Korrozão în România, episodul 2

•  
comments 13

Acum trei ani am fost într-un club obscur din București la un concert cu două trupe braziliene. Acum, ca și atunci, Korrozão nu s-a putut bucura pe deplin de un public numeros, dar măcar prima oară a existat un motiv destul de bun – nimeni nu-i știa.

Stagedive la Mediocracy

(Nici n-ar mai trebui să menționez) Concertul din Fire a început la 21:30, deși pe afiș era anunțată ora 20:00. Oricum, fiind deja o obișnuință, nimeni nu s-a arătat surprins și totul a mers ca și cum ar fi normal… Primii care au cântat au fost Mediocracy din București, o surpriză plăcută pentru mine. Cu un sunet “fresh”, o combinație de sludge, hardcore și metalcore, băieții au cantat vreo cinci piese care au durat cam 20-25 de minute, dar aceste minute puține cât s-au aflat pe scenă au fost pline de energie și de pe scenă, dar și în fața ei. Publicul, format în mare parte din prieteni ai trupei și cunoscători, a făcut moshpit, stage diving și tot ce trebuie la un concert de acest gen. Sunetul a fost foarte bun la ei și pot spune că ăsta a fost un mare avantaj. Pe final au avut chiar și un bis (datorită în special tipului de lângă noi care a strigat ritmat, la fiecare 10 secunde “ÎNCĂ UNA!!!”), chestie care nu prea se întâmplă la trupele de deschidere.
Citeste articolul “Korrozão în România, episodul 2”



Big (four) day

•  

Cand am inceput sa ascult metal speram foarte tare sa-i prind pe Metallica live macar odata. Dar nu m-am gandit atunci ca voi trai ziua in care voi vedea pe Slayer in Romania. Voiam doar sa ajung printr-o tara straina indepartata, unde ar tine ei concert. Ma gandeam mereu cum or suna piese precum Angel of death sau War ensemble live. Cu siguranta nu concepeam sa-mi traiesc viata de metalist fara sa vad macar odata Slayer live. Ma rog, destul cu vorbaraia inutila de om beat, important este ca am ajuns in ziua in care am vazut patrulaterul de forta clasic al thrash metalului- Anthrax, Megadeth, Slayer, Metallica, toti la un loc.

La eveniment am ajuns cu putin inainte sa inceapa Anthrax. Despre organizare nu pot sa zic decat ca a fost acceptabila. Destule corturi de bere, astfel incat sa mearga repede distributia, destule wc-uri, adica eu cel putin nu am stat la coada singura data in care am fost. Singurele minusuri- in primul rand tigania de a face la un FESTIVAL (nu la un simplu concert) zone separate ( adica golden circle, normal circle etc)-nu am mai auzit de vreun festival cu astfel de delimitari- si faptul ca nu a existat decat o singura intrare, si implicit iesire (dar asta a fost doar un lucru minor). Citeste articolul “Big (four) day”



Rock’n’Asbestos

•  
comments 2

Am ajuns aseara in Fire, dupa ce cu doua zile inainte aflasem de pe last.fm de un concert care parea a fi interesant. Am fost acolo cam pe la 20:30, pentru ca eram sigur ca n-o sa inceapa mai devreme, desi pe afis era trecuta ora 20:00. Cum se intampla te obicei pe la noi, concertul a inceput abia pe la 21:30, dar asta se intampla pentru ca organizatorii asteapta mereu sa se umple cat de cat sala.

rng
Pe baietii de la Rock’n’Ghena ii cunosc de vreo zece ani, dar ii vazusem in concert o singura data, prin 2005, in vechiul Underground. Atunci i-am si ajutat sa-si promoveze concertul, lipind afisele prin Regie. A fost o surpriza pentru mine sa aflu ca mai exista ca formatie si am vrut neaparat sa-i vad. Pot spune ca au evoluat destul de mult fata de ce cantau acum multi ani, dar tot mai au nevoie de imbunatatiri. In Fire fiind cam 40 de spectatori, a fost o atmosfera “ca in familie”, asa ca, dupa cum e obiceiul pe la noi, au stat toti si s-au uitat la R’n’G, doar doi-trei tipi sarind in fata scenei. Citeste articolul “Rock’n’Asbestos”



Down with AC/DC

•  
comments 26

Nu zic “jos cu AC/DC”, zic doar “Down cu AC/DC”, pentru ca asta a fost concertul de aseara pentru mine si pentru alti 1% din publicul care a venit sa vada un show foarte bun.

Down live in Bucharest (Photo by Ingy)

Surprinzator, Down au urcat pe scena la 17:45, desi in program erau anuntati la 18:00. Am incercat cu Tase si cu prietenii sa mergem cat mai in fata, dar ne-am impotmolit pe undeva pe la mijloc, unde am ramas. Prima piesa s-a auzit foarte aiurea. Suna ca si cum se aude muzica cand treci pe langa o masina care are geamurile ridicate. Apoi, pe parcurs, sunetul a devenit mai ok. Dupa aproape 10 minute de la incepere, in jurul meu era o gasca de pustani care facea o galagie de nedescris, ceea ce a facut-o pe prietena mea sa le bata obrazul. Cand au inceput sa comenteze si mai mult, m-am luat si eu de ei, dar degeaba, n-ai ce discuta cu niste putoi care venisera sa fie cool, nu sa asculte muzica. Down au fost geniali, dar in primul rand profesionisti. Au urcat pe scena si si-au tinut concertul asa cum ar fi facut-o si daca erau cap de afis. Citeste articolul “Down with AC/DC”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,



Cei trey sefi secreti au fost cinci

•  
comments 8

Secret Chiefs 3 – Control, 5 mai 2010

Dupa 5 luni de pauza (!!!) am reusit sa ajung si eu in sfarsit la un concert. Ocazia a fost una speciala: urma sa cante una din trupele mele preferate, Secret Chiefs 3. De trupa asta am auzit cand m-am impiedicat de Mr. Bungle. Motivul, creierul din spatele SC3 fiind domnul Trey Spruance, chitarist fondator Mr. Bungle. De mai mult timp am urmarit pe youtube performantele live ale celor de la SC3 si chiar ma gandeam sa fac o excursie prin vreo tara invecinata daca apar si baietii prin preajma. In nici un caz nu ma gandeam ca o sa ajunga sa cante in Romania. Dar, asa cum anul trecut am asistat la concertul nesperat si nevisat al celor de la Faith No More, iata ca Hefe a facut-o lata si anul acesta si mi-a oferit inca un show de neuitat.

Asa se face ca, miercuri seara, m-am infiintat cu o mica trupa de prieteni in Control Club. Fiind prima oara in respectiva locatie, am dat o tura sa inspectez locul. Destul de interesant, cu multe spatii destinate activitatilor culturale (ma refer aici, evident, la cultura de malt si hamei), cu bere la halba nefiltrata, dar cu un loc destul de mic pentru desfasurarea unui concert. Si asta s-a vazut de la primul eveniment al serii, recitalul lui Ches Smith (tobar SC3 si la un milion de alte trupe si proiecte) sub titulatura Congs For Brums.

Congs for Brums Citeste articolul “Cei trey sefi secreti au fost cinci”



H2O thicker than water

•  

Dupa o pauza consistenta de concerte, am avut ocazia sa revin cu un concert hardcore in Fabrica. Aflasem de concert cu ceva vreme in urma, dar uitasem complet pana sa ma sune Tase si sa ma intrebe daca merg. Am acceptat si dupa o fuga pe acasa, putina mancare si un dus, ne-am intalnit in noul Underworld cu Coro si cu brazilienii ex-Krust Division, pe care i-am vazut acum 2-3 ani intr-o “camera de apartament”.

Cand am terminat berea de rigoare am observat ca ora era deja 21:15, iar concertul fiind anuntat la 20:00, deja ma gandeam ca n-o sa-i mai prindem pe H2O de la inceput, insa am picat exact cum trebuie, adica in jur de 21:30. Ne-am inarmat cu cate inca o bere si am inceput sa socializam cu lumea cunoscuta din sala…. Pe la 21:45 au urcat pe scena Perfect Zero For Infinity, o trupa romaneasca nu prea in ton cu ce urma sa fie. N-am fost prea atent la ei, mai important fiind sa discut cu prietenii despre ultimele noutati din muzica.

Citeste articolul “H2O thicker than water”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



O noua brutalizare in Studio Martin (Vader & Marduk)

•  

Am aflat prin decembrie de concertul asta si am fost imediat entuziasmat de faptul ca Vader se intorc in Romania. In 2008 au venit doar in Cluj, iar cu un an inainte ii ratasem din motive diverse. I-am prins in schimb anul trecut la Metalcamp si d-abia asteptam sa-i vad iar, mai ales ca intre timp au scos si album nou. Cat despre celalalt eveniment al serii, Marduk, cei care ma cunosc stiu ca eu nu prea “gust” black metal, decat cu mici exceptii, iar Marduk nu se afla printre ele, deci pentru evenimentul principal am fost indiferent.

Dupa ce am dus, cu succes, munca de convingere ca sa iau pe cineva cu mine la concert, am purces catre Studio Martin, loc in care am ajuns pe la ora 19. Spre surprinderea mea concertul incepuse conform programului, ba chiar cu cateva minute mai devreme. Asa ca ne-am luat bilete, ne-am pus gecile la garderoba (inainte nu exista asa ceva in SM, m-am bucurat enorm cand am vazut ca au adus imbunatatirea asta) si am intrat in sala. Pe scena cantau deja Sinate, o trupa de death metal old school. M-am bucurat in primul rand cand am auzit sunetul foarte “curat”, clar, fiecare instrument auzindu-se ca lumea, asta dupa ce avusesem, in trecut, cateva experiente nefericite in acest local, din punctul asta de vedere. Dealtfel acustica locului mi s-a parut foarte buna. In fine, despre Sinate pot spune ca n-au impresionat cu nimic special, este adevarat ca au si cantat putin, iar in sala era inca destul de putina lume. Dupa ce au terminat am mai luat inca o bere si am iesit afara pentru o gura de aer. Citeste articolul “O noua brutalizare in Studio Martin (Vader & Marduk)”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,

,



Make yourself heard-loud and clear! (Altar in Suburbia)

•  
comments 2

O vineri seara la un concert de metal nu e niciodata o alegere proasta, chiar si cand nu sunt neaparat setat pe “concert mode”.Pretul a fost de doar 20 de ron, in el intrand si noul EP al celor de la Altar.

Ca sa trec peste vorbarie inutila, am ajuns in Suburbia pe la ora 20:30, pe scena cantand deja cei de la Conflict Mental- lucru pe care l-am remarcat datorita tricourilor membrilor trupei, pentru ca nu stiam cine sunt. In afara de asta, trupa a cantat un fel de groove metal, din ce-am putut eu sa-mi dau seama, avand o prestatie destul de energica. Piesele au sunat chiar bine, impresia generala fiind ca trupa chiar “merge” la un concert, sa dezmorteasca masele de metalisti amortiti.iar in plus, cu un vocal destul de simpatic si ceva mai alcoolizat, lumea din fata scenei a inceput sa miste din plete. Sunetul a fost chiar peste asteptari, cu cateva sincope. din partea sunetistului.

Dupa o pauza de jumatate de ora a urmat trupa Negative Core, fost Tarantula, din cate am inteles. Din pacate sunetul n-a mai fost ca la trupa precedenta, lucru care a fost destul de deranjant urechilor. N-am inteles prea mult din recitalul trupei, tot ce-am remarcat fiind  ca baga un fel de death-thrash, destul de sec totusi, lucru care a facut sa nu simt prea mare suparare atunci cand s-a terminat. Citeste articolul “Make yourself heard-loud and clear! (Altar in Suburbia)”



Born From Pain + The Setup @ Fabrica

•  

Parca nu mai aveam chef azi sa mai fac o recenzie la un concert, dar am stat si m-am gandit si mi-am amintit cat de misto a fost, asa ca o sa scriu cate ceva despre concertul Proof, DeathDrive, The Setup si Born From Pain de aseara din Fabrica.

Ca de obicei la noi, concertul a inceput cam cu o ora intarziere. De fapt, nici n-ar mai trebui sa scriu chestia asta, ca e la ordinea zilei. Dupa ce am salutat lumea prezenta in sala si m-am informat cu privire la marfa de acolo (mama, ce limbaj!), mi-am luat o bere si am asteptat cumintel sa inceapa spectacolul.

Primii au fost Proof. Obisnuiti deja cu faptul ca mereu canta in deschiderea concertelor, baietii au incercat si de data asta sa puna lumea in miscare. Din pacate, nu prea au avut cu cine, pentru ca “pustii” din fata sunt prea plictisiti de concerte, desi pe net se plang ca nu au parte de ele. Sa trec si peste asta, prestatia celor de la Proof mi s-a parut mai slaba decat in trecut. La inceput au avut si ceva probleme cu sunetul, vocea auzindu-se cu mult mai tare decat instrumentele. Dar instrumentele au fost alea care le-au dat de furca baietilor. Probabil din cauza oboselii sau a unor alte motive, de cateva ori in timpul concertului tobarul s-a cam pierdut si era pe alt ritm decat chitaristul si bassistul. Bineinteles ca pana la final s-a reglat totul, dar deja au ceva experienta si nu ma asteptam la asta…
Citeste articolul “Born From Pain + The Setup @ Fabrica”



Deathdrive @ Suburbia

•  
comments 1

La doar cateva zile dupa ce m-am intors din Norvegia, a trebuit sa onorez invitatia prietenilor de la Deathdrive de a merge la concertul din Suburbia, pe care l-au tinut in compania celor de la Deadeye Dick si a francezilor de la Nine Eleven si Fire At Will. Dintre cele doua trupe franceze, am cautat pe net doar Nine Eleven si vazusem ca suna hardcore. Cealalta trupa era pentru mine o necunoscuta totala.

Am ajuns in club, impreuna cu prietenul meu Alex, la 20:30, ora oficiala anuntata a inceperii concertului. Fiind venit din Norvegia, unde am vazut cateva concerte, ar fi fost o surpriza placuta pentru mine sa vad ca programul se respecta, dar ca sa se continue traditia romaneasca, a durat mult mai mult decat ma asteptam.

In jur de 21:15 au urcat pe scena Deadeye Dick. Ultima mea experienta la un concert al lor n-a fost prea placuta. Cantasera in deschidere la Pro-Pain, in “renovatul” LMC, cu un sunet execrabil. Atunci nu intelesesem de ce le trebuie doi vocali, pentru ca nici unul nu se auzea bine. La fel si chitarile, au sunat oribil. Insa in seara asta totul a fost la polul opus. Sonorizarea a fost foarte buna pentru ei si am putut aprecia prezenta celor doi vocali. Am fost foarte placut surprins sa observ ca cei doi se completeaza foarte bine. Citeste articolul “Deathdrive @ Suburbia”