Mediocracy

•  

Despre Mediocracy am tot scris pe site-ul asta de cate ori am avut ocazia si probabil stiti ca ne plac. Asta nu ma opreste sa-i recomand din nou si de fiecare data cand am ocazia.

I-am auzit pe baieti prima data in 2010, la un concert in Fire si am fost placut impresionat inca de la inceput. Au venit cu un sunet nou, cu idei noi si cu o combinatie de stiluri care pana atunci nu mai fusese auzit pe la noi. Au scos doua albume (pana acum) si un EP, toate trei merita ascultate.

Mediocracy - Human Progress-Endless RegressPrimul album, Human Progress – Endless Regress, lansat in noiembrie 2010, e un album “raw”, cu sonoritati hardcore, crust, sludge, black metal si cu o voce care te “zgarie” pe timpane. Versurile sunt pline de intelesuri si mesajul e destul de clar: societatea noastra se duce naibii daca nu facem nimic. Cel putin asta am inteles eu. Oricum, lasand povestile la o parte, albumul suna bine de tot si a primit note mari de la mai multe site-uri de hardcore/metal din Europa, iar baietii au avut curajul sa se urce intr-un “van” si sa plece in turneu inafara tarii, pe banii lor, o chestie nu tocmai usoara pentru artistii underground. Citeste articolul “Mediocracy”

Postat în:

Recomandari

|

Etichete:



Illuminati – The Core

•  

Ma gandeam de mai multa vreme sa fac niste recenzii de albume, dar imi cunosc limitele si stiu ca n-as putea descrie un album oricat m-as chinui. Asa ca m-am gandit sa fac o “rubrica” de recomandari ale albumelor care imi plac. Ma voi limita la scena metal/hardcore romaneasca, pentru ca in ultimii ani au aparut o gramada de trupe bune care merita mai multa promovare. Si cum puteam incepe mai bine decat cu Illuminati?

Illuminati - The CoreNu ma gandeam vreodata, nici in cele mai frumoase vise, ca voi ajunge sa ascult o trupa de metal din Romania care sa scoata un album pe care, ca si colaboratori, sa fie prezenti membri marcanti ai scenei technical/progressive death metal. Acum 20 de ani ascultam Atheist, Cynic, Death, Gorguts si alte trupe de genul lor, dar nici nu aveam curajul sa sper ca o sa aud o trupa de la noi sa sune ca ei si sa mai si cante cu ei! Citeste articolul “Illuminati – The Core”

Postat în:

Recomandari

|

Etichete:



RATM + The Mars Volta + militantism = muzica buna

•  

One Day As A Lion Navigand pe myspace zilele trecute, am dat peste unul din cele mai bine tinute secrete muzicale din ultimul timp: proiectul lui Zack de la Rocha (Rage Against the Machine) si Jon Theodore (ex The Mars Volta), intitulat dupa creionarea ideilor celor doi, One Day As A Lion. Numele provine de la o poza controversata, in alb-negru, din anii ’70, a carei descriere era: “Mai bine esti leu o zi, decat miel, o mie de ani”.
Numele i-a picat ca o manusa lui Zack, sustinator fervent al EZLN, al carei principal model (E. Zapata) avea o zicala celebra, preluata si de alti artisti (Max Cavalera): “Mai bine mor in picioare, decat sa continuu sa traiesc in genunchi”.

EP-ul incepe cu piesa care se gaseste oficial si pe pagina lor de myspace, Wild International.

Mesajul albumului este, inevitabil, unul militant, protestatar, revolutionar. Versurile sunt specifice lui Zack, dar nu anacronice, din punct de vedere istoric. Preia teme si combate teme precum razboiul, sistemul, politica externa, credinta de orice fel. Indeamna la lupta si la desteptarea maselor. Da, omul nu s-a schimbat. Stilul rap de voce pica cel putin interesant pe compozitile instrumentale la care si de la Rocha a avut un rol, prin keyboard (rol pe care si-l indeplineste de minune, dand un groove special, ca de exemplu pe piesa One Day As A Lion). Citeste articolul “RATM + The Mars Volta + militantism = muzica buna”

Postat în:

Recenzie de album

|

Etichete:



Estradasphere – Palace of Mirrors (2006)

•  
comments 1

Estradasphere - Palace of MirrorsDe acest album se leaga o amintire amuzanta. Prima oara am auzit de aceasta trupa pe lastfm, cand ascultam “radio mike patton” si, printre multe ciudatenii, mi-a “sarit” in casti o piesa Estradasphere. Mi s-a parut interesant, dar mi-a fost lene sa notez numele trupei, pentru a cauta ulterior si alte piese. Asa ca informatia a ramas undeva, intr-un coltisor prafuit al memoriei mele. Pana cand, intr-o zi, cautand pe net informatii despre trupa Sculptured, am observat ca tobarul lor canta in acelasi timp si cu Estradasphere. Intamplator, ma convorbeam in acel moment cu Ursu’, impartasindu-i aceasta informatie. Ca sa observ ca peste cateva secunde radea in hohote pe messenger. Foarte curios sa aflu de ce, am accesat linkul trimis de el: http://www.myspace.com/estradasphere . Peste cateva secunde radeam si eu. Cam asta a fost prima mea experienta legata de Estradasphere. Citeste articolul “Estradasphere – Palace of Mirrors (2006)”

Postat în:

Recenzie de album

|

Etichete:



Polkadot Cadaver- Purgatory Dance Party (2007)

•  

Am dat acum putin timp peste aceasta trupa din Maryland, SUA (loc de provenienta al altor doua trupe dragi mie- Dying Fetus si Misery Index), ascultand albumul lor de debut- Purgatory Dance Party. Chiar daca n-am fost extaziat de muzica lor, pot spune ca mi-a placut destul de mult de cand l-am ascultat.

Pe scurt, Polkadot Cadaver sunt o trupa de rock/metal experimental, progresiv, creata, din cate am citit, pe scheletul altei trupe- Dog Fashion Disco (nu i-am ascultat). Primul lucru pe care l-am remarcat la ei este  asemanarea izbitoare cu Faith No More, lucru pe care mi l-a confirmat si expertul nostru Pattonist (aka Ciciocle), deci acum pot sa afirm fara teama acest lucru.

Citeste articolul “Polkadot Cadaver- Purgatory Dance Party (2007)”

Postat în:

Recenzie de album

|

Etichete:



Subterranean Masquerade – Suspended Animation Dreams (2005)

•  

Suspended Animation DreamsInca un album de care m-am impiedicat in timp ce “rasfoiam” paginile netului. Daca nu as fi vazut cuvantul “avantgarde” in descrierea albumului, probabil ca nu l-as fi ascultat niciodata. Si ce pierdere imensa ar fi fost! Pentru ca avem aici un album exceptional, unul din cele mai bune albume pe care le-am ascultat eu vreodata. Probabil ca va veti gandi ca cine stie ce ciudatenie de album underground o mai fi si asta, de n-a auzit nimeni de el. Dar nu este cazul aici. Avem de-a face cu unul din acele albume obscure, care insa dau clasa unor creatii mult mai mediatizate.

Subterranean Masquerade este una din acele trupe care, plecand de la “radacinile” clasice ale muzicii rock, ajung la rezultate incredibile, impletind pasaje eterogene, armonii diverse, instrumente variate, rezultatul fiind un produs extrem de original, dar totodata extrem de omogen. Practic este acel caz fericit, in care niste baieti au reusit sa-si creeze un stil propriu, extrem de bine structurat si placut auzului, inspirandu-se din zeci de directii, fara a copia insa nimic. Citeste articolul “Subterranean Masquerade – Suspended Animation Dreams (2005)”

Postat în:

Recenzie de album

|

Etichete:



Sculptured – Embodiment (2008)

•  
comments 1

Am dat intamplator peste Sculptured acum doua, trei luni. Am vazut ca cineva ii pusese eticheta de avantgardism, asa ca am zis sa dau si eu o ureche, fiind mereu deschis la sound-uri noi. M-a impresionat foarte tare, inca de la prima ascultare. Dar nu mi s-a parut avantgardist, cat foarte progresiv si incredibil de tehnic. Soundul duce un pic spre death metal, dar este lipsit de brutalitatea specifica. Totusi sunt parti care suna foarte death, ceea ce nu poate fi decat un lucru bun :)

Albumul are doar 5 piese, care se intind pe aproape 40 de minute. Cu alte cuvinte, sunt 5 piese epice, extrem de elaborate, cu suficiente schimbari de ritm si tehnica incat ascultatorul nu se poate plictisi. Sunt doua tipuri de voci, una clean si una mai ciudata, un fel de growl soptit, foarte dark… Cum spuneam mai sus, albumul e incredibil de tehnic. Pasajele de chitara sunt minunate. Pe fundal e permanent o orga care acompaniaza perfect chitara, fara a iesi insa in fata. Nu avem de a face cu o orga enervanta, gen CoB, mai degraba spre Faith No More, perioada Angel Dust. Citeste articolul “Sculptured – Embodiment (2008)”

Postat în:

Recenzie de album

|

Etichete:



Empalot – Tous Aux Cèpes (2002)

•  

EmpalotAm dat din greseala peste acest album. “Rasfoiam” niste coperti, cand mi-a atras atentia patratul portocaliu. Poate l-as fi trecut cu vederea, daca nu zaream cu coada ochiului numele Duplantier. Pentru ca Empalot nu e altceva decat un proiect mai vechi ai fratilor Duplantier, sau, pentru ignoranti, cei doi frati care au pus bazele trupei Gojira.

Inainte sa ascult prima oara, am dat un search rapid pe net, observan (evident cu mare placere) ca e vorba de un album de avant-garde metal. Frecandu-mi mainile bucuros am dat drumu la play. Iar asteptarile nu mi-au fost inselate. AM fost intampinat din start de o combinatie extrem de reusita de funk, jazz, si metal a la Soulfly, cu ritmuri saltarete, treceri bruste dintr-un stil in altul, voci care trec printr-o gama variata de registre, de la pitigaieli la growl-uri death metal, toate presarate cu o doza sanatoasa de umor. Versurile sunt in franceza, asa ca nu m-am chinuit sa le inteleg, dar, daca ne luam dupa titlu (“Cu totii dupa ciuperci”) probabil sunt in ton cu muzica. Citeste articolul “Empalot – Tous Aux Cèpes (2002)”

Postat în:

Recenzie de album

|

Etichete:

,



Costa Gravos – Sick My Duck (2006)

•  

Mmmm, inca o trupa care parca s-a nascut special sa faca muzica pentru mine. Ce s-au gandit intr-o zi niste baieti din Lille? Ia sa ne facem noi o formatie, sa cantam ca Mr. Bungle, Carnival In Coal si Crotchduster la un loc, asa cum ii place lui Ciciocle. Iar rezultatul? Un super album, cu douazeci de mii de influente si treisprezece mii de stiluri, pornind de la hardcore, trecand prin ska, jazz, reggae, blues, death metal si un strop de muzica a la caraibe (salsa, curacao, rumba, mambo sau merengue). Citeste articolul “Costa Gravos – Sick My Duck (2006)”

Postat în:

Recenzie de album

|

Etichete:



Septicflesh – Communion (2008)

•  
comments 5

Septic Flesh - CommunionPrima data cand am auzit de trupa greaca Septicflesh a fost anul acesta, cu ocazia lansarii noului lor album- “Communion”, la recomandarea unui prieten. Desi prima data cand l-am ascultat nu i-am acordat foarte mare atentie, dupa mai multe ascultari am ajuns sa-l apreciez si sa-l privesc ca pe un album foarte bun, chiar daca n-o fi el “unic”, “legendar” sau mai stiu eu cum.

Communion este o combinatie, cel putin interesanta, de death metal, cu foarte multe pasaje melodice, gothic si, nu in ultimul rand, muzica simfonica (conform site-ului oficial Septic Flesh, mebrii trupei au “torturat” o orchestra compusa din 80 de instrumentisti si 32 de cantareti).  Citeste articolul “Septicflesh – Communion (2008)”

Postat în:

Recenzie de album

|

Etichete: