N-a fost sfarsitul lumii, dar macar a fost Kataklysm

•  
comments 3

Dupa un uichend pe care anumite forme umane mai putin dezvoltate il anuntau ca fiind destul de intens si plin de adrenalina, dar care s-a transformat intr-o plictiseala  tipica de uichend presarat cu sesiuni sau dupa-amieze pierdute, a venit ziua de marti, in care, in deja familiarul Silver Church au concertat Kataklysm.

Pe la ora 20:00 am ajuns la fata locului. Primul lucru pe care l-am remarcat (inca de afara) a fost  volumul extrem de ridicat si sunetul destul de prost la prima trupa care canta in deschidere. Pestifer au cantat primii, dar eu n-am ajuns decat spre finalul recitalului lor, astfel incat am prins doar ultimele doua piese. Cum spuneam, sunetul era extrem de deranjant, iar eu, proaspat sosit, chiar nu am reusit sa ma concentrez pe ceea ce se intampla pe scena in acel moment, asa ca m-am rezumat in a-mi lua o bere si a ma pregati sufleteste pentru ce urma, dar si a spera ca sunetul din acel moment nu era mai mult decat un accident nefericit.

Citeste articolul “N-a fost sfarsitul lumii, dar macar a fost Kataklysm”



Dark Tranquillity – metal de Göteborg in Bucuresti

•  
comments 2

Seara a început “apoteotic” pe o ploaie care apoi cred (şi sper) că a cazut pe scari de cât a fost înjurată. Indreptându-mă spre deja cunoscuta Biserica de Argint, mă întrebam dacă intensitatea concertului va fi la fel ca anul trecut şi ma treceau fiori când revedeam în minte Misery’s Crown-ul sibian. Am început să număr orele cu 3 zile înainte de concert, abia aşteptam să aflu răspunsul la întrebarea mea. Am ajuns pe la 7 şi-un pic, am scăpat de umbrelă, de ghiozdan, de toate lucrurile atât de nesemnificative în acel moment şi hai, repede, în faţa.

Citeste articolul “Dark Tranquillity – metal de Göteborg in Bucuresti”



Haggard, simfonia intunecata

•  

Se spune ca daca Mozart ar fi trait astazi cu siguranta ar fi scris metal.

Dupa ce anul trecut am ratat pentru a 2-a oara concertul cu Therion, duminica seara am reusit sa ajung la Haggard in Silver Church. Am comandat biletele la acest concert de pe site-ul eventim de marti. Insa pana vineri dupa amiaza, cand ma pregateam sa fac o mica excursie in Moldova, urmand sa revin duminica seara in Bucuresti la concert, biletele nu sosisera. I-am sunat si le-am spus problema dar, cand mi-au spus ca biletele trebuiau livrate cu firma cargus, am inteles si de ce (cargus astia nu pot livra ceva nici daca vor, nu te suna inainte sa te intrebe cand esti acasa, iar daca nu te gasesc rareori mai primesti un telefon de la ei). Dupa ce i-am convins, sper, sa-si schimbe contractul cu o firma de curierat adevarata, mi-au spus ca voi putea ridica biletele de la intrare spunandu-mi numele. Citeste articolul “Haggard, simfonia intunecata”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Cristos putrezind in biserica de argint

•  
comments 1

Grecoteii de la Rotting Christ nu se numara printre trupele dupa care sunt innebunit, dar cu toate astea am preferat sa fiu prezent aseara in Silver Church, acesta fiind primul concert dintr-o serie lunga ce se intinde pe mai si iunie si care face amenintari foarte agresive la adresa buzunarului.

Am ajuns la fata locului pe la ora 20, cu un chef si entuziasm deloc iesit din comun. E ceva in legatura cu Silver Church care nu-mi inspira concert de metal. Stiu ca e mare, stiu ca incape multa lume si ca sunetul e deobicei bunicel, ca are garderoba si toate cele, dar e ceva acolo care nu ma face sa ma simt foarte “metal” cand intru. Sa fie berea la eprubeta de 0,33 care se da la 5 ron si parca nici nu-ti dai seama cand se goleste? Decorul cu candelabre si chestii ? Nu stiu ce e, dar parca simt dorul unui concert intr-o bomba infecta precum defunctul LMC.

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



The Ugly World Tour la arene

•  

Intr-o seara racoroasa de joi am plecat spre Arenele Romane sa ajung la concertul celor de la Children of Bodom. Pentru ca m-am obijnuit in ultimul timp sa nu se respecte ora de incepere si cei asteptati sa se lasa prea mult asteptati am facut greseala sa nu dau atentie orei de pe bilet si nu m-am prea grabit. Mare greseala, pentru ca am ajuns acolo destul de tarziu, pe la 20:30 cand deja cantau Ensiferum. Probabil n-am dat atentie prea mare nici trupelor din deschidere Machine Supremacy si Ensiferum neascultand cine stie ce power sau viking metal. Cand sa intru in arene imi dau seama ca intru de fapt intr-un cort mare care parca nu-si prea avea locul acolo dar temperatura din el era destul de confortabila fata de cea friguroasa de afara. Citeste articolul “The Ugly World Tour la arene”



Unde ne e “scena”?

•  
comments 7

De ceva vreme (cam multa) tot am spus ca scriem impreuna un articol despre “scena” de la noi si asta pentru ca vedem pe zi ce trece cum se degradeaza acest concept. “Scena” nu poate avea o definitie clara, dar din punctul meu/nostru de vedere e o chestie alcatuita din publicul si trupele care asculta un anume gen de muzica si de cei care se implica in sustinerea acestui fenomen. In analiza de fata o sa vorbim despre “scena” hardcore + metal. In unele momente aceste doua genuri muzicale o sa fie separate, dar la modul general vom discuta despre ambele impreuna, pentru ca de multe ori se confunda publicul de la un gen cu cel de la al doilea. Cum va veti da seama, aceasta e o parere subiectiva despre fenomen, e parerea noastra si nu ne propunem nici un moment sa fim obiectivi pentru ca nu prea se poate.

Vom imparti analiza pe trei categorii: trupele, publicul si organizatorii de concerte. Fiecare are bunele si relele sale si fiecare se completeaza una pe alta.

Trupele
Intotdeauna am avut destule trupe la noi, dar nu multe din ele au rezistat. Din multele trupe care s-au format dupa 1989, doar putine din ele au rezistat si din acestea foarte putine au avut ceva de spus. Daca la inceputul anilor ’90 a fost o explozie de formatii, cu timpul fenomenul s-a mai moderat si au fost si perioade in care ne “rugam” sa mai apara ceva trupe noi, ca ne plictisisem cu cele care existau. Citeste articolul “Unde ne e “scena”?”



Un sfert de secol de Sick Of It All

•  
comments 1

Poate nu va vine sa credeti, dar o trupa de hardcore (new york hardcore), Sick Of It All, a implinit anul acesta 25 de ani. Nu e o chestie prea usoara, mai ales daca avem in vedere ca au avut doar o singura schimbare de componenta de-a lungul timpului… Si bineinteles ca nu puteam rata ocazia sa-i vad a treia oara, chiar daca n-au venit in Bucuresti. De cum am aflat ca o sa fie concert in Sofia nici nu m-am gandit la altceva decat la faptul ca o sa ajung sa-i vad din nou. Dar nu lungesc povestea; dupa cateva peripetii prin Sofia, am ajuns seara in jur de 20:45 in sala unde se tinea concertul. Afara, pe o terasa, era foarte multa lume – sau cel putin asa mi s-a parut cand am ajuns. Am intrat in sala nerabdatori – eu si Sorin – cu gandul la berea ce urma sa ne opreasca setea, numai ca primul stop a fost la standul cu “marfa”, unde am facut un scan la toate produsele si ne-am gandit cam ce ne-am putea lua. Apoi am avut un mic soc cu berea. Aveau doar Tuborg la 0,33 si costa 3 leva (6 lei)! Am strambat putin din nas, dar ne-am obisnuit cu ideea si am desfacut primele doua beri.

Despre trupe de deschidere nu stiam nimic. Pe net, peste tot unde era scris despre concert, nu aparea nici o alta trupa, iar in Sofia am vazut pe strada la un moment dat un afis miiic pe care erau trecute doua trupe din Croatia. Dupa ce am ajuns in sala si am inceput sa ne bem berile a urcat pe scena una din trupele anuntate pe acel poster mic: Deafness By Noise. Cantau un hardcore melodic, iar vocalul s-a agitat rau pe scena, in multe ocazii avand miscari de Axl Rose. Mi s-a parut un hardcore generic, nimic iesit din comun, iar pana la urma trupa a facut publicul sa se miste cat de cat si sa intre in atmosfera. Sorin a observat – destul de bine – ca trupa incerca oarecum sa copieze Sick Of It All, dar mie mi s-a parut ca fac asta doar pe anumite piese. Nu tin minte exact cat au cantat, stiu doar ca voiam sa treaca mai repede timpul si sa ajungem la momentul important al serii. Numai ca noi ne asteptam sa mai cante o trupa inainte de Sick Of It All, dar dupa ce au coborat croatii de pe scena am vazut ca pe scena a aparut logoul new yorkezilor.

Citeste articolul “Un sfert de secol de Sick Of It All”



Kultur Shock, we come to take your jobs away!

•  

Pus pe baut si petrecut am plecat marti seara in Control pentru o alta tiganiada punk-rock la un concet cu nomazii de la Kultur Shock. Ca de obicei cand intri in localul asta inafara de afisul cu concetul de la intrare nimic nu tradeaza desfasurarea evenimentului. Ai spune ca intri acolo la fel ca in orice alta zi. Asta pana treci in zona de cantari live. Dar cand sa trecem in zona asta constatam ca usile acolo erau cam inchise desi era ora 9, ora la care era anuntat si concertul, asa ca am mai stat o vreme in zona de playlisturi alternative a barului care nu e rea deloc. Fata de alte baruri bucurestene din sfera asta a amuzicii alternative care repeta aceleasi piese pana la devalorizare si apoi pana la repulsie, Control-ul are meritul sa nu te enerveze cu aceleasi piese puse la nesfarsit.
Citeste articolul “Kultur Shock, we come to take your jobs away!”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Gogol Bordello, punk cu vioara si acordeon

•  

In sfarsit Gogol Bordello a venit iar in Bucuresti. Nici nu i-ar fi fost greu.. prietena liderului trupei e din Focsani iar casa lui ceva mai sus la “mama Ucraina”. Pe vocalul trupei il cheama Eugene Hütz dar pentru ca se identifica prea bine cu numele trupei mai toti ne referim la el ca … Gogol Bordello.

Nu-mi dau seama pentru ce motiv la unele concerte se aleg cele mai proaste locatii posibile. Ce puteau alege la un concert Gogol Bordello unde se canta gypsy punk? Nimic mai ‘potrivit’ ca … Sala Palatului. Puteau la fel de bine sa aleaga Teatru National sau de ce nu chiar Opera Romana. Nu-mi imaginez cum poate exista un concert Gogol Bordello fara spatiu de desfasurare si mai ales si mai presus fara alcool, acesta fiind un ingredient de baza la o astfel de intamplare. Citeste articolul “Gogol Bordello, punk cu vioara si acordeon”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Negura Bunget, Varstele Pamantului

•  

Asteptam de ceva timp un concert Negura Bunget. S-a intamplat intr-o joi in Silver Church unde cand am ajuns am aflat ca urmau sa cante 70 de minute. Am prins ultimele piese de la Sincarnate care mi-au sunat destul de ok pregatind bine atmosfera pentru ce urma sa se intample.

Am inceput sa ma objnuiesc cu Silver Church, si chiar sa-mi placa locul de data asta. Probabil din cauza absentei fetelor cu promotii obsesive la tigari si orice, ori mi se pare mie ca decorul a devenit ceva mai funebru potrivindu-se cu tema concertului, ori probabil datorita starii de spirit, acum locul parca deveni-se mai primitor. Aprovizionandu-ma mult prea des cu berea vanduta doar la ‘fiola’ (300 ml) in asteptarea concertului ne-am gasit locul undeva mai spre scena printre cei aproximativ 300 de oameni veniti.
Citeste articolul “Negura Bunget, Varstele Pamantului”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete: