Proof, Confronto, DeathDrive – 21 iulie 2010 – Control Club Bucuresti
Dupa o lunga pauza de concerte am reusit sa prind o “gaura” de la munca si sa trag o fuga pana in Control. Cauza: un concert de hardcore/metal, cap de afis fiind brazilienii de la Confronto, la al doilea lor concert in Romania. Am facut jonctiunea cu ceilalti doi betivi la fata locului, plus alti doi betivi asociati, si ne-am cinstit cu cateva beri reci. Un punct minus pentru locatie a fost lipsa berii la draft. Am apucat sa beau o singura halba bere nefiltrata dupa care am fost informat ca nu mai exista bere la dozator. Nu-mi explic cum s-a terminat cata vreme in club erau vreo 40 de persoane. Dar probabil ca erau foarte insetate.
In fine, am platit taxa de intrare (10 ron) si am purces spre zona scenei. Primii care au spart caldura (ca nu pot zice gheata) au fost baietii de la Proof. Fara menajamente, cei 4 au tras un “pumn” hardcore in fata putinilor oameni prezenti. Ca sa folosesc niste termeni “elevati”, au cantat un straightforward in-your-face hardcore, fara subtilitati, fara “floricele”, si suficient de energic ca sa incalzeasca atmosfera dincolo de limita suportabila. (more…)
Acum trei ani am fost într-un club obscur din București la un concert cu două trupe braziliene. Acum, ca și atunci, Korrozão nu s-a putut bucura pe deplin de un public numeros, dar măcar prima oară a existat un motiv destul de bun – nimeni nu-i știa.
(Nici n-ar mai trebui să menționez) Concertul din Fire a început la 21:30, deși pe afiș era anunțată ora 20:00. Oricum, fiind deja o obișnuință, nimeni nu s-a arătat surprins și totul a mers ca și cum ar fi normal… Primii care au cântat au fost Mediocracy din București, o surpriză plăcută pentru mine. Cu un sunet “fresh”, o combinație de sludge, hardcore și metalcore, băieții au cantat vreo cinci piese care au durat cam 20-25 de minute, dar aceste minute puține cât s-au aflat pe scenă au fost pline de energie și de pe scenă, dar și în fața ei. Publicul, format în mare parte din prieteni ai trupei și cunoscători, a făcut moshpit, stage diving și tot ce trebuie la un concert de acest gen. Sunetul a fost foarte bun la ei și pot spune că ăsta a fost un mare avantaj. Pe final au avut chiar și un bis (datorită în special tipului de lângă noi care a strigat ritmat, la fiecare 10 secunde “ÎNCĂ UNA!!!”), chestie care nu prea se întâmplă la trupele de deschidere. (more…)
Am ajuns aseara in Fire, dupa ce cu doua zile inainte aflasem de pe last.fm de un concert care parea a fi interesant. Am fost acolo cam pe la 20:30, pentru ca eram sigur ca n-o sa inceapa mai devreme, desi pe afis era trecuta ora 20:00. Cum se intampla te obicei pe la noi, concertul a inceput abia pe la 21:30, dar asta se intampla pentru ca organizatorii asteapta mereu sa se umple cat de cat sala.
Pe baietii de la Rock’n'Ghena ii cunosc de vreo zece ani, dar ii vazusem in concert o singura data, prin 2005, in vechiul Underground. Atunci i-am si ajutat sa-si promoveze concertul, lipind afisele prin Regie. A fost o surpriza pentru mine sa aflu ca mai exista ca formatie si am vrut neaparat sa-i vad. Pot spune ca au evoluat destul de mult fata de ce cantau acum multi ani, dar tot mai au nevoie de imbunatatiri. In Fire fiind cam 40 de spectatori, a fost o atmosfera “ca in familie”, asa ca, dupa cum e obiceiul pe la noi, au stat toti si s-au uitat la R’n'G, doar doi-trei tipi sarind in fata scenei. (more…)
Dupa o pauza consistenta de concerte, am avut ocazia sa revin cu un concert hardcore in Fabrica. Aflasem de concert cu ceva vreme in urma, dar uitasem complet pana sa ma sune Tase si sa ma intrebe daca merg. Am acceptat si dupa o fuga pe acasa, putina mancare si un dus, ne-am intalnit in noul Underworld cu Coro si cu brazilienii ex-Krust Division, pe care i-am vazut acum 2-3 ani intr-o “camera de apartament”.
Cand am terminat berea de rigoare am observat ca ora era deja 21:15, iar concertul fiind anuntat la 20:00, deja ma gandeam ca n-o sa-i mai prindem pe H2O de la inceput, insa am picat exact cum trebuie, adica in jur de 21:30. Ne-am inarmat cu cate inca o bere si am inceput sa socializam cu lumea cunoscuta din sala…. Pe la 21:45 au urcat pe scena Perfect Zero For Infinity, o trupa romaneasca nu prea in ton cu ce urma sa fie. N-am fost prea atent la ei, mai important fiind sa discut cu prietenii despre ultimele noutati din muzica.
O vineri seara la un concert de metal nu e niciodata o alegere proasta, chiar si cand nu sunt neaparat setat pe “concert mode”.Pretul a fost de doar 20 de ron, in el intrand si noul EP al celor de la Altar.
Ca sa trec peste vorbarie inutila, am ajuns in Suburbia pe la ora 20:30, pe scena cantand deja cei de la Conflict Mental- lucru pe care l-am remarcat datorita tricourilor membrilor trupei, pentru ca nu stiam cine sunt. In afara de asta, trupa a cantat un fel de groove metal, din ce-am putut eu sa-mi dau seama, avand o prestatie destul de energica. Piesele au sunat chiar bine, impresia generala fiind ca trupa chiar “merge” la un concert, sa dezmorteasca masele de metalisti amortiti.iar in plus, cu un vocal destul de simpatic si ceva mai alcoolizat, lumea din fata scenei a inceput sa miste din plete. Sunetul a fost chiar peste asteptari, cu cateva sincope. din partea sunetistului.
Dupa o pauza de jumatate de ora a urmat trupa Negative Core, fost Tarantula, din cate am inteles. Din pacate sunetul n-a mai fost ca la trupa precedenta, lucru care a fost destul de deranjant urechilor. N-am inteles prea mult din recitalul trupei, tot ce-am remarcat fiind ca baga un fel de death-thrash, destul de sec totusi, lucru care a facut sa nu simt prea mare suparare atunci cand s-a terminat. (more…)
Parca nu mai aveam chef azi sa mai fac o recenzie la un concert, dar am stat si m-am gandit si mi-am amintit cat de misto a fost, asa ca o sa scriu cate ceva despre concertul Proof, DeathDrive, The Setup si Born From Pain de aseara din Fabrica.
Ca de obicei la noi, concertul a inceput cam cu o ora intarziere. De fapt, nici n-ar mai trebui sa scriu chestia asta, ca e la ordinea zilei. Dupa ce am salutat lumea prezenta in sala si m-am informat cu privire la marfa de acolo (mama, ce limbaj!), mi-am luat o bere si am asteptat cumintel sa inceapa spectacolul.
Primii au fost Proof. Obisnuiti deja cu faptul ca mereu canta in deschiderea concertelor, baietii au incercat si de data asta sa puna lumea in miscare. Din pacate, nu prea au avut cu cine, pentru ca “pustii” din fata sunt prea plictisiti de concerte, desi pe net se plang ca nu au parte de ele. Sa trec si peste asta, prestatia celor de la Proof mi s-a parut mai slaba decat in trecut. La inceput au avut si ceva probleme cu sunetul, vocea auzindu-se cu mult mai tare decat instrumentele. Dar instrumentele au fost alea care le-au dat de furca baietilor. Probabil din cauza oboselii sau a unor alte motive, de cateva ori in timpul concertului tobarul s-a cam pierdut si era pe alt ritm decat chitaristul si bassistul. Bineinteles ca pana la final s-a reglat totul, dar deja au ceva experienta si nu ma asteptam la asta… (more…)
La doar cateva zile dupa ce m-am intors din Norvegia, a trebuit sa onorez invitatia prietenilor de la Deathdrive de a merge la concertul din Suburbia, pe care l-au tinut in compania celor de la Deadeye Dick si a francezilor de la Nine Eleven si Fire At Will. Dintre cele doua trupe franceze, am cautat pe net doar Nine Eleven si vazusem ca suna hardcore. Cealalta trupa era pentru mine o necunoscuta totala.
Am ajuns in club, impreuna cu prietenul meu Alex, la 20:30, ora oficiala anuntata a inceperii concertului. Fiind venit din Norvegia, unde am vazut cateva concerte, ar fi fost o surpriza placuta pentru mine sa vad ca programul se respecta, dar ca sa se continue traditia romaneasca, a durat mult mai mult decat ma asteptam.
In jur de 21:15 au urcat pe scena Deadeye Dick. Ultima mea experienta la un concert al lor n-a fost prea placuta. Cantasera in deschidere la Pro-Pain, in “renovatul” LMC, cu un sunet execrabil. Atunci nu intelesesem de ce le trebuie doi vocali, pentru ca nici unul nu se auzea bine. La fel si chitarile, au sunat oribil. Insa in seara asta totul a fost la polul opus. Sonorizarea a fost foarte buna pentru ei si am putut aprecia prezenta celor doi vocali. Am fost foarte placut surprins sa observ ca cei doi se completeaza foarte bine. (more…)
Vineri seara, scapat de la munca mai devreme, trebuia sa particip la o intalnire de afaceri cu un mogul al alcoolului, dar din motice <del>obiective</del>subiective nu am mai ajuns. In schimb, m-am pomenit in Suburbia, unde, culmea obrazniciei, la intrare mi s-au cerut 11 lei. Motivul: cica in interior actionau la limita legalitatii Indian Fall si acolitii: Inopia, Lotul national de Hardcore si inca o trupa (al carei nume nu l-am retinut). Dupa o scurta lupta interioara am decis ca suma ceruta este prea mica pentru a justifica pretul unui taxi spre alta locatie cu licenta de vanzare a bauturilor alcoolice, asa ca m-am hotarat sa risc si sa intru in obiectiv. Unde mai pui ca sloganul evenimentului pretindea ca in pretul biletului e inclus si un shot (cu un continut neprecizat).
Odata intrat in locatie am observat cu agilitate ca prima trupa (al carei nume il retinusem) parasise deja locul faptei. Am profitat de acest lucru printr-o incursiune la bar, unde mi-am incasat cei 30 de arginti sub forma unui asa-zisului shot, care s-a dovedit a fi un paharel umplut cu un suc de portocale mizer, cu o concentratie de alcool sub 1/1000. In mai putin de o secunda (cat a durat sa testez continutul paharelului) am hotarat ca e timpul sa-mi iau o bere (sau chiar mai multe). Si dupa ce m-am dotat corespunzator m-am indreptat spre “sala” unde se “inghesuiau” undeva intre 80 si 100 de persoane (incluzand membrii trupelor, angajatii barului si morisson – care e un nene si el). Pe scena isi faceau incalzirea niste oameni, despre care am aflat ulterior ca se numesc Inopia (asta dupa ce m-am facut de rusine confundandu-i cu Indian Fall – oare din cauza lu’ ditamai afisul care umplea juma’ de perete?!?)
En fin, asa zisa incalzire consta in faptul ca toata lumea statea cu gatul sucit spre peretele din spate, unde era proiectat un videclip interesant. As vrea sa pun un link spre el aici, dar din nefericire n-am gasit pe iutub. Poate o sa apara mai incolo. Dupa acest intro a inceput adevaratul show. Pe scena se inghesuiau vreo 6 persoane. Ca se inghesuiau e confirmat de faptul ca unul din chitaristi n-a mai avut loc si s-a desfasurat in fata celorlalti, pe ringul de “dans” (a se citi pogo, mosh etc). Revenind, pe scena se desfasurau (de la stanga la dreapta) un chitarist, o claparita, un tobar, o violonista, un vocalist si o basista. Plus chitaristul mai sus mentionat. Adica mai pe scurt, 4 domni si 3 frumoase si elegante domnisoare, care mi-au lasat o foarte placuta impresie (tinand cont ca eu nu suport partile feminie din heavy metal). Ce a urmat m-a lasat extrem de impresionat, mai ales ca genul abordat nu e chiar pe felia mea. Mai precis, septupletul (sau cum s-o zice) a tinut un show de epic simfonic gothic metal in stilul Haggard sau Therion, executat corect (zic eu) chiar daca sunetul nu a fost la inaltime. Este primul show de gen la care asist si nu m-am plictisit deloc pe parcursul celor (aprox.) 45 de minute. Desi spectacolele de tipul asta sunt cam statice, solistul a incercat sa anime atmosfera coborand in public si luand un fan pe sus, apoi sarind cu el pe umar. Dar in general atmosfera a fost calma, accentul fiind pus in primul rand pe muzica.
Dupa ce spectacolul a luat sfarsit, in aplauzele darnice ale celor prezenti, am schimbat cateva vorbe cu solistu trupei, Stefan (sper sa fi retinut bine numele). De la el am aflat ca trupetii au studii muzicale, licee de muzica, scoli populare etc. ba, mai mult, claparita a facut conservatorul, ca formatia e din Bucuresti si ca el (solistul) canta in stil bariton, invatat la seminar. Mai multe intrebari nu am pus, din lipsa de inspiratie. In fine, ca sa inchei, as trece la plusuri vocile feminine, muzicalitatea pieselor si tehnica trupei, destul de buna. La minusuri, in primul rand, evident intra sunetul: vioara nu se auzea aproape deloc, basul vibra atat de tare ca m-a luat durerea de burta, si a fost nevoie de o multime de “retusuri” din partea sunetistului, care a facut permanent naveta intre scena si pupitru, tot mufand si legand cabluri. Tot la minusuri as baga si vocea, care nu m-a convins. Ca sa va faceti o idee a fost ceva gen Moonspell, insa registrul mi s-a parut limitat, cu foarte putine variatii. 99% din timp a fost voce clean, cu un growl pe ici pe colo. Din partea mea as fi vrut mai multa brutalitate, in contrast cu vocile feminine, but that’s just me. Alte minusuri nu imi vin in cap acum, desi sunt de obicei carcotas.
Dupa Inopia am dat inca o raita la bar ca sa ma pregatesc pentru Lotul national de Hardcore, o alta premiera. Dar m-am pregatit degeaba. Baietii s-au prezentat la concert cum s-a prezentat nationala de fotbal la Belgrad. Mai precis, au lasat hardcorul acasa. Cum sa descriu stilul… un fel de hardcore metal, gen Pro Pain, sau Implant pentru refuz, dar foarte lent. Ma rog, nu va imaginati ca era sludge, sau post-hardcore, cum canta un milion de trupe acum. Nu, doar ca parea ca e un permanent breakdown. Ba la un moment dat au facut si breakdown la breakdown, ca sa-mi arate ca se putea canta mai lent. O singura piesa mi-a ramas in minte, dar nu din cauza ca era ceva de capul ei, cu refrenul: “sa sarim, sa sarim”, dar modul cum era interpretata te facea mai degraba sa te asezi pe scaun. In fine, nu mai scriu ca se supara lumea pe mine, cert e ca ma asteptat sa asist la un concert de hardcore, dar nu a fost nimic de genul asta. Pacat de vocea solistului, care a bagat chiar bine, dar nu l-a ajutat deloc repertoriul ales.
Ultima trupa a fost capul de afis, Indian Fall. Din pacate, cam in acest moment ma apucase o mare foame, asa ca am fugit pana la colt sa-mi iau o shaorma, pierzand astfel inceputul recitalului. Dupa ce am terminat cina mi-am mai luat o bere si m-am bagat intr-un colt sa-i studiez pe baieti. Dar n-am apucat sa ascult cateva acorduri ca si-a facut aparitia un prieten de-al meu pe care nu-l mai vazusem de ceva vreme si ne-am pus pe povestit. Printre doua barfe mai reusem si eu sa dau o ureche, dar, sincer, nu m-a “lovit” vreo piesa suficient de tare ca sa-mi atraga atentia. Ce am inteles eu din primele lor piese ar fi ca Indian Fall canta un fel de blackened death metal, lucru intarit de vocea “evil” si de cateva pasaje de black, dar nu sunt marele expert in domeniu, asa ca as putea sa ma insel. Spre finalul concertului stilul s-a schimbat putin, dand intr-un fel de prog death, prilej pentru vocal sa schimbe de cateva ori registrul. As zice si ca pe alocuri am sesizat si 1-2 tente de avant-prog, dar n-as baga mana in foc. Cert e ca la finalul show-ului eram la fel de nelamurit ca la inceput, asa ca mai am nevoie de o auditie ca sa-mi formez o opinie.
Oricum, sunt multumit ca am nimerit la acest concert din greseala. Daca as fi stiut din timp de el, probabil nu as fi mers in Suburbia si nu as fi auzit de Inopia. E bine ca o data la 100 de ani mai apare ceva care ma surprinde in muzica romaneasca.
Inopia, Lotul National de Hardcore, Indian Fall – Suburbia, 30 octombrie 2009
Vineri seara, scapat de la munca mai devreme, trebuia sa particip la o intalnire de afaceri cu un mogul al alcoolului, dar din motive subiective obiective nu am mai ajuns. In schimb, m-am pomenit in Suburbia, unde, culmea obrazniciei, la intrare mi s-au cerut 11 lei. Motivul: cica in interior actionau la limita legalitatii Indian Fall si acolitii: Inopia, Lotul National de Hardcore si inca o trupa (al carei nume nu l-am retinut). Dupa o scurta lupta interioara am decis ca suma ceruta este prea mica pentru a justifica pretul unui taxi spre alta locatie cu licenta de vanzare a bauturilor alcoolice, asa ca m-am hotarat sa risc si sa intru in obiectiv. Unde mai pui ca sloganul evenimentului pretindea ca in pretul biletului e inclus si un shot (cu un continut neprecizat)
Odata intrat in locatie am observat cu agilitate ca prima trupa (al carei nume il retinusem) parasise deja locul faptei. Am profitat de acest lucru printr-o incursiune la bar, unde mi-am incasat cei 30 de arginti sub forma unui asa-zisului shot, care s-a dovedit a fi un paharel umplut cu un suc de portocale mizer, cu o concentratie de alcool sub 1/1000. In mai putin de o secunda (cat a durat sa testez continutul paharelului) am hotarat ca e timpul sa-mi iau o bere (sau chiar mai multe). Si dupa ce m-am dotat corespunzator m-am indreptat spre “sala” unde se “inghesuiau” undeva intre 80 si 100 de persoane (incluzand membrii trupelor, angajatii barului si morisson – care e un nene si el). Pe scena isi faceau incalzirea niste oameni, despre care am aflat ulterior ca se numesc Inopia (asta dupa ce m-am facut de rusine confundandu-i cu Indian Fall – oare din cauza lu’ ditamai afisul care umplea juma’ de perete?!?) (more…)
Dupa o saptamana mai relaxata la munca, am asteptat cu mare interes vineri seara, pentru a merge la primul concert hardcore de cand sunt in Norvegia. Timpul a trecut repede si s-a facut vineri seara, ora 21:00. M-am deplasat la locatia clubului, unde deja era lume adunata la intrare. Urma sa vad pentru prima oara doua trupe necunoscute pentru mine – Pilgrimz si Your Demise – si una cunoscuta – Raised Fist. Pe Raised Fist ii stiu de ceva vreme, dupa ce, cu aproape doi ani inainte de a-i asculta, imi pusesem nick “RaisedFist” pe net… Dar nu mai lungesc povestea, si o sa fiu scurt si la obiect, hardcore.
La 21:30, dupa ce consumasem prima bere si m-am acomodat in club, au urcat pe scena Pilgrimz, o trupa din Danemarca. Lume nu era chiar multa si toti cei care venisera in fata scenei aveau chef de incalzire. Danezii canta o fuziune de hardcore cu metal, dar mai mult spre hardcore-ul modern. Muzica, foarte dinamica, si energia vocalului au facut ca cei din club sa se apropie de scena si sa inceapa sa dea din cap, un semn bun pentru ce urma sa vina. La un moment dat trupa a anuntat ca va canta doua piese noi, a doua din ele neavand titlu. Vocalul a intrebat publicul cum ar vrea sa se cheme piesa, la care raspunsul a fost super tare: “fuckin’ biatch”. Asa ca Pilgrimz au cantat “FUUUUUCKIN’ BIAAAAATCH” si au incheiat jumatatea de ora pe care o aveau. (more…)
Pentru cine nu stie engleza, “hearing” inseamna auz. Aseara, in LMC, am fost la cel mai prost concert la care am fost in viata mea, din toate punctele de vedere. De ce spun asta?
Pai sa incepem cu inceputul: concertul trebuia sa inceapa la ora 18:00, cu Deadeye Dick. Am ajuns in jur de 18:45 si nu se intrevedea nimic. In boxe suna muzica disco (da, DISCO) si lumea, putina, statea la palavre. Am stat putin de vorba cu baietii de la DeathDrive (ex-Dodiez) si mi-au spus ca Pro-Pain abia ajunsesera, asa ca o sa se inceapa mai tarziu.
Dupa ce am frecat menta vreo ora si ceva, pe la 20:15 au reusit sa urce pe scena Deadeye Dick. Nu mai spun ca sound check-ul a durat mult mai mult decat era normal. Si chiar dupa atata strofocare cu sunetul, toata lumea a ramas surprinsa cand de pe scena nu se auzeau vocile. Si chestia asta nu a durat doar cateva secunde, ci minute in sir. Cand in sfarsit s-au prins si cei de la sunet care e treaba, a inceput o alta chestie misto: volumul vocilor alterna in intensitate, cand unul mai tare, cand celalalt. Ce sa mai zic, a fost dezastru total! Baietii au coborat de pe scena dupa cinci piese si se vedea de la o posta ca sunt suparati din cauza organizarii. Si pe buna dreptate! (more…)
Nu stiu de ce se mai cheama “Bucharest Metal Nights”, dar cert e ca sambata seara (14 martie) am fost la un mini-festival in LMC cu muzici diverse, cu public destul de numeros si cu o atmosfera interesanta. Am ajuns in sala inainte ca a doua trupa de pe afis sa inceapa sa cante. Nu stiu nimic despre prima formatie – First Division, asa ca nu pot sa-mi dau cu parerea.
Sorin: pe langa faptul ca la concert urmau sa asiste doar doi betivi (al teilea gasind o scuza emo ca sa nu vina) era cat pe ce sa nu mai ajungem nici noi, din cauza unei pardalnice dureri de masea ce il chinuia pe Urs. Noroc cu sufletul milos care a inventat medicamentul minune Aulin. Chiar si asa, Ursul a fost nevoi sa se trateze toata seara cu suculetz, motiv pentru care observatiile lui sunt mai lucide decat ale mele, filtrate prin aburii alcoolului.
Dwarf Planet e o trupa noua pentru mine. Nu stiam la ce sa ma astept, dar la prima piesa am ramas placut surprins de ceea ce auzeam. Un deathcore modern, dinamic, cu o voce a lui Fane (care mai canta si pe la MG42) foarte buna. A doua piesa a venit si cu a doua voce, a bassistului, care la inceput mi s-a parut ca nu intra bine in “decor”, dar la urmatoarele piese s-a lipit mai bine de ceea ce vor baietii sa ne arate. Cu cat treceau de la o piesa la alta mi-am dat seama ca aud pentru prima oara o trupa de metal din Romania care incearca si altceva decat ceea ce impun tiparele. Partile experimentale, cu ceva solo-uri bine lucrate si plasate, vocea a doua, clara si ritmul sincopat al tobelor sunt semne clare ca se intampla ceva bun cu aparitia acestei formatii pe scena metal de la noi. Sper ca trupa sa continue si sa mai auzim de ei in viitor.
Dupa o lunga pauza de hardcore new-yorkez, a venit randul unui alt mare nume al scenei sa vina pe la noi, Madball. Am asteptat seara concertului cu mare nerabdare inca de cand am aflat vestea. Dar sa nu mai lungesc povestea…
A venit seara cand m-am intalnit mai intai cu betivul nebetiv devenit sofer, Sorin. Apoi l-am luat de pe strada si pe betivul al treilea si am purces cu spor spre clubul Fabrica. Din cauza frigului de afara nu prea era lume in jur si, din ce intelesesem de la un tip care se plictisea pe acolo, inauntru nu era prea multa lume. Insa adevarul era altul. Cand am intrat in club deja era pe trei sferturi plin, iar la bere era o coada de zile mari. Dupa ce ne-am alimentat cu lichidul binecunoscut, am asteptat cuminti, la o vorba, intrarea pe scena a baietilor de la Dodiez, care urmau sa deschida pentru Madball. (more…)
Cand e cald lumea incearca sa evite ingramadeala si spatiile mici inchise. Nu insa toata lumea isi face o prioritate din asta, iar cand e vorba de un concert bun unii se aduna in cluburi mici si se simt bine. Asa a fost miercuri, 25 iunie, in Suburbia, unde s-au adunat aproximativ 100 de oameni sa-i vada pe Deadeye Dick, Proof, Protest Urban si Dodiez. Intr-adevar, cam putina lume, dar decat multi si prosti, mai bine putini si buni.
Nu mai lungesc bla-bla-ul si trec la fapte. Cand am intrat in club, dupa ce am platit intrarea, mi s-a oferit un tricou cu logo-ul primei formatii care urma sa cante. L-am refuzat politicos, nu pentru ca nu-mi placea tricoul, ci pentru ca imi era prea mic. In jur de ora 20:00 au inceput sa cante baietii de la Deadeye Dick, formatie despre care nu auzisem. (more…)
Si a fost Pro-Pain… Un nume predestinat. Cred ca Spitalul de urgenta s-a umplut aseara cu roackeri plini de vanatai, entorse, echimoze si intinderi. Dar sa o luam cu inceputul. Din motive obiective, m-am hotarat foarte tarziu sa merg la acest concert. Pe ultima suta de metri am facut rost de bilet si am purces voiniceste spre Fabrica, facand jonctiunea pe drum cu tase. Din pacate, ceilalti doi betivi n-au putut sa ajunga. Unul e plecat in Germania, in “interes de serviciu”, celalalt fiind cazut la datorie (examene si alte chestii neinteresante). Dar lipsa lor a fost compensata de un numar nedeterminat de beri plus socializari cu o multime de perosane cunoscute sau nu.
Am ajuns la Fabrica la ora 19:00, dar am amanat intrarea in locatie, ochind (cu ajutorul unor binevoitori) o terasa la doi pasi, cu bere ceva mai ieftina. Ne-am facut acolo “incalzirea”, pierzand insa doua din trupele din deschidere, Blasted si X-Core. Asta e baieti, imi pare rau, dar site-ul asta se cheama trei betivi, nu trei oameni seriosi, care ajung la timp la concerte. Insa am parasit terasa la fix, ca sa ajungem in club tocmai cand incepea recitalul Zuul FX. (more…)
Joi seara e de obicei plictiseala si stau acasa. Daca ma mai cheama cineva la o bere, ma duc. Daca nu, nu. Insa luni am avut o intalnire “de afaceri” cu prietenul Tase, care m-a intrebat daca nu merg la lansarea albumului Guerrillas. Am acceptat fara sa ma gandesc prea mult.
Si asa am ajuns joi seara, pe la 20:30 in Fire. Pentru inceput am stat pe afara, pentru ca jos, unde e scena, nu era deschis. Tase deja daduse verdictul: daca incepe la 10 e bine. Pe la 21:00 s-a dat drumul in sala si am coborat sa bem o bere in asteptarea concertului. S-au adunat cam 50-60 de oameni, dupa care… (more…)
Am dat peste The Ocean astia la recomandarea bunului meu amic, Tase, care mi-a zis ca a auzit de niste nemti care canta ca Gojira. Fiind un mare fan al frantujilor am cautat imediat pe net si am luat albumul Precambrian. Nu suna el exact ca Gojira, dar mi s-a parut extraordinar. Si mi-a placut suficient de mult ca sa fiu plin de entuziasm cand am auzit ca vor veni pe 1 mai in Bucuresti, in LMC, la doi pasi de casa.
Toate astrele erau in favoarea acestui concert. Biletul era doar 20 de ron. De 1 mai mi-am luat liber de la munca. Iar la concert urma sa vina toata gasca (adica eu, Ursu’, Billy si Tase). Mai mult, obtinusem si aprobarea sa-mi iau un tricou, la care se adauga si nelipsita bere.
Prin urmare, am ajuns la locul faptei la ora fixata, 19:00, plus 15 minute, ca doar stau la 3 minute distanta. Am fost intampinat la intrare de doi badigarzi, care s-au rezumat doar la un control corporal, neavand treaba cu concertul propriu-zis (un mare plus pentru organizatori). Inauntru era suficient de cald ca sa stai in maneca scurta, dar fara sa turbezi de caldura. Asta in mare parte si datorita numarului “imens” de spectatori, care erau sublimi dar lipseau aproape cu desavarsire. Bine, au mai aparut ei pe parcurs, pe final fiind vreo 80 de “capete metalice” in club.(more…)
Unii prieteni imi spun ca sunt nebun ca ma duc la toate concertele posibile, altii ma sustin. Joi, 17 aprilie 2008, a fost iarasi o zi in care am mers la un concert al unor trupe de care nu auzisem in viata mea. Cu cateva zile inainte fusesem la concertul tribut My Dying Bride si in clubul respectiv am gasit un fluturas care anunta un concert cu trupele Phenomenon, Dirty Shirt, Zeroscape si Babylon Pression. Ce m-a facut sa vreau sa vin la concert a fost faptul ca Babylon Pression erau prezentati ca o trupa de hardcore-punk.
Dupa ce am reusit sa conving un prieten sa mearga cu mine, a sosit si ziua de joi. Concertul era planificat sa inceapa la ora 19:00, dar pentru ca de obicei ies la 18:00 de la munca nu prea aveam cum sa ajung la ora inceperii, asa ca am ajuns in jur de 20:10. Pentru inceput ni s-a parut ceva suspect cand am vazut in sala o gramada de copii insotiti de parintii lor. Cand eram pe la jumatatea primei beri am vazut si care era motivul prezentei acelor copii: prima trupa care a cantat – Phenomenon – e formata din pusti de 10-14 ani. (more…)
Dupa un concert “serios”, cum a fost cel cu Paradise Lost, am zis sa merg ieri seara si la un concert mai “friendly”, Crize si Romeo Must Die (metalcore/hardcore Anglia). Pentru ca nu prea cunosc fani Crize (in general metalistii pe care ii stiu nu suporta trupele romanesti din noul val), am fost cu un sigur amic, fara treaba cu forumul de fata.
Concertul trebuia sa inceapa pe la 20:00, asa ca ne-am intalnit la 21:00 in fata la Fire, convinsi ca punctualitatea romaneasca va fi cea “traditionala”. Binenteles, concertul a inceput la 22:00, ceea ce nu m-a deranjat, ptr ca am avut timp sa ma trotilez. Primii au urcat pe scena “crizatii”. E a doua oara cand i-am vazut live, prima oara fiind in deschidere la Misery Index. (more…)
Aseara, in clubul Pirat – un club in care incap maxim 30 de oameni – de langa Piata Matache, am fost la un concert de care lumea nu prea stia. Au cantat doua trupe braziliene: Crust Division – hardcore punk si Korrozão – thrash/death metal.
Mai intai de toate tin sa va spun ca am ramas surprins de suprafata mica a clubului, care se compune din 3 camere: barul, sala de concerte si o salita mica cu fotbal de masa. Nu am cedat vazand locul mic, si ne-am pus pe baut bere (eu cu inca doi prieteni). Dupa ce am asteptat ceva vreme (vreo doua beri, cred), am aflat ca au venit trupele. Concertul trebuia sa inceapa, dupa cum scria pe afis, la 20:30, dar din cauza traficului din Bucuresti au ajuns pe la 21:00 si au inceput sa cante pe la 21:45. (more…)
Am citit pe Metalhead articolul “Opriti borshul – Ofensiva anti-pogo” si tin sa-l felicit pe autor. Chiar aveam de gand sa scriu si eu un articol pe tema asta, dar ceea ce a scris el exprima foarte clar ceea ce simt si eu.
Insa, as vrea sa adaug si eu cateva chestii, ca o continuare la acel articol, si as vrea ca acest text sa fie un manifest adresat organizatorilor de concerte/festivaluri/evenimente.
Anul trecut, inainte de a pleca sa muncesc in Cehia, visul meu s-a implinit: au venit in Romania Sick Of It All, formatia mea preferata. Totul a fost superb in acea zi. M-am intalnit cu prietenii, am baut 2-3 beri si apoi ne-am indreptat spre sala unde se tinea concertul. Trupele de deschidere nu prea m-au interesat si nici nu m-au incantat, asa ca am asteptam momentul cel mare, cand taticii hardcore-ului s-au urcat pe scena. (more…)
Am fost aseara (18 aprilie 2007) la concert Pro Pain in clubul Faval din Brno. Tot acolo am fost inainte cu cateva luni la un concert Dog Eat Dog, despre care am scris pe aici. Atmosfera a fost cam aceeasi, oamenii cam aceiasi. Insa de data asta m-au scos putin din sarite. De ce?
Prima trupa care a cantat a fost X-Core, trupa ceheasca care canta ceva spre metalcore. Cam monotona muzica si, ca multe trupe si de pe la noi, nu stiu sa atraga publicul. Nu am vazut decat 2-3 persoane sa se miste in fata. Nici nu ma asteptam la mai mult, avand in vedere experientele trecute. Am luat apoi o pauza de bere si am asteptat trupa urmatoare.
Au urcat pe scena americanii Hemlock din Las Vegas, o trupa cu un sound puternic si cu ritmuri foarte antrenante. Baietii canta un metalcore bunut, care in Romania ar fi facut o sala de 200 de oameni sa se miste. Insa nu si in Brno (nu vreau sa spun Cehia, pentru ca nu am fost in alte orase sa vad cum e). M-am dus la un moment dat in fata impreuna cu un prieten polonez sa “dansam” si noi putin. Dupa doua piese, in care am incercat sa pornesc un circle pit si sa ii fac pe cei de langa mine sa ii prinda pe tipii care sareau de pe scena, am renuntat sa mai fac ceva. M-am retras in spate la inca o bere si am ascultat frumos ceea ce ne cantau americanii.
A trecut o saptamana de cand am fost la concertul Dog Eat Dog si mi-am dat seama ca nu am scris despre asta. Stiu de Dog Eat Dog de prin ’94, cand erau difuzati foarte mult la MTV cu piesele “No fronts” si “Who’s the king”. Era ceva nou pe atunci… un stil cel putin ciudat: punk + hip hop. Insa dupa aia nu am mai auzit nimic de ei, eu crezand chiar ca nu mai exista formatia.
Si iata ca dupa 12 ani aud din nou de ei si am si posibilitatea sa-i vad in Brno. Asa ca martea trecuta, pe 27 noiembrie, am fost la concert. Ce-am vazut acolo? Pai…
Prima trupa deja canta cand am ajuns. Erau ceva in gen Guano Apes, cu o tipa vocal. Trupa se cheama Darkwater si e din Scotia. Nu m-au impresionat prea mult, mai ales ca baietii din trupa aratau cam emo, ceea ce ma cam irita. (more…)
Cine stie versul asta inseamna ca stie Hatebreed. Cine ma stie destul de bine stie ca Hatebreed nu prea sunt genul meu, dar nu puteam rata sansa sa ma duc la un concert cu ei. Dupa ceva aventuri si planuri cu cativa prieteni, am reusit sa ajungem la un consens. Am plecat eu mai devreme spre Viena ca sa cumpar bilete pentru concert, iar prietenii urmau sa vina dupa ceva vreme.
Contrar asteptarilor am ajuns destul de repede la locul de desfasurare a concertului si am inceput sa intreb in stanga si in dreapta de bilete. Un tip mi-a spus ca nu mai sunt decat pentru cei care au facut rezervari dinainte si sa astept la intrare ca o sa mai fie cateva inainte de inceperea concertului. Asa ca am ramas acolo sa astept… La coada m-am cunoscut cu un tip american cu care am stat la taclale si a trecut timpul mai repede. In jurul orei 19:30, dupa 3 ore de stat acolo, a venit cineva la casa de bilete. Intre timp aparusera si prietenii mei. Cat am stat la coada s-au auzit discutii ca vor mai fi doar 50 de bilete, asa ca imi faceam ceva probleme, desi sunt roman si stiu sa ma bag in fata. Si cum spuneam, a venit un tip “cu biletele” care s-a dovedit insa ca era “stantator”… in sensul ca dadeam banii (20 euro de persoana) si el ne punea o stampila pe mana. Stilul romanesc ;) Insa nu m-a deranjat. Important e ca puteam intra la concert. (more…)
Dupa ce v-am povestit experienta mea la acest festival vreau sa trag cateva linii in dreptul unor lucruri pe care le-am observat in aceasta perioada. Avand experienta festivalurilor si concertelor din Romania, pot face o mica comparatie cu ceea ce se intampla aici, in Cehia.
Poate ca totul vine din istoria lor, a natiei, poate ca bunul simt este o arta pe care noi, romanii, nu prea stim sa o stapanim…
Pe toata perioada cat am stat pana acum in Cehia am vazut pe strada tot felul de rockeri. Majoritatea arata ca cei de la noi: tricouri negre cu formatiile preferate, jeansi negri sau albastri si in cele mai multe cazuri ghete sau bocanci. Nimic nu s-a schimbat nici cand am ajuns la festival, vazand acolo oameni de toate felurile, EXACT CA LA NOI, fara sa jignesc: punkeri jegosi, metalisti latosi, oameni mai spalati, oameni mai nespalati etc. Deci din punctul asta de vedere, nici o diferenta cu Romania. (more…)
Nu mai lungesc bla-bla-ul si trec la fapte. Cand am intrat in club, dupa ce am platit intrarea, mi s-a oferit un tricou cu logo-ul primei formatii care urma sa cante. L-am refuzat politicos, nu pentru ca nu-mi placea tricoul, ci pentru ca imi era prea mic. In jur de ora 20:00 au inceput sa cante baietii de la Deadeye Dick, formatie despre care nu auzisem. (more…)
Si a fost Pro-Pain… Un nume predestinat. Cred ca Spitalul de urgenta s-a umplut aseara cu roackeri plini de vanatai, entorse, echimoze si intinderi. Dar sa o luam cu inceputul. Din motive obiective, m-am hotarat foarte tarziu sa merg la acest concert. Pe ultima suta de metri am facut rost de bilet si am purces voiniceste spre Fabrica, facand jonctiunea pe drum cu tase. Din pacate, ceilalti doi betivi n-au putut sa ajunga. Unul e plecat in Germania, in “interes de serviciu”, celalalt fiind cazut la datorie (examene si alte chestii neinteresante). Dar lipsa lor a fost compensata de un numar nedeterminat de beri plus socializari cu o multime de perosane cunoscute sau nu.
The Ocean – 1 mai 2008, Live Metal Club
Au urcat pe scena americanii Hemlock din Las Vegas, o trupa cu un sound puternic si cu ritmuri foarte antrenante. Baietii canta un metalcore bunut, care in Romania ar fi facut o sala de 200 de oameni sa se miste. Insa nu si in Brno (nu vreau sa spun Cehia, pentru ca nu am fost in alte orase sa vad cum e). M-am dus la un moment dat in fata impreuna cu un prieten polonez sa “dansam” si noi putin. Dupa doua piese, in care am incercat sa pornesc un circle pit si sa ii fac pe cei de langa mine sa ii prinda pe tipii care sareau de pe scena, am renuntat sa mai fac ceva. M-am retras in spate la inca o bere si am ascultat frumos ceea ce ne cantau americanii.
Ultimele comentarii