Merg de ani buni la concerte de toate felurile, de la metal si hardcore, la trip hop, hip hop si muzica populara (da, nu radeti!) si mereu m-a deranjat un lucru, un lucru atat de banal, dar atat de important: artistii romani nu au “coaie”. Ma deranjeaza extraordinar de mult cand merg la concerte si fiecare trupa incepe cu “buna seara!”, acelasi salut pe care l-au copiat toti de la tristii de Iris, cu al lor “buna seara, prieteni!”
De ce ma deranjeaza pe mine asta? Pai pentru ca daca incepi cu salutul asta, peste jumatate din audienta e deja plictisita. “Buna seara” le spun vecinilor cand ma vad cu ei pe scara sau militienilor care ma intreaba de sanatate noaptea dupa un concert sau dupa o bauta. De ce as vrea sa-l aud si la un show? Dar, stati, mai e ceva! Cum adica trupele romanesti n-au “coaie”? Pai poate or avea prin mesajul pe care il transmit, dar o data cu acel “b s” (haha, ce coincidenta! v-ati prins?) se cam duce vraja… Si poate o sa-mi spuneti “da, si atunci ce-ai vrea sa spuna?” Pai, raspunsul meu ar fi “HAIDETI SA NE DISTRAM! RUPETI TOT CE PRINDETI SI URCATI PE SCENA!!!” (asta merge la hardcore si metal) sau “NE DISTRAM SAU CE FACEM?? HAI SA NE MISCAM!!!” (la orice alt concert). Si sunt sigur ca o sa fie mai bine, pentru ca de cand tot merg la sutele astea de concerte peste tot am vazut trupele straine incepand cu “Are you ready to fuck this shit tonight?” sau “Let’s go Romania, bring this on!!!”. Eh, cum vi se pare pe langa un banal “good evening?”
Pro-Pain, Undivided, Morggu, Deathdrive, 23.10.2011, in Wings
De data asta nu a mai fost vorba de durere de urechi cauzata de sunetul prost, ci pur si simplu imi tiuie urechile dupa concert.
Sa va spun sincer, nu cred ca as fi mers la concertul de duminica seara daca nu as fi aflat ca un prieten de-al nostru, cunoscut prin alte medii decat cele concertistice, e noul chitarist Deathdrive si urmeaza sa cante in deschidere. Si cum nu era sa dau aproape juma’ de milion pe un bilet ca sa vad doar o juma’ de ora de concert, m-am ales cu o seara hardcore. (more…)
Inca o seara hardcore superba in Fabrica, de aceasta data cu cateva trupe (inafara de una) despre care nu auzisem acum 2-3 luni. Paul s-a tinut de treaba si ne-a oferit ce-a fost mai bun. Sincer, cred ca nici el nu se astepta la ce-a iesit. De fapt nu cred ca se astepta nimeni.
Seara a inceput cu brasovenii de la I Stared Into The Forest, o trupa care mi s-a parut ceva post-metal/hardcore. Cu doar trei membri – vocal, chitarist si tobar – trupa a sunat bine, iar lumea s-a strans in fata si i-a urmarit cu interes. Si eu am ramas surprins de cat de bine poate suna o trupa in trei oameni, mai ales ca tobarul cica venise doar de doua saptamani in trupa. Dupa cum ziceam, lumea s-a adunat in fata si i-a aplaudat dupa fiecare din cele trei piese pe care le-au cantat si, chiar daca nu s-a agitat nimeni, showul a fost foarte OK. (more…)
Inca o seara de concerte. Se pare ca toamna e vremea show-urilor de metal si hardcore in Bucuresti. Nu e rau, dar cred ca in curand o sa ma “doara” la buzunare.
Asa… Aseara am fost la Decapitated si Proof. De ce spun asta? Pentru ca de restul nu m-a interesat si pentru ca am ajuns din ce in ce mai mult sa sortez trupele de pe la noi care imi plac. O sa spun doar cateva cuvinte despre ce-am vazut.
Am ajuns pe la 19:15, stiind ca la 19:30 vor canta Proof, prietenii mei. Da, sunt si subiectiv pe deasupra, dar asta e viata. In dulcele stil romanesc deja se intarziase cu cantatul, asa ca Proof au inceput pe la 20:00, cred. Au dat-o bine, ca de obicei. (more…)
Nici n-a trecut bine un an si Mediocracy au al doilea album. Nu e un semn rau, e un semn ca mai exista oameni care muncesc si sunt pasionati, iar pe langa asta sunt si foarte creativi. Am fost in Fabrica la lansarea celui de-al doilea album al lor si a fost cam asa…
In deschidere au fost Deliver the God din Brasov, o trupa despre care auzisem, dar pe care nu o ascultasem. Baietii ne-au “cantat” un deathcore modern, cu multe accente pe death metal, dar si cu ceva (cam multe – as putea spune ca abuzeaza de ele) breakdown-uri. Muzica lor e antrenanta, dar cum se intampla cam des pe la noi, publicul a stat la 5m de scena, iar in fata au fost doar 3-4 oameni care dadeau din cap si la un moment dat au incercat un circlepit. Chiar cu mica problema tehnica (s-a rupt o coarda la bass), trupa a sunat foarte bine si pot spune ca instrumentistii sunt destul de tehnici. Pe langa piesele lor, brasovenii au avut si trei cover-uri, Doomsayer de la Hatebreed, o piesa de la Kreator (n-am retinut numele si nu sunt fan) si “Blinded by Fear” de la At The Gates. Pe cea din urma pe scena au urcat si Costin si Viezure de la Mediocracy si au cantat impreuna cu Deliver the God. (more…)
Am ajuns in Jaroměř pe 10 august, la 2AM, pe un frig pe care nu l-am mai trait niciodata vara: 8 grade! Dimineata m-am trezit cu picioarele inghetate si tremurand de frig. Nu eram pregatiti nici unul – eu si inca 4 prieteni – de temperaturi atat de scazute. A doua zi cerul era innorat si ne-am zis ca n-o sa prindem deloc vreme buna. Primul gand a fost sa-mi scot geaca de ploaie din rucsac si sa o folosesc la maxim.
Dupa cateva beri, ceva mancare si voie buna, starea de spirit s-a imbunatatit si spre dupa-amiaza ne-am dus sa ne luam bratarile pentru intrarea in zona concertelor, cu gandul sa vedem si trupele din Cehia care urmau sa cante cu o seara inainte de festival. Am stat doua ore la o coada foarte lunga, doua ore care au trecut cu greu, dar au trecut. Am intrat la Brutal Assault chiar cand canta prima trupa a serii, dar nu asta ne interesa prea mult. Si sa incep sa va povestesc despre ce trebuie…
Seara de deschidere
Prima trupa pe care am vazut-o anul asta la BA a fost Gride, o trupa de grindcore foarte interesanta. De la Max (un prieten) am aflat ca e printre cele mai vechi trupe din Cehia – asta se vedea si cu ochiul liber, mai ales daca te uitai la vocal, un tip trecut de 40 de ani, matahalos, dar care se misca si sarea pe scena ca la 20. Piesele scurte si rapide si vocea super misto a vocalului au inceput sa puna in miscare pe cei din fata scenei, in momentul acela fiind prezenti cam 200-300 de oameni.
Hermafrodit au fost a doua trupa pe care am vazut-o si, sincer, am ramas foarte impresionat. In primul rand mi-a “sarit in ochi” bassistul trupei, care dadea bine spre un funk/jazz, iar muzica trupei se apropia oarecum de hardcore/grindcore. Si vocalul acestei trupe era un “mosneag”, insa, spre deosebire de cel de la Gride, nu prea s-a miscat mult, iar versurile in engleza ii puneau ceva piedici, pentru ca la toate piesele a avut cate o foaie in mana. Oricum, e o trupa de ascultat si de vazut in concerte. (more…)
Asa… Dupa o pauza destul de consistenta de showuri energetice, First Blood se anunta numai bun, chiar si pe caldurile extreme cu care ne luptam zilele astea. Din pacate de pe afis au disparut Proof, trupa pe care as fi vrut sa o vad/aud din nou, dar mai e timp sa-i vad. N-o sa stau la multe povesti; dupa doua beri si ceva discutii cu prietenii, concertul a inceput si m-am postat cat mai bine ca sa aud si sa vad ce se intampla.
Primii pe scena au fost mangaliotii de la Rock’n'Ghena. Ii mai vazusem anul trecut in Fire si n-am fost deloc incantat. Insa aseara a fost cu totul “alta mancare de peste”: sunet nou, atitudine noua, stil nou. Sincer, am ramas placut surprins, mai ales ca inca de la prima piesa se facuse un circle pit in fata si mainile si picioarele zbur(d)au. Ce poate fi mai placut decat sa deschizi un concert pentru alta trupa si publicul sa faca show din prima? Baietii, o parte din ei membri noi in trupa – de fapt cred ca doar vocalul a ramas din componenta de acum vreo 10 ani, au dat bine un hardcore metalic bine pus la punct si cu atitudine. Au cantat si o piesa sau doua mai vechi, dar putin schimbate, care sunau mult mai bine decat inainte… (more…)
In asteptarea recenziei scrisa de Urs, va ofer eu un trailer la concertul First Blood. In primul rand, rusine mie ca era cat pe ce sa nu mai vin la concert din motive de sictir si plictiseala. As fi ratat unul din cele mai bune concerte din ultimii ani. In al doilea rand, nu o sa vorbesc despre concert, il las pe Urs sa-si dea cu parerea, ca e mai avizat. E mai ‘arcore decat mine (care nu sunt deloc). Asa ca o sa bag niste barfe paralele cu show-ul.
Locatia -> Fabrica v 2.0: mi s-a parut ok faptul ca au transformat barul in “lounge”. S-a castigat un spatiu suplimentar pentru clientii obositi sau dornici sa savureze o bere la o pozitie cat mai apropiata de orizontala. Barul s-a mutat in zona din spate a salii mari care oricum nu se ocupa la concerte. Berea Ciuc la 5 ron a contribuit la o atmosfera cat mai placuta, spre deosebire de alte locatii unde berea e ori prea scumpa ori prea mica.
De ceva vreme (cam multa) tot am spus ca scriem impreuna un articol despre “scena” de la noi si asta pentru ca vedem pe zi ce trece cum se degradeaza acest concept. “Scena” nu poate avea o definitie clara, dar din punctul meu/nostru de vedere e o chestie alcatuita din publicul si trupele care asculta un anume gen de muzica si de cei care se implica in sustinerea acestui fenomen. In analiza de fata o sa vorbim despre “scena” hardcore + metal. In unele momente aceste doua genuri muzicale o sa fie separate, dar la modul general vom discuta despre ambele impreuna, pentru ca de multe ori se confunda publicul de la un gen cu cel de la al doilea. Cum va veti da seama, aceasta e o parere subiectiva despre fenomen, e parerea noastra si nu ne propunem nici un moment sa fim obiectivi pentru ca nu prea se poate.
Vom imparti analiza pe trei categorii: trupele, publicul si organizatorii de concerte. Fiecare are bunele si relele sale si fiecare se completeaza una pe alta.
Trupele
Intotdeauna am avut destule trupe la noi, dar nu multe din ele au rezistat. Din multele trupe care s-au format dupa 1989, doar putine din ele au rezistat si din acestea foarte putine au avut ceva de spus. Daca la inceputul anilor ’90 a fost o explozie de formatii, cu timpul fenomenul s-a mai moderat si au fost si perioade in care ne “rugam” sa mai apara ceva trupe noi, ca ne plictisisem cu cele care existau. (more…)
Poate nu va vine sa credeti, dar o trupa de hardcore (new york hardcore), Sick Of It All, a implinit anul acesta 25 de ani. Nu e o chestie prea usoara, mai ales daca avem in vedere ca au avut doar o singura schimbare de componenta de-a lungul timpului… Si bineinteles ca nu puteam rata ocazia sa-i vad a treia oara, chiar daca n-au venit in Bucuresti. De cum am aflat ca o sa fie concert in Sofia nici nu m-am gandit la altceva decat la faptul ca o sa ajung sa-i vad din nou. Dar nu lungesc povestea; dupa cateva peripetii prin Sofia, am ajuns seara in jur de 20:45 in sala unde se tinea concertul. Afara, pe o terasa, era foarte multa lume – sau cel putin asa mi s-a parut cand am ajuns. Am intrat in sala nerabdatori – eu si Sorin – cu gandul la berea ce urma sa ne opreasca setea, numai ca primul stop a fost la standul cu “marfa”, unde am facut un scan la toate produsele si ne-am gandit cam ce ne-am putea lua. Apoi am avut un mic soc cu berea. Aveau doar Tuborg la 0,33 si costa 3 leva (6 lei)! Am strambat putin din nas, dar ne-am obisnuit cu ideea si am desfacut primele doua beri.
Despre trupe de deschidere nu stiam nimic. Pe net, peste tot unde era scris despre concert, nu aparea nici o alta trupa, iar in Sofia am vazut pe strada la un moment dat un afis miiic pe care erau trecute doua trupe din Croatia. Dupa ce am ajuns in sala si am inceput sa ne bem berile a urcat pe scena una din trupele anuntate pe acel poster mic: Deafness By Noise. Cantau un hardcore melodic, iar vocalul s-a agitat rau pe scena, in multe ocazii avand miscari de Axl Rose. Mi s-a parut un hardcore generic, nimic iesit din comun, iar pana la urma trupa a facut publicul sa se miste cat de cat si sa intre in atmosfera. Sorin a observat – destul de bine – ca trupa incerca oarecum sa copieze Sick Of It All, dar mie mi s-a parut ca fac asta doar pe anumite piese. Nu tin minte exact cat au cantat, stiu doar ca voiam sa treaca mai repede timpul si sa ajungem la momentul important al serii. Numai ca noi ne asteptam sa mai cante o trupa inainte de Sick Of It All, dar dupa ce au coborat croatii de pe scena am vazut ca pe scena a aparut logoul new yorkezilor.
Satan Klaus Metal Party, Cage Club, 18 decembrie, Bucuresti
Cu ocazia sarbatorilor de iarna, am zis sa merg si eu la un ultim concert pe 2010. Am profitat si de faptul ca evenimentul avea loc la 200 de metri de casa asa ca sambata seara (opspe’ decembrie) am facut jonctiunea cu Ursu’ in clubul Cage. Al treilea betiv de serviciu a lipsit (din motive de 2 lei), dar Tase si gasca lui de betivi veseli au contrabalansat situatia. Deja trotilat dupa un chef anterior, aterizasem in club cu gandul sa nu consum alcool. Dar, vazand zecile de gaturi insetate si mainile harnice care duceau sticle la gura, am cedat tentatiei si m-am pus pe treaba. Adica l-am pus pe Tase sa-mi aleaga niste bauturi exotice din lista pusa la dispozitie de gazde. Inarmat astfel cu “intaritoare”, m-am asezat strategic in fata scenei ca sa vad ce se petrece.
Dupa saptamani intregi in care am fost bombardat cu mesaje promotionale de la Pixy si Deathdrive (pagina de facebook), am ajuns in Fabrica sa asist la lansarea primului lor DVD (sper sa nu fie singurul). Cand am ajuns acolo era foarte putina lume si am ramas surprins. De obicei se mai aduna lumea, mai ales ca e iarna si e rece, iar la un concert metal/hardcore se incalzeste publicul. Dar sa trecem peste problemele astea cu prezenta la concerte, ca deja se stie cum e…
Primii care au urcat pe scena au fost Psychogod. Din pacate pentru ei, fiind prima trupa de deschidere, au avut un public nu prea numeros: la un moment dat chiar am numarat lumea din sala si erau doar 30 de oameni. Baietii incearca sa cante o combinatie de death metal/grindcore cu ceva hardcore (foarte putin), dar nu prea le iese. Fiind la inceput de drum nici nu ma asteptam sa fie o trupa WOW, iar la capitolul instrumentatie mai au ceva de munca. Vocalul, in schimb, a fost super tare! Si asta nu pentru ca e o tipa, ci pentru ca chiar are o voce super buna de death/grind. Daca si restul trupei ar face progrese, cred ca pot ajunge destul de departe. Un moment interesant in “recitalul” lor a fost piesa la care au avut invitat pe un anume “Poetul” care a dat cateva rime bune pe una din piesele lor si chiar a sunat bine. (more…)
No Turning Back, Last Hope, Proof – Club Control, 19.10.2010
Marti seara, concert hardcore in Bucuresti. Genul de concert la care m-am hotarat, dupa indelungi ezitari, sa merg si de la care, ca deobicei, am plecat multumit ca am fost acolo.
Am ajuns in Control pe la ora 20, ora la care trebuia, teoretic, sa inceapa evenimentul. Nu am transpirat absolut deloc pe drum, deoarece stiam mersul lucrurilor de la evenimentele trecute din Control. Am avut timp berechet sa “ma fac comod”, sa ma uit la “Ultimate survival” la un televizor din club si sa degust vreo 2 beri cu alti doi indivizi cu care am participat la concert in seara asta. (more…)
Motto: “fuck you, sick of it all, mi-ai stricat vacanta!”
Sa va spun o poveste. Treaba se petrece undeva in Franta, mai demult… Niste pescari pleaca intr-o dimineata sa pescuiasca pe stanci. Dupa ce vaslesc ei ceva vreme, isi dau seama ca au uitat catargul de la barca. Fara tragere de inima, se intorc in port, sa ia catargul. Si pe chei, il vad pe cel mai vrednic pescar dintre toti, ala cel mai falnic si mai priceput care exista. Iau catargul, il iau si pe pescarul priceput si se indreapta spre larg. Acolo il lasa pe fiecare pescar pe stanca lui, sa dea la peste. Pe seara, matelotii din barca se intorc sa-i recupereze pe pescari. Ii iau pe toti, dar cand ajung la stanca pescarului vrednic, el nu mai era acolo… il luase marea… Si marinarii isi ziceau intre ei: “ia uite ma, azi dimineata am crezut ca ne-am intors sa luam catargul, dar de fapt noi ne-am intors sa-l luam pe pescar……..”. Asa si eu, am venit in Budapesta cu gandul sa vad Dillinger Escape Plan, dar de fapt eu venisem sa vad Sick Of It All… (more…)
Asa cum ne-am chinuit vreo 2 ani ca sa ajungem in sfarsit la Brutal Assault, la fel ne-am chinuit si vreo doua saptamani sa bagam niste recenzii despre ce a fost acolo. Dar cand e vorba de haos functionez pe benzina, cand e vorba de ceva constructiv pe motorina. Asta e.
Deci sa o luam in ordine cronologica.
Am ajuns la festival cu o zi inainte de a incepe. Deja orasul se umpluse de metalisti, in mare parte veniti din centrul si estul Europei, corturi peste tot, vanzarile la bere deja cunoscusera o explozie pe care n-o mai avusesera de un an de zile, de la precedentul BA, evident. Am avut timp suficient, deci, sa ne acomodam cu locul, sa invatam punctele importante din oras si din zona festivalului si, bineinteles, sa bem bere, mai ales ca am dat de o multime de alti romani veniti la festival. (more…)
De vreo trei ani tot ne-am chinuit sa ne facem planuri sa mergem la Brutal Assault in Cehia. Anul asta totul a mers bine si ne-am adunat cinci prieteni sa mergem la festival. Nu stau sa povestesc cum a fost pe drum, ci o sa trec direct la ceea ce am vazut/auzit acolo.
Tin sa precizez ca am mers la festival de placere, nu pentru a face o recenzie completa, deci cei care cauta recenzii despre tot ce a fost la festival, sa le caute in alta parte.
Prima zi
Cu putin inainte de a pleca am vazut cam care e programul trupelor pe zile, asa ca ne-am facut o idee despre cum va fi acolo. Prima zi a inceput pentru mine la 17:50, odata cu concertul celor de la The Black Dahlia Murder. A fost pentru a doua oara cand i-am vazut, prima oara fiind acum doi ani la Rock Im Park. Desi nu sunt un fan al trupei sau al genului lor de muzica, nu pot spune decat lucruri bune despre show-ul lor. Vocalul, mereu cu zambetul pe buze, stie sa puna in miscare publicul si pe toata durata recitalului lor lumea s-a simtit foarte bine. Am vazut un mare moshpit si la cateva piese chiar s-a format cate un circle pit destul de furios. (more…)
3b: Sunteti pentru a doua oara in Romania. Ce va mai amintiti de la primul concert in Bucuresti? Confronto: Am avut primul concert in Bucuresti in 2007, impreuna cu Misery Index. A fost un concert fantastic, oamenii din public au fost foarte OK si abia asteptam sa ne intoarcem din nou. Astazi a fost fantastic din nou. Romania e un loc foarte tare in care sa canti. Asteptarile noastre au fost rasplatita si ati demonstrat din nou ca sunteti un public nebun.
3b: Stiti ca romanii nu prea va stiu muzica. Ce simtiti cand cantati in fata unui public care nu va stie muzica sau versurile? Confronto: Ei stiu ce muzica cantam si noi simtim conexiunea cu publicul, pentru ca publicul stie ca suntem hardcore. Conexiunea e muzica. Dupa concerte, lumea vine la noi si ne intreaba despre formatie, despre versuri si asta e cel mai important lucru, pentru ca apoi oamenii ne cumpara CD-urile sau downloadeaza albumele de pe internet, nu conteaza, si apoi ne “citesc” mesajul. Cand suntem pe scena vorbim publicului despre politica, educatie, si lucruri in genul asta, iar asta e sansa noastra sa transmitem oamenilor ceea ce gandim. (more…)
Proof, Confronto, DeathDrive – 21 iulie 2010 – Control Club Bucuresti
Dupa o lunga pauza de concerte am reusit sa prind o “gaura” de la munca si sa trag o fuga pana in Control. Cauza: un concert de hardcore/metal, cap de afis fiind brazilienii de la Confronto, la al doilea lor concert in Romania. Am facut jonctiunea cu ceilalti doi betivi la fata locului, plus alti doi betivi asociati, si ne-am cinstit cu cateva beri reci. Un punct minus pentru locatie a fost lipsa berii la draft. Am apucat sa beau o singura halba bere nefiltrata dupa care am fost informat ca nu mai exista bere la dozator. Nu-mi explic cum s-a terminat cata vreme in club erau vreo 40 de persoane. Dar probabil ca erau foarte insetate.
In fine, am platit taxa de intrare (10 ron) si am purces spre zona scenei. Primii care au spart caldura (ca nu pot zice gheata) au fost baietii de la Proof. Fara menajamente, cei 4 au tras un “pumn” hardcore in fata putinilor oameni prezenti. Ca sa folosesc niste termeni “elevati”, au cantat un straightforward in-your-face hardcore, fara subtilitati, fara “floricele”, si suficient de energic ca sa incalzeasca atmosfera dincolo de limita suportabila. (more…)
Acum trei ani am fost într-un club obscur din București la un concert cu două trupe braziliene. Acum, ca și atunci, Korrozão nu s-a putut bucura pe deplin de un public numeros, dar măcar prima oară a existat un motiv destul de bun – nimeni nu-i știa.
(Nici n-ar mai trebui să menționez) Concertul din Fire a început la 21:30, deși pe afiș era anunțată ora 20:00. Oricum, fiind deja o obișnuință, nimeni nu s-a arătat surprins și totul a mers ca și cum ar fi normal… Primii care au cântat au fost Mediocracy din București, o surpriză plăcută pentru mine. Cu un sunet “fresh”, o combinație de sludge, hardcore și metalcore, băieții au cantat vreo cinci piese care au durat cam 20-25 de minute, dar aceste minute puține cât s-au aflat pe scenă au fost pline de energie și de pe scenă, dar și în fața ei. Publicul, format în mare parte din prieteni ai trupei și cunoscători, a făcut moshpit, stage diving și tot ce trebuie la un concert de acest gen. Sunetul a fost foarte bun la ei și pot spune că ăsta a fost un mare avantaj. Pe final au avut chiar și un bis (datorită în special tipului de lângă noi care a strigat ritmat, la fiecare 10 secunde “ÎNCĂ UNA!!!”), chestie care nu prea se întâmplă la trupele de deschidere. (more…)
Am ajuns aseara in Fire, dupa ce cu doua zile inainte aflasem de pe last.fm de un concert care parea a fi interesant. Am fost acolo cam pe la 20:30, pentru ca eram sigur ca n-o sa inceapa mai devreme, desi pe afis era trecuta ora 20:00. Cum se intampla te obicei pe la noi, concertul a inceput abia pe la 21:30, dar asta se intampla pentru ca organizatorii asteapta mereu sa se umple cat de cat sala.
Pe baietii de la Rock’n'Ghena ii cunosc de vreo zece ani, dar ii vazusem in concert o singura data, prin 2005, in vechiul Underground. Atunci i-am si ajutat sa-si promoveze concertul, lipind afisele prin Regie. A fost o surpriza pentru mine sa aflu ca mai exista ca formatie si am vrut neaparat sa-i vad. Pot spune ca au evoluat destul de mult fata de ce cantau acum multi ani, dar tot mai au nevoie de imbunatatiri. In Fire fiind cam 40 de spectatori, a fost o atmosfera “ca in familie”, asa ca, dupa cum e obiceiul pe la noi, au stat toti si s-au uitat la R’n'G, doar doi-trei tipi sarind in fata scenei. (more…)
Dupa o pauza consistenta de concerte, am avut ocazia sa revin cu un concert hardcore in Fabrica. Aflasem de concert cu ceva vreme in urma, dar uitasem complet pana sa ma sune Tase si sa ma intrebe daca merg. Am acceptat si dupa o fuga pe acasa, putina mancare si un dus, ne-am intalnit in noul Underworld cu Coro si cu brazilienii ex-Krust Division, pe care i-am vazut acum 2-3 ani intr-o “camera de apartament”.
Cand am terminat berea de rigoare am observat ca ora era deja 21:15, iar concertul fiind anuntat la 20:00, deja ma gandeam ca n-o sa-i mai prindem pe H2O de la inceput, insa am picat exact cum trebuie, adica in jur de 21:30. Ne-am inarmat cu cate inca o bere si am inceput sa socializam cu lumea cunoscuta din sala…. Pe la 21:45 au urcat pe scena Perfect Zero For Infinity, o trupa romaneasca nu prea in ton cu ce urma sa fie. N-am fost prea atent la ei, mai important fiind sa discut cu prietenii despre ultimele noutati din muzica.
O vineri seara la un concert de metal nu e niciodata o alegere proasta, chiar si cand nu sunt neaparat setat pe “concert mode”.Pretul a fost de doar 20 de ron, in el intrand si noul EP al celor de la Altar.
Ca sa trec peste vorbarie inutila, am ajuns in Suburbia pe la ora 20:30, pe scena cantand deja cei de la Conflict Mental- lucru pe care l-am remarcat datorita tricourilor membrilor trupei, pentru ca nu stiam cine sunt. In afara de asta, trupa a cantat un fel de groove metal, din ce-am putut eu sa-mi dau seama, avand o prestatie destul de energica. Piesele au sunat chiar bine, impresia generala fiind ca trupa chiar “merge” la un concert, sa dezmorteasca masele de metalisti amortiti.iar in plus, cu un vocal destul de simpatic si ceva mai alcoolizat, lumea din fata scenei a inceput sa miste din plete. Sunetul a fost chiar peste asteptari, cu cateva sincope. din partea sunetistului.
Dupa o pauza de jumatate de ora a urmat trupa Negative Core, fost Tarantula, din cate am inteles. Din pacate sunetul n-a mai fost ca la trupa precedenta, lucru care a fost destul de deranjant urechilor. N-am inteles prea mult din recitalul trupei, tot ce-am remarcat fiind ca baga un fel de death-thrash, destul de sec totusi, lucru care a facut sa nu simt prea mare suparare atunci cand s-a terminat. (more…)
Parca nu mai aveam chef azi sa mai fac o recenzie la un concert, dar am stat si m-am gandit si mi-am amintit cat de misto a fost, asa ca o sa scriu cate ceva despre concertul Proof, DeathDrive, The Setup si Born From Pain de aseara din Fabrica.
Ca de obicei la noi, concertul a inceput cam cu o ora intarziere. De fapt, nici n-ar mai trebui sa scriu chestia asta, ca e la ordinea zilei. Dupa ce am salutat lumea prezenta in sala si m-am informat cu privire la marfa de acolo (mama, ce limbaj!), mi-am luat o bere si am asteptat cumintel sa inceapa spectacolul.
Primii au fost Proof. Obisnuiti deja cu faptul ca mereu canta in deschiderea concertelor, baietii au incercat si de data asta sa puna lumea in miscare. Din pacate, nu prea au avut cu cine, pentru ca “pustii” din fata sunt prea plictisiti de concerte, desi pe net se plang ca nu au parte de ele. Sa trec si peste asta, prestatia celor de la Proof mi s-a parut mai slaba decat in trecut. La inceput au avut si ceva probleme cu sunetul, vocea auzindu-se cu mult mai tare decat instrumentele. Dar instrumentele au fost alea care le-au dat de furca baietilor. Probabil din cauza oboselii sau a unor alte motive, de cateva ori in timpul concertului tobarul s-a cam pierdut si era pe alt ritm decat chitaristul si bassistul. Bineinteles ca pana la final s-a reglat totul, dar deja au ceva experienta si nu ma asteptam la asta… (more…)
Ultimele comentarii