Fuck you, Sick Of It All!

•  

15 octombrie, Durer Kert, Budapesta

Motto: “fuck you, sick of it all, mi-ai stricat vacanta!”

Sa va spun o poveste. Treaba se petrece undeva in Franta, mai demult… Niste pescari pleaca intr-o dimineata sa pescuiasca pe stanci. Dupa ce vaslesc ei ceva vreme, isi dau seama ca au uitat catargul de la barca. Fara tragere de inima, se intorc in port, sa ia catargul. Si pe chei, il vad pe cel mai vrednic pescar dintre toti, ala cel mai falnic si mai priceput care exista. Iau catargul, il iau si pe pescarul priceput si se indreapta spre larg. Acolo il lasa pe fiecare pescar pe stanca lui, sa dea la peste. Pe seara, matelotii din barca se intorc sa-i recupereze pe pescari. Ii iau pe toti, dar cand ajung la stanca pescarului vrednic, el nu mai era acolo… il luase marea… Si marinarii isi ziceau intre ei: “ia uite ma, azi dimineata am crezut ca ne-am intors sa luam catargul, dar de fapt noi ne-am intors sa-l luam pe pescar……..”. Asa si eu, am venit in Budapesta cu gandul sa vad Dillinger Escape Plan, dar de fapt eu venisem sa vad Sick Of It All… Citeste articolul “Fuck you, Sick Of It All!”



The Dillinger Mother Escape Fucking Plan

•  
comments 1

13 octombrie, Durer Kert, Budapesta

Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa-aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa-aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa

Cancer Bats

Dupa aceasta scurta introducere, sa va zic si cum a fost. M-am plimbat prin Budapesta vreo 5-6 ore, pret de vreo 20 de kilometri. Pe sus, pe jos, pe dealuri si vai, prin paduri si campii… palate si cetati, ca in povesti. Whatever. Pe la ora 17 jumate (ora locala) eram deja in fibrilatie. M-am aruncat in metrou (impreuna cu Cyprian si Anna – multumit, Ciprian?) si m-am indreptat spre locul faptei. Dupa un drum scurt per pedes printr-un parc misto, am ajuns la Dures Kert. Asta e un fel de Fabrica, adica un cladiroi mare, de caramida, cu tot felul de dependinte. Inima cladirii era o sala lunga, destul de lata si de inalta. Acolo urma sa se produca evenimentul anului (de la SC3 incoace). Dupa ce mi-am facut curaj cu 2 beri, am intrat in sala. Asta s-a intamplat dupa ora 19, pentru ca accesul nu a fost permis mai devreme. Inauntru, destul de pustiu. Cred ca la inceput erau spre 50 de persoane, maxim. Berea, destul de ieftina. Soproni la pahar era 400 de forinti, adica spre 6 ron. Soproni e destul de ok, un fel de Ursus unguresc. A, si barmanii dau restul, nu se fac ca n-au marunt. Citeste articolul “The Dillinger Mother Escape Fucking Plan”



La rasarit de ziduri

•  
comments 4

East of the Wall, 29 septembrie 2010, Club Elefant, Bucuresti

Scena

Dupa vreo 25 de zile de munca neintrerupta, am reusit cumva, printr-un miracol, sa scap de la serviciu la o ora decenta, adica 10 seara. Si, in loc sa merg acasa, ca orice om normal, in fata fabricii m-am decis brusc sa merg la un concert, ca si-asa facusem o pauza cam lunga de activitati culturale. Dupa ce am primit confirmarea din partea comisiei de cenzori, m-am aruncat intr-un taxi si m-am indreptat spre Club Elephant. Dupa ce am platiti taxa simbolica de 20 de ron, in schimbul careia m-am ales cu o stampila cool, am coborat in underground pentru a face jonctiunea cu un “unexepecting” urs. Deja pe scena micro se desfasurasera britanicii de la Khuda, doi baieti din Leeds (haha, v-au umilit Preston North End, Dinamo au fost mici copii cu Foresta) despre care nu pot zice nimic, pentru ca nu i-am vazut performand (logic). Asa ca am facut primul lucru care mi-a trecut prin cap: am luat o bere.



Brutal Assault vazut (blurat) prin ochii lui Mihai

•  

Asa cum ne-am chinuit vreo 2 ani ca sa ajungem in sfarsit la Brutal Assault, la fel ne-am chinuit si vreo doua saptamani sa bagam niste recenzii despre ce a fost acolo. Dar cand e vorba de haos functionez pe benzina, cand e vorba de ceva constructiv pe motorina. Asta e.

Deci sa o luam in ordine cronologica.

Am ajuns la festival cu o zi inainte de a incepe. Deja orasul se umpluse de metalisti, in mare parte veniti din centrul si estul Europei, corturi peste tot, vanzarile la bere deja cunoscusera o explozie pe care n-o mai avusesera de un an de zile, de la precedentul BA, evident. Am avut timp suficient, deci, sa ne acomodam cu locul, sa invatam punctele importante din oras si din zona festivalului si, bineinteles, sa bem bere, mai ales ca am dat de o multime de alti romani veniti la festival.
Citeste articolul “Brutal Assault vazut (blurat) prin ochii lui Mihai”



Brutal Assault 2010 (vazut de urs)

•  
comments 6

De vreo trei ani tot ne-am chinuit sa ne facem planuri sa mergem la Brutal Assault in Cehia. Anul asta totul a mers bine si ne-am adunat cinci prieteni sa mergem la festival. Nu stau sa povestesc cum a fost pe drum, ci o sa trec direct la ceea ce am vazut/auzit acolo.

Tin sa precizez ca am mers la festival de placere, nu pentru a face o recenzie completa, deci cei care cauta recenzii despre tot ce a fost la festival, sa le caute in alta parte.

Prima zi

The Black Dahlia Murder

Cu putin inainte de a pleca am vazut cam care e programul trupelor pe zile, asa ca ne-am facut o idee despre cum va fi acolo. Prima zi a inceput pentru mine la 17:50, odata cu concertul celor de la The Black Dahlia Murder. A fost pentru a doua oara cand i-am vazut, prima oara fiind acum doi ani la Rock Im Park. Desi nu sunt un fan al trupei sau al genului lor de muzica, nu pot spune decat lucruri bune despre show-ul lor. Vocalul, mereu cu zambetul pe buze, stie sa puna in miscare publicul si pe toata durata recitalului lor lumea s-a simtit foarte bine. Am vazut un mare moshpit si la cateva piese chiar s-a format cate un circle pit destul de furios.
Citeste articolul “Brutal Assault 2010 (vazut de urs)”



Interviu Confronto

•  
comments 1

3b: Sunteti pentru a doua oara in Romania. Ce va mai amintiti de la primul concert in Bucuresti?
Confronto: Am avut primul concert in Bucuresti in 2007, impreuna cu Misery Index. A fost un concert fantastic, oamenii din public au fost foarte OK si abia asteptam sa ne intoarcem din nou. Astazi a fost fantastic din nou. Romania e un loc foarte tare in care sa canti. Asteptarile noastre au fost rasplatita si ati demonstrat din nou ca sunteti un public nebun.

Confronto

3b: Stiti ca romanii nu prea va stiu muzica. Ce simtiti cand cantati in fata unui public care nu va stie muzica sau versurile?
Confronto: Ei stiu ce muzica cantam si noi simtim conexiunea cu publicul, pentru ca publicul stie ca suntem hardcore. Conexiunea e muzica. Dupa concerte, lumea vine la noi si ne intreaba despre formatie, despre versuri si asta e cel mai important lucru, pentru ca apoi oamenii ne cumpara CD-urile sau downloadeaza albumele de pe internet, nu conteaza, si apoi ne “citesc” mesajul. Cand suntem pe scena vorbim publicului despre politica, educatie, si lucruri in genul asta, iar asta e sansa noastra sa transmitem oamenilor ceea ce gandim. Citeste articolul “Interviu Confronto”

Postat în:

Interviu

|

Etichete:



Confruntare controlata

•  

Proof, Confronto, DeathDrive – 21 iulie 2010 – Control Club Bucuresti

Dupa o lunga pauza de concerte am reusit sa prind o “gaura” de la munca si sa trag o fuga pana in Control. Cauza: un concert de hardcore/metal, cap de afis fiind brazilienii de la Confronto, la al doilea lor concert in Romania. Am facut jonctiunea cu ceilalti doi betivi la fata locului, plus alti doi betivi asociati, si ne-am cinstit cu cateva beri reci. Un punct minus pentru locatie a fost lipsa berii la draft. Am apucat sa beau o singura halba bere nefiltrata dupa care am fost informat ca nu mai exista bere la dozator. Nu-mi explic cum s-a terminat cata vreme in club erau vreo 40 de persoane. Dar probabil ca erau foarte insetate.

Proof

In fine, am platit taxa de intrare (10 ron) si am purces spre zona scenei. Primii care au spart caldura (ca nu pot zice gheata) au fost baietii de la Proof. Fara menajamente, cei 4 au tras un “pumn” hardcore in fata putinilor oameni prezenti. Ca sa folosesc niste termeni “elevati”, au cantat un straightforward in-your-face hardcore, fara subtilitati, fara “floricele”, si suficient de energic ca sa incalzeasca atmosfera dincolo de limita suportabila. Citeste articolul “Confruntare controlata”



Korrozão în România, episodul 2

•  
comments 13

Acum trei ani am fost într-un club obscur din București la un concert cu două trupe braziliene. Acum, ca și atunci, Korrozão nu s-a putut bucura pe deplin de un public numeros, dar măcar prima oară a existat un motiv destul de bun – nimeni nu-i știa.

Stagedive la Mediocracy

(Nici n-ar mai trebui să menționez) Concertul din Fire a început la 21:30, deși pe afiș era anunțată ora 20:00. Oricum, fiind deja o obișnuință, nimeni nu s-a arătat surprins și totul a mers ca și cum ar fi normal… Primii care au cântat au fost Mediocracy din București, o surpriză plăcută pentru mine. Cu un sunet “fresh”, o combinație de sludge, hardcore și metalcore, băieții au cantat vreo cinci piese care au durat cam 20-25 de minute, dar aceste minute puține cât s-au aflat pe scenă au fost pline de energie și de pe scenă, dar și în fața ei. Publicul, format în mare parte din prieteni ai trupei și cunoscători, a făcut moshpit, stage diving și tot ce trebuie la un concert de acest gen. Sunetul a fost foarte bun la ei și pot spune că ăsta a fost un mare avantaj. Pe final au avut chiar și un bis (datorită în special tipului de lângă noi care a strigat ritmat, la fiecare 10 secunde “ÎNCĂ UNA!!!”), chestie care nu prea se întâmplă la trupele de deschidere.
Citeste articolul “Korrozão în România, episodul 2”



Big (four) day

•  

Cand am inceput sa ascult metal speram foarte tare sa-i prind pe Metallica live macar odata. Dar nu m-am gandit atunci ca voi trai ziua in care voi vedea pe Slayer in Romania. Voiam doar sa ajung printr-o tara straina indepartata, unde ar tine ei concert. Ma gandeam mereu cum or suna piese precum Angel of death sau War ensemble live. Cu siguranta nu concepeam sa-mi traiesc viata de metalist fara sa vad macar odata Slayer live. Ma rog, destul cu vorbaraia inutila de om beat, important este ca am ajuns in ziua in care am vazut patrulaterul de forta clasic al thrash metalului- Anthrax, Megadeth, Slayer, Metallica, toti la un loc.

La eveniment am ajuns cu putin inainte sa inceapa Anthrax. Despre organizare nu pot sa zic decat ca a fost acceptabila. Destule corturi de bere, astfel incat sa mearga repede distributia, destule wc-uri, adica eu cel putin nu am stat la coada singura data in care am fost. Singurele minusuri- in primul rand tigania de a face la un FESTIVAL (nu la un simplu concert) zone separate ( adica golden circle, normal circle etc)-nu am mai auzit de vreun festival cu astfel de delimitari- si faptul ca nu a existat decat o singura intrare, si implicit iesire (dar asta a fost doar un lucru minor). Citeste articolul “Big (four) day”



Rock’n’Asbestos

•  
comments 2

Am ajuns aseara in Fire, dupa ce cu doua zile inainte aflasem de pe last.fm de un concert care parea a fi interesant. Am fost acolo cam pe la 20:30, pentru ca eram sigur ca n-o sa inceapa mai devreme, desi pe afis era trecuta ora 20:00. Cum se intampla te obicei pe la noi, concertul a inceput abia pe la 21:30, dar asta se intampla pentru ca organizatorii asteapta mereu sa se umple cat de cat sala.

rng
Pe baietii de la Rock’n’Ghena ii cunosc de vreo zece ani, dar ii vazusem in concert o singura data, prin 2005, in vechiul Underground. Atunci i-am si ajutat sa-si promoveze concertul, lipind afisele prin Regie. A fost o surpriza pentru mine sa aflu ca mai exista ca formatie si am vrut neaparat sa-i vad. Pot spune ca au evoluat destul de mult fata de ce cantau acum multi ani, dar tot mai au nevoie de imbunatatiri. In Fire fiind cam 40 de spectatori, a fost o atmosfera “ca in familie”, asa ca, dupa cum e obiceiul pe la noi, au stat toti si s-au uitat la R’n’G, doar doi-trei tipi sarind in fata scenei. Citeste articolul “Rock’n’Asbestos”