Down with AC/DC

•  
comments 26

Nu zic “jos cu AC/DC”, zic doar “Down cu AC/DC”, pentru ca asta a fost concertul de aseara pentru mine si pentru alti 1% din publicul care a venit sa vada un show foarte bun.

Down live in Bucharest (Photo by Ingy)

Surprinzator, Down au urcat pe scena la 17:45, desi in program erau anuntati la 18:00. Am incercat cu Tase si cu prietenii sa mergem cat mai in fata, dar ne-am impotmolit pe undeva pe la mijloc, unde am ramas. Prima piesa s-a auzit foarte aiurea. Suna ca si cum se aude muzica cand treci pe langa o masina care are geamurile ridicate. Apoi, pe parcurs, sunetul a devenit mai ok. Dupa aproape 10 minute de la incepere, in jurul meu era o gasca de pustani care facea o galagie de nedescris, ceea ce a facut-o pe prietena mea sa le bata obrazul. Cand au inceput sa comenteze si mai mult, m-am luat si eu de ei, dar degeaba, n-ai ce discuta cu niste putoi care venisera sa fie cool, nu sa asculte muzica. Down au fost geniali, dar in primul rand profesionisti. Au urcat pe scena si si-au tinut concertul asa cum ar fi facut-o si daca erau cap de afis. Citeste articolul “Down with AC/DC”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,



Metalcamp 2009 (Zilele III, IV si V)

•  

Ziua III

M-am pornit de dimineata impreuna cu prietenul meu spre un deal impozant din apropierea orasului. Pe varful lui a fost construita o cetate pe la 1100, ale carei ruine mai exista si acum. Curiozitatea ne-a impins spre acel loc si am facut o plimbare. Asta a fost principalul motiv pentru care n-am reusit sa ajung la primele doua trupe din ziua a treia.

Cand am ajuns la scena, pe un soare puternic, cantau Sonic Syndicate. Inca de la primele sunete si de la primul contact vizual mi-am dat seama ca-s “pusti” din generatia noua de metal. Ceea ce vor ei sa cante e un death metal melodic, insa, din pacate, cam ii fac de rusine pe conationalii lor suedezi care au inventat genul. Pe scena am vazut doi chitaristi si o bassista care aratau ca niste robotei: stateau nemiscati si dadeau din cap de mama focului. Pe langa ei se agitau de zori doi vocali, unul din ei pierzandu-si vocea la un moment dat. Chestia asta m-a facut sa zambesc amar si sa ma intorc sa beau o bere fara a-i mai baga prea mult in seama. Ziua continua cu nume mari si nu avea rost sa-mi consum nervii cu pustii astia. (Da, sunt cam arogant.) Citeste articolul “Metalcamp 2009 (Zilele III, IV si V)”