Durere mare in Fabrica!

•  
comments 4

Si a fost Pro-Pain… Un nume predestinat. Cred ca Spitalul de urgenta s-a umplut aseara cu roackeri plini de vanatai, entorse, echimoze si intinderi. Dar sa o luam cu inceputul. Din motive obiective, m-am hotarat foarte tarziu sa merg la acest concert. Pe ultima suta de metri am facut rost de bilet si am purces voiniceste spre Fabrica, facand jonctiunea pe drum cu tase. Din pacate, ceilalti doi betivi n-au putut sa ajunga. Unul e plecat in Germania, in “interes de serviciu”, celalalt fiind cazut la datorie (examene si alte chestii neinteresante). Dar lipsa lor a fost compensata de un numar nedeterminat de beri plus socializari cu o multime de perosane cunoscute sau nu.

Am ajuns la Fabrica la ora 19:00, dar am amanat intrarea in locatie, ochind (cu ajutorul unor binevoitori) o terasa la doi pasi, cu bere ceva mai ieftina. Ne-am facut acolo “incalzirea”, pierzand insa doua din trupele din deschidere, Blasted si X-Core. Asta e baieti, imi pare rau, dar site-ul asta se cheama trei betivi, nu trei oameni seriosi, care ajung la timp la concerte. Insa am parasit terasa la fix, ca sa ajungem in club tocmai cand incepea recitalul Zuul FX. Citeste articolul “Durere mare in Fabrica!”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,



Subterranean Masquerade – Suspended Animation Dreams (2005)

•  

Suspended Animation DreamsInca un album de care m-am impiedicat in timp ce “rasfoiam” paginile netului. Daca nu as fi vazut cuvantul “avantgarde” in descrierea albumului, probabil ca nu l-as fi ascultat niciodata. Si ce pierdere imensa ar fi fost! Pentru ca avem aici un album exceptional, unul din cele mai bune albume pe care le-am ascultat eu vreodata. Probabil ca va veti gandi ca cine stie ce ciudatenie de album underground o mai fi si asta, de n-a auzit nimeni de el. Dar nu este cazul aici. Avem de-a face cu unul din acele albume obscure, care insa dau clasa unor creatii mult mai mediatizate.

Subterranean Masquerade este una din acele trupe care, plecand de la “radacinile” clasice ale muzicii rock, ajung la rezultate incredibile, impletind pasaje eterogene, armonii diverse, instrumente variate, rezultatul fiind un produs extrem de original, dar totodata extrem de omogen. Practic este acel caz fericit, in care niste baieti au reusit sa-si creeze un stil propriu, extrem de bine structurat si placut auzului, inspirandu-se din zeci de directii, fara a copia insa nimic. Citeste articolul “Subterranean Masquerade – Suspended Animation Dreams (2005)”

Postat în:

Recenzie de album

|

Etichete:



Sculptured – Embodiment (2008)

•  
comments 1

Am dat intamplator peste Sculptured acum doua, trei luni. Am vazut ca cineva ii pusese eticheta de avantgardism, asa ca am zis sa dau si eu o ureche, fiind mereu deschis la sound-uri noi. M-a impresionat foarte tare, inca de la prima ascultare. Dar nu mi s-a parut avantgardist, cat foarte progresiv si incredibil de tehnic. Soundul duce un pic spre death metal, dar este lipsit de brutalitatea specifica. Totusi sunt parti care suna foarte death, ceea ce nu poate fi decat un lucru bun :)

Albumul are doar 5 piese, care se intind pe aproape 40 de minute. Cu alte cuvinte, sunt 5 piese epice, extrem de elaborate, cu suficiente schimbari de ritm si tehnica incat ascultatorul nu se poate plictisi. Sunt doua tipuri de voci, una clean si una mai ciudata, un fel de growl soptit, foarte dark… Cum spuneam mai sus, albumul e incredibil de tehnic. Pasajele de chitara sunt minunate. Pe fundal e permanent o orga care acompaniaza perfect chitara, fara a iesi insa in fata. Nu avem de a face cu o orga enervanta, gen CoB, mai degraba spre Faith No More, perioada Angel Dust. Citeste articolul “Sculptured – Embodiment (2008)”

Postat în:

Recenzie de album

|

Etichete:



Procesiuni gothice, sub o luna (aproape) plina

•  
comments 3

Sambata, 17 mai 2008. Se apropie sesiunea (pentru cei ca mine), multa plictiseala, multi nervi in general. Nimic nu merge mai bine, in aceste conditii, decat un concert metal, de mare clasa.

De data aceasta au fost cei de la Moonspell, la Amfiteatrul Eminescu.

Desi nu sunt mare fan al gothicului, portughezii de la Moonspell sunt o trupa care m-au incantat de la prima ascultare. Am inceput cu Irreligious si The Antidote, doua albume care mi s-au parut de mare arta. De atunci, desi nu pot sa zic ca Moonspell este in topul preferintelor mele, ramane o trupa care isi face prezenta regulat in playlist-ul meu.
M-am intalnit la Iancului, pe la ora 17.30, cu un prieten de-al meu – Alex – bun coleg in ale muzicilor si betiilor. Din pacate n-au fost prezenti Ciciocle si Radu, ceilalti doi betivi cu renume.
Citeste articolul “Procesiuni gothice, sub o luna (aproape) plina”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Empalot – Tous Aux Cèpes (2002)

•  

EmpalotAm dat din greseala peste acest album. “Rasfoiam” niste coperti, cand mi-a atras atentia patratul portocaliu. Poate l-as fi trecut cu vederea, daca nu zaream cu coada ochiului numele Duplantier. Pentru ca Empalot nu e altceva decat un proiect mai vechi ai fratilor Duplantier, sau, pentru ignoranti, cei doi frati care au pus bazele trupei Gojira.

Inainte sa ascult prima oara, am dat un search rapid pe net, observan (evident cu mare placere) ca e vorba de un album de avant-garde metal. Frecandu-mi mainile bucuros am dat drumu la play. Iar asteptarile nu mi-au fost inselate. AM fost intampinat din start de o combinatie extrem de reusita de funk, jazz, si metal a la Soulfly, cu ritmuri saltarete, treceri bruste dintr-un stil in altul, voci care trec printr-o gama variata de registre, de la pitigaieli la growl-uri death metal, toate presarate cu o doza sanatoasa de umor. Versurile sunt in franceza, asa ca nu m-am chinuit sa le inteleg, dar, daca ne luam dupa titlu (“Cu totii dupa ciuperci”) probabil sunt in ton cu muzica. Citeste articolul “Empalot – Tous Aux Cèpes (2002)”

Postat în:

Recenzie de album

|

Etichete:

,



Live Metal Club

•  

Live Metal Club logoCa tot suntem pe un site de betivi, am zis ca ar fi potrivit sa scriu si cateva randuri si despre localul in care ne cheltuim banii, numa’ ca sa ajungem acasa pe mai multe carari pentru a fi luati la trei bazeste de diversi moralisti. Live Metal Club, asa cum ii spune numele, este un club in care se organizeaza concerte de metal :). Pe langa asta, se poate bea acolo si atunci cand nu sunt concerte. Bine, club este prea mult spus. Este mai degraba o taverna. Situata foarte convenabil, la vreo 300 de metri de blocul meu, intr-o fosta hala a unui service auto, la doi pasi de Podul Basarab. Primul lucru care te izbeste atunci cand intri in local sunt cei 70.000 de decibeli. Ai nevoie de urechi rezistente pentru a supravietui unei seri in LMC. Si de niste corzi vocale la fel de rezistente, pentru ca toate conversatiile se poarta prin urlete si strigate. Interiorul e unul tru. Doua randuri de mese de lemn, cu banchete, insirate de-a lungul unui perete. Citeste articolul “Live Metal Club”

Postat în:

Betivisme, Uncategorized


Costa Gravos – Sick My Duck (2006)

•  

Mmmm, inca o trupa care parca s-a nascut special sa faca muzica pentru mine. Ce s-au gandit intr-o zi niste baieti din Lille? Ia sa ne facem noi o formatie, sa cantam ca Mr. Bungle, Carnival In Coal si Crotchduster la un loc, asa cum ii place lui Ciciocle. Iar rezultatul? Un super album, cu douazeci de mii de influente si treisprezece mii de stiluri, pornind de la hardcore, trecand prin ska, jazz, reggae, blues, death metal si un strop de muzica a la caraibe (salsa, curacao, rumba, mambo sau merengue). Citeste articolul “Costa Gravos – Sick My Duck (2006)”

Postat în:

Recenzie de album

|

Etichete: