Silence calls the storm

•  

Quo Vadis, o trupa – dupa parerea mea – dintre cele mai bune din noul val de death metal tehnic/progresiv, a concertat ieri in Live Metal Club, acesta fiind primul lor concert in Romania, urmand inca unul la Cluj. Albumele lor din studio suna excelent, asa ca am fost incantat de faptul ca am sa asist pe viu la un concert de-al lor. Sigur, au lansat si un album live, dar altceva e cand asculti la boxele unui calculator un concert si alta e cand esti acolo.

In LMC am ajuns pe la 20 si ceva, la timp pentru a prinde ultima piesa a primei trupe care a concertat (si de al carei nume nu sunt sigur – Iluminati?). Aceasta ultima piesa era de fapt cover dupa piesa “Mother man” de la Atheist, ceea ce nu mi-a displacut deloc.
Citeste articolul “Silence calls the storm”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,



Mr. Bungle

•  

Pffff…. am ezitat multa vreme sa scriu acest articol, pentru ca sunt incredibil de multe lucruri de spus despre aceasta trupa. I-am inebunit pur si simplu pe prietenii mei cu povesti despre Mr. Bungle. Numai sa rostiti in fata lor acest nume si o sa-i vedeti cum isi pun mainile in cap si incep sa-si smulga parul de disperare. Mr. Bungle este formatia care mi-a schimbat complet parerea despre muzica. Si cand ma gandesc ca nu auzisem de ei pana acum cativa ani…

Prin liceu am dat peste Faith No More. Desi nu mi-a placut la inceput, treptat m-am indragostit de muzica lor, in special de albumul Angel Dust. FNM devenise trupa mea de rock preferata si nu credeam ca o sa aud ceva vreodata care sa-mi placa mai mult. Pana cand un amic mi-a spus ca, daca despre FNM am o asemenea parere, pai atunci ce se mai poate spunde despre Mr. Bungle? Era prima oara cand auzeam acest nume. Am cautat putin pe net si am aflat ca e vorba despre prima trupa a lui Mike Patton, solistul din Faith No More. Plin de curiozitate, am cautat albumele pe internet. Tin minte si acum prima piesa pe care am ascultat-o: Travolta (Quote, Unquote). Am ramas cu gura cascata. Cu siguranta nu ma asteptam la un asemena stil muzical. Dupa ce am mai ascultat doua piese (Ars Morendi si Goodbye Sober Day) a trebuit sa-i dau dreptate amicului meu: Mr. Bungle era cu mult peste Faith No More. Iar din acea zi, universul meu muzical a aratat cu totul altfel. Citeste articolul “Mr. Bungle”

Postat în:

Uncategorized

|

Etichete:

,

,



Bucharest Something Nights 7

•  

Nu stiu de ce se mai cheama “Bucharest Metal Nights”, dar cert e ca sambata seara (14 martie) am fost la un mini-festival in LMC cu muzici diverse, cu public destul de numeros si cu o atmosfera interesanta. Am ajuns in sala inainte ca a doua trupa de pe afis sa inceapa sa cante. Nu stiu nimic despre prima formatie – First Division, asa ca nu pot sa-mi dau cu parerea.

Sorin: pe langa faptul ca la concert urmau sa asiste doar doi betivi (al teilea gasind o scuza emo ca sa nu vina) era cat pe ce sa nu mai ajungem nici noi, din cauza unei pardalnice dureri de masea ce il chinuia pe Urs. Noroc cu sufletul milos care a inventat medicamentul minune Aulin. Chiar si asa, Ursul a fost nevoi sa se trateze toata seara cu suculetz, motiv pentru care observatiile lui sunt mai lucide decat ale mele, filtrate prin aburii alcoolului.

Dwarf Planet e o trupa noua pentru mine. Nu stiam la ce sa ma astept, dar la prima piesa am ramas placut surprins de ceea ce auzeam. Un deathcore modern, dinamic, cu o voce a lui Fane (care mai canta si pe la MG42) foarte buna. A doua piesa a venit si cu a doua voce, a bassistului, care la inceput mi s-a parut ca nu intra bine in “decor”, dar la urmatoarele piese s-a lipit mai bine de ceea ce vor baietii sa ne arate. Cu cat treceau de la o piesa la alta mi-am dat seama ca aud pentru prima oara o trupa de metal din Romania care incearca si altceva decat ceea ce impun tiparele. Partile experimentale, cu ceva solo-uri bine lucrate si plasate, vocea a doua, clara si ritmul sincopat al tobelor sunt semne clare ca se intampla ceva bun cu aparitia acestei formatii pe scena metal de la noi. Sper ca trupa sa continue si sa mai auzim de ei in viitor.

Citeste articolul “Bucharest Something Nights 7”



Moarte cu napalm intr-un local de fite

•  
comments 1

O sa explic imediat titlul in cele ce urmeaza.

img_5419
Personal am asteptat cu mult interes acest concert. O trupa de referinta, inventatoarea grindcore-ului, dar si un permanent motiv de polemica referitor la genul in care se incadreaza muzica lor (daca fac grindcore sau death metal), la grindcore in sine (daca vine din hardcore punk sau nu) si alte probleme din astea. In fine, cu totii cred ca suntem de acord ca fara Napalm Death scena internationala de muzica extrema nu ar fi fost aceeasi. Aici am sa dau un citat de pe un site, destul de amuzant, dar si foarte adevarat:

Without Napalm Death music would be nicer. Much nicer. Lots more sensitive singer-songwriters gentle strumming and utterly depressing odes to the joys of melancholy. How lovely. And lots more ambient elevator muzak with extra added whale song samples to lull you to sleep after a busy day sniffing flowers and stroking cute liddle pussy cats. How sweet. In fact, if you could go back in a time machine to 1981 and assassinate Napalm Death, then you’d come back to a world where everyone sounded like Enya. Except even sweeter and nicer. Brilliant! Citeste articolul “Moarte cu napalm intr-un local de fite”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,

,




Mad fuckin’ Ball

•  
comments 1

Dupa o lunga pauza de hardcore new-yorkez, a venit randul unui alt mare nume al scenei sa vina pe la noi, Madball. Am asteptat seara concertului cu mare nerabdare inca de cand am aflat vestea. Dar sa nu mai lungesc povestea…

A venit seara cand m-am intalnit mai intai cu betivul nebetiv devenit sofer, Sorin. Apoi l-am luat de pe strada si pe betivul al treilea si am purces cu spor spre clubul Fabrica. Din cauza frigului de afara nu prea era lume in jur si, din ce intelesesem de la un tip care se plictisea pe acolo, inauntru nu era prea multa lume. Insa adevarul era altul. Cand am intrat in club deja era pe trei sferturi plin, iar la bere era o coada de zile mari. Dupa ce ne-am alimentat cu lichidul binecunoscut, am asteptat cuminti, la o vorba, intrarea pe scena a baietilor de la Dodiez, care urmau sa deschida pentru Madball. Citeste articolul “Mad fuckin’ Ball”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,



Romanu’ si metalu’

•  
comments 17

Doresc sa scriu in articolul asta despre un fenomen (de fapt mai multe) care ma deranjeaza extraordinar de tare. In Romania, unde mai nimic nu merge pe fagasul normal , ar fi fost chiar culmea ca la capitolul muzica sa stam mai bine. Acum nu doresc sa comentez despre “muzica” difuzata si promovata in mass-media, nici despre cocalari cu tricouri mulate, nici despre mentalitati de genul “krystal” sau “bambu”.
Astea sunt lucruri pe care oricum oricine le vedem zilnic si sunt convins ca toti suntem satui de ele.
Aici vreau sa discut despre scena metal de la noi, mai exact despre ascultatorii acestei muzici, pentru ca despre trupe (cu foarte mici exceptii) nu vreau sa comentez absolut nimic, cei ce ma cunosc stiu care-i parerea mea despre 80-90% din trupele de metal de la noi.
Citeste articolul “Romanu’ si metalu’”

Postat în:

Betivisme, Uncategorized



QUEEN

•  

Queen + Paul Rodgers, Papp Laszlo Sports Arena, Budapesta, 28 octombrie 2008

Acum cateva luni navigam pe net si am dat din greseala peste programul turneului Queen din 2008 si brusc m-au napadit toate amintirile din copilarie, cand frecam zi de zi casetele cu cei patru magnifici, le derulam cu pixul si le ascultam iarasi. Si tot asa, zeci de ore pe zi, sute de ore pe luna… E greu sa exprim in cuvinte ce inseamna Queen pentru mine, cum mi-a influentat muzica lor viata si caracterul… Asa ca m-am decis ca e momentul sa-i vad si eu, macar o data in viata, poate intr-unul din ultimele lor turnee. Initial voiam sa merg la Belgrad, dar pana la urma a fost sa fie Budapesta. Am vorbit cu niste prieteni, am cumparat biletele pe net, am facut rezervari la boatel si am purces spre capitala maghiara. Citeste articolul “QUEEN”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,



Holy Moses, it’s Benediction!

•  

Joi dimineata m-am trezit la ora 6 dimineata. Cei care ma cunosc stiu ca pentru mine e o adevarata tortura sa ma trezesc inainte de ora 12. M-am tarat ca un zombie spre munca, m-am dopat cu cafea si m-am plictisit ingrozitor pana la ora 16. Cu greu am reusit sa ajung acasa, am mancat ceva si am intrat intr-o stare vegetativa din care nu mai aveam chef sa ies. Se apropia ora 20 si trebuia sa o iau din loc spre LMC, dar nu aveam chef nici cat negru sub unghie sa mai ies din casa. Dar, in fine, m-am gandit ca, daca tot mi-a luat Billy bilet, ar fi frumos din partea mea sa ma prezint. Asa ca am tras niste toale pe mine si am luat-o usor la pas spre Basarab. Aici am facut jonctiunea cu restul trupei (Billy, Ursu si Tase) si ne-am indreptat spre locul faptei. Citeste articolul “Holy Moses, it’s Benediction!”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,

,