpul trece si uit sa scriu despre ultimul concert de zile mari la care am luat parte. Metal Gates este un festival care a adunat in Quantic trupe din toate zonele: in prima zi headlinerii au fost Saturnus, a doua zi Swallow the Sun si in ultima azi Primordial.

Am inceput cu Saturnus care au atins cele mai joase note ce probabil pot avea loc la un concert de metal. A fost intunecat si depresiv, ei canta de obicei la ore tarzii din noapte, au terminat pe la 1. Mai multe despre concertul lor a scris Ana aici.

A doua zi am ajuns in Quantic cand au inceput finlandezii de la Swallow the Sun, tare si in forta, cu un sunet puternic si destul de bun. Deci, daca sunetistul e bun poate sa faca si minuni intr-o sala cu ecou si acustica de obicei foarte proasta.

Era un prilej foarte bun sa-i ascult pentru ca erau pe lista mea demult, dar pur si simplu n-am prea avut cand sa-mi plec urechea supra lor. Asa ca au fost o surpriza placuta. Parca era o alta versiune a trupei My Dying Bride … ceva mai concentrata pe death metal, riff-uri si instrumente. Cu linii melodice ba extrem de calme, ba mai intense, au jucat un doom metalic complet, cu voci foarte joase.

Citeste articolul “Saturnus Inghite Soarele Primordial”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,



Primordial la Arenele Romane

•  
comments 2

Acum cateva zile m-am inarmat cu bratarile mele cu tinte, lant, bocancii new rock pe care ii port tot mai rar si asa am plecat la Arenele Romane, cel mai potrivit loc sa vad paganii razboinici ai metalului negru. Cand am ajuns la Arene pe scena cantau Bucovina, asa ca am profitat de ocazie sa stau la o mica barfa cu Ana. Dupa aia, ritualul clasic: garderoba, bere, tricouri. Inauntru era un cort bine incalzit si primitor, dotat cu tot ce trebuie in caz de incendiu, iar pe ecrane rulau filmulete cu instructaj in caz de calamitati. Apoi am asistat la un fel de sceneta cu premii Metalhead, pe care nu cred ca le ia oricum nimeni in serios. A fost si un moment de reculegere pentru drama din Colectiv cu un mesaj trimis de Andrei de la Goodbye to Gravity. Apoi au intrat pe scena Primordial, primind politicos nu stiu ce premiu.
Si s-a facut lumina si a inceput Where Greater Man Have Fallen.

Sunetul a fost la inceput groaznic, s-a auzit toata partea instrumentala intr-un bas infundat. Nu-mi dau seama cu timpul cat s-au obisnuit urechile mele cu asta si cat a fost reglat sunetul pe parcurs. Un lucru de remarcat a fost jocul puternic si bine facut de lumini. Este probabil primul show la care mi-au placut, de obicei le ignor. Alan a avut o prezenta deosebita, foarte fantomatic si expresiv, a aparut gri si prafuit, cu hainele rupte. Era personajul razboinic teleportat in timp din vremea primelor civilizatii, revendicand valorile primare ale umanitatii.

Si asa ne-a dus Primordial prin albumul To The Nameless Dead, prin Roma antica, prin triburi vechi, prin istoria naturii umane si asa mai departe. A fost hipnotic si emotionant, m-am lasat prins in cantari celtice bine metalizate, si mi-a placut mult. Memorabila piesa Empire Falls care deschide atat de bine ultimul album a inchis si concertul, fara bis, fara abureli. A fost cea mai asteptata piesa, care a tras concluzia sfarsitului unei povesti black metal pe care as repeta-o oricand.

Si asa s-a terminat inca o noapte si un concet, am baut vreo 10 beri si am pierdut vreo 100.000 de neuroni in barul care nu se deschide niciodata.

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete: