Sambata seara m-am vazut cu Ana si Sorin (fost cugetator scriitor) in Quantic. Stiind programul de la Something for The Core am ajuns fix inainte sa inceapa francezii de la Nesseria.
Ce au cantat ei mi-e greu sa descriu. Era acolo si progresiv, si death … si zbierete disperate de black … si grindcore si hardcore, toate amestecate intr-un cocktail de desfundat urechile. Si daca nivelul cerebral al muzicii era ridicat, asta a compensat nivelul tehnic al sunetului. Nu te mai intereseaza sa se auda ca in studio, ci sa traiesti intens momentul, sa te lasi purtat de directia muzicii. Chitarile au inundat urechile, tobele au atacat pulsul si rezultatul lor m-a lasat foarte surprins. Nivelul profunzimii adus de trupa asta a depasit asteptarile. E si greu de reprodus in scris. Merita nota maxima si merita ascultati ca tema pentru acasa.
Dupa o pauza de bere si povesti am trecut la repriza a doua, The Dignity Complex, niste brasoveni care au tinut adevarate incursiuni in profunzimea si flexibilitatea metalului progresiv.
M-am lasat dus de chitari si am meditat pe acordurile care au iesit din ele, completate de o voce instrument interesanta.
Si pentru ca nu aveam chef sa ne mai betivanim aiurea pana la ore tarzii, dupa asta ne-am luat talpasita, fiecare la casa lui.
