20 de ani de Korn la Arenele Romane

•  

Cat de tare as fi vrut sa merg la un concert Korn acum o decada, cand inca ii mai ascultam cu toata pasiunea si cu tot corpul! Au trecut anii si m-au gasit blazat, dar inca cu dorinta de a-i vedea, macar sa-mi amintesc, asa… de vremurile tineretii. I-am mai vazut acum cativa ani la Peninsula, printre prea multe pahare de alcool, dar m-am gandit ca n-ar strica sa-i revad, asa ca, in ultimul moment, m-am hotarat sa merg. I-am ratat astfel pe Hefe, Coma, Implant pentru Refuz, care au fost alesi (ori s-au ales) perfect pentru deschidere. Korn a inceput fix la ora anuntata, 9:30, adica atunci cand am ajuns si auzeam de afara, cu ciuda, “…you don’t know the chances…”, adica intonatiile de la Blind si urletele isterice ca raspuns: “What if I should die?!”.

Inauntru, lumea foarte vie petrecea si se agita, iar pe scena trupa stapanea arenele si arata ca odinioara. Aceeasi prezenta, aceeasi infatisare, aceeasi voce, acelasi Jonathan Davis, neschimbat de 20 de ani. Publicul a fost super: numeros, activ, vesel, nervos, interiorizat, exteriorizat, viata si atmosfera, ce mai! Toata lumea canta versurile si traia momentele. Berea la pahar, diluata, ieftina si fara prea multa coada, cu suficiente standuri, jetoane …detalii. Sunetul ok, din spate nu s-a auzit perfect, dar in fata te simteai chiar acolo, direct in albumul Korn. Citeste articolul “20 de ani de Korn la Arenele Romane”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



BFP

•  

Well, well, se pare ca mi-a venit iar randul sa scriu pe site. Da, am fost din nou la un concert si da, iar in Fabrica si da, iar la hardcore. Si da, stiam deja toate trupele inafara de prima, pe care am mai ratat-o si la ultimul concert hardcore din Fabrica. Dar, deh, poate o sa aiba si ei noroc sa scriem despre ei vreodata.

Dar nu vreau sa ma lungesc, asa ca o sa scriu cate putin despre fiecare trupa. Am ajuns fix inainte sa cante Deadeye Dick. La intrare m-am intalnit cu Sorin, desi nu ne vorbisem. Am intrat, ne-am luat cate o bere si am aruncat un ochi prin sala. Citeste articolul “BFP”



Fabrica Hardcore

•  

O vineri seara nu poate fi mai dulce decat atunci cand ai o zi care iti fute creierul la munca si apoi mergi la un concert hardcore. Cel putin asta e reteta ideala pentru mine. Iar vinerea care a trecut a fost una din zilele alea care se termina perfect si care incep un weekend perfect.

Breathelast

Am ajuns in club in jur de ora 21:00, adica cu intarziere, adica nu asa cum imi sta in fire, dar am avut motive destul de serioase. Cand am intrat, pe scena deja cantau Breathelast, iar in club erau maxim 50 de oameni. Nu va speriati, asta e tipic pentru scena noastra. Oricum, cei 20-30 de oameni din fata scenei isi faceau treaba bine, mai ales ca Mihai – recunoscut pentru energia lui – ii tinea in priza de la o piesa la alta. Inafara de tipicul unui show Breathelast, am observat o chestie foarte misto: sunetul era destul de tare dat, dar chiar si asa instrumentele se auzeau perfect, fiecare in parte, deci baietii de la sunet (Greensound din nou!) isi faceau treaba asa cum ne-au tot obisnuit. Citeste articolul “Fabrica Hardcore”



De ce se cheama Control… Control? (Division of Joy)

•  

Voiam sa scriu o recenzie pentru ca n-am mai scris demult. Dar pentru ca vineri seara in nauceala mea am crezut ca merg la Stoned Jesus si din gresala am ajuns la un alt concert (Talbot), o sa scriu despre ultimul concert vazut cu cateva zile inainte, un tribut la Joy Division care s-a tinut nu intamplator in Control.

In deschiderea concetului cineva a citit mai multe pasaje dintr-o cate sau poate toata cartea, nu stiu, probabil era interesanta, o poveste despre o adolescenta la scoala in perioada comunista, dar recunosc ca n-am avut rabdarea sa urmaresc povestea, poate si din cauza zumzetului publicului dezinteresat din sala.

Bun. Formatia tribut s-a numit Division of Joy si a fost construita de membrii de la diverse trupe ca Sfinx (Sorin Chifiriuc), Firma, Kumm, Zob (Vlase) si altii. Si a inceput cantarea. Vlase purta in loc de pantaloni un prosop, iar celalalt chitarist era imbracat in pompier. La voce a fost ales Gaby Andries, un tip putin grasut care nu aducea cu nimic din statura si pesonalitatatea lui Ian Curtis. Vocea in schimb semna perfect, era identica cu originalul. Mi-ar fi placut sa vad miscarea si dansul lui Ian dar nu le poti avea pe toate.

Citeste articolul “De ce se cheama Control… Control? (Division of Joy)”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Talbot, Tragic @ Question Mark

•  
comments 2

Dupa o saptamana obositoare si stresanta, simteam ca am nevoie sa ies la o bere cu cunoscutii si cateva momente de relaxare. Stiam de concertul Talbot de vreo doua luni si abia asteptam sa-i vad din nou, asta fiind a treia oara cand ii prind in Bucuresti. Am fost mereu impresionat de ce pot face doi oameni pe o scena. De data asta nu m-am mai grabit deloc, pentru ca si organizatorii – post-rock.ro – au pus programul corect pe site/facebook. Asadar, am ajuns in Question Mark in jur de 20:45, impreuna cu Andreea. Asteptam sa mai vina Ana si Ciprian, dar am avut surpriza sa-l gasesc pe Tase deja in club.

Am apucat sa ne luam cate o bere si A. sa-si cumpere un tricou cu Talbot, ca baietii de la Tragic au si urcat pe scena. Nu stiam la ce sa ma astept de la ei, pentru ca (din pacate) nici nu auzisem de ei pana saptamana trecuta. Numai ca chiar de la prima piesa am ramas placut impresionat de ceea ce auzeam. Combinatiile de sunete ce-mi aduceau aminte Isis, Tool, Neurosis si multe alte “treburi” din astea metalice si post-metalice mi s-au parut foarte potrivite, iar pe toata durata show-ului am dat din cap si am urmarit lumea din jur. Toata lumea era multumita de ce auzea si mai mult ca sigur le-a placut. In fata am vazut 3-4 oameni care se agitau mai tare, semn ca se putea si mai bine… Dar pe total, am fost incantat de muzica, de combinatiile de ritmuri si acorduri, de vocali, de sunet, de tot! Parca 45-50 de minute au fost cam putin. Citeste articolul “Talbot, Tragic @ Question Mark”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,



Entombed in a Grave

•  

E prima oara cand ajung la Romanian Thrash Metal Fest, sau cum s-a chemat anul asta, “Old Grave Fest”. Nu stiu de ce n-am ajuns la primele doua editii, dar nu cred ca mai conteaza. Asa cum n-ar trebui sa conteze ca n-am ajuns decat a doua zi la ultimele cinci formatii – probabil am imbatranit si nu mai am rabdare. Dar, din pacate (cred), am ajuns sa fiu destul de selectiv si sa merg strict la ce-mi place.

“Anyway”, am ajuns in Fabrica sambata seara pe la 19:40, cand pe scena erau Obsessör, despre care nu stiam nimic. Clubul era cam pe jumatate plin, “Din ochi” as spune ca erau cam 150 de oameni. Trupa suna destul de bine, dar nu m-au dat pe spate. Sunetul era foarte misto, auzindu-se clar instrumentele si vocea. Publicul era destul de activ, in special in fata. Citeste articolul “Entombed in a Grave”



9.7 grade la Ground Zero

•  

Cum ce grade? Richter, bineinteles! Am fost aseara la lansarea primului album al baietilor de la 9.7 Richter, dupa ce ii vazusem o data sau de doua ori inainte si mi-au placut oarecum – nu vreau sa ma intelegeti gresit, imi place partea instrumentala, dar nu ma dau in vant dupa stilul vocalistului, desi trebuie sa recunosc ca are o voce foarte buna si puternica.

Insa, sa ne intoarcem putin la concertul de aseara. Din diverse motive personale am reusit sa ajung abia pe la 20:45 la Silver Church, unde intrarea a fost libera. Pe scena erau cei de la Inbound, iar prima impresie a fost “hmmm…” Citeste articolul “9.7 grade la Ground Zero”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,



Come back, kids!

•  

Wow! Nu am mai fost la un concert de mai bine de patru luni! Nu-mi amintesc in ultimii 5-6 ani sa fi facut o pauza atat de lunga, dar circumstantele au facut ca chestia asta sa se intample. Adevarul e ca imi era dor de un concert hardcore 100% si asta am primit aseara.

Am ajuns, ca de obicei, ca un fraier, cam pe la 20:00, ora la care era anuntat concertul. In sala erau 20 de oameni maxim. Din fericire aveam pe cineva cu mine (A!) si am avut companie pana sa inceapa distractia. M-am alimentat cu o bere si am asteptat cuminti in separeul din stanga scenei. Ma intrebam, in sinea mea, cum naiba nu pot ajunge macar o data pustanii astia la concert la ora anuntata! Mai ales ca acum sunt in vacanta si li se rupe de scoala! Nu ca le-ar pasa in rest! :D Dar sa trecem peste mosnegismele mele de urs si sa vedem ce s-a intamplat…

Pai, primii care au fost pe scena sunt baietii de la Killer Victim, oameni seriosi care si-au vazut de treaba chiar daca in fata scenei erau maxim 50 de oameni. Hardcore/crust-ul lor agresiv a pus putin in miscare spiritele, dar nu indeajuns cat sa fiu si eu multumit. Intre timp s-a adunat mai multa lume, iar spre final s-a incins un mic moshpit, dar era cam tarziu. Citeste articolul “Come back, kids!”



7?

•  

Pentru ca tovarasul Sorin nu s-a incumetat sa scrie nimic si pentru ca vreau sa-mi dau totusi cu parerea si sa ridic o problema, m-am hotarat sa scriu despre marele concert “7” de vineri seara, 7 martie, din Fabrica.

Timp de doua saptamani am fost bombardat pe facebook de o gramada de trupe romanesti (n-o sa dau nume, ca se stiu toti) cu privire la concertul aniversar de 7 ani pentru Cap de Craniu. Si ca sa nu existe dubii sau indoieli: noua, celor de la treibetivi.net, ne place trupa asta inca de cand am auzit-o si vazut-o prima data – cititi tot ce-am scris despre ei pana acum ca sa va lamuriti. Insa, exista o problema. Citeste articolul “7?”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Bloodway, un experiment muzical/vizual

•  

Avem in lumea noastra underground un nume care de la o zi la alta capata din ce in ce mai multa recunoastere, iar aseara a fost una din serile alea cand te bucuri ca poti fi aproape de persoana care poarta acel nume. De cativa ani tot am scris despre Mediocracy, una din trupele cele mai originale de pe la noi. De cand s-au desfiintat tot am asteptat ceva nou de la fostii membri si ultimele doua concerte, la distanta de o saptamana, mi-au demonstrat ceea ce poate stiam de la bun inceput: baietii astia sunt pasionati si stiu ce vor. De ce spun asta? Pentru ca din Mediocracy au iesit acum trei trupe, fiecare cu stilul ei, dar fiecare avand putin din ceea ce a fost trupa lor. Vorbesc aici despre Drop Out Of Life, Killer Victim si Bloodway. Primele doua trupe au tras mai spre hardcore si crust, pe cand Bloodway s-a dus mai mult spre metal/post-metal/sludge. Citeste articolul “Bloodway, un experiment muzical/vizual”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete: