Sculptured – Embodiment (2008)

•  
comments 1

Am dat intamplator peste Sculptured acum doua, trei luni. Am vazut ca cineva ii pusese eticheta de avantgardism, asa ca am zis sa dau si eu o ureche, fiind mereu deschis la sound-uri noi. M-a impresionat foarte tare, inca de la prima ascultare. Dar nu mi s-a parut avantgardist, cat foarte progresiv si incredibil de tehnic. Soundul duce un pic spre death metal, dar este lipsit de brutalitatea specifica. Totusi sunt parti care suna foarte death, ceea ce nu poate fi decat un lucru bun :)

Albumul are doar 5 piese, care se intind pe aproape 40 de minute. Cu alte cuvinte, sunt 5 piese epice, extrem de elaborate, cu suficiente schimbari de ritm si tehnica incat ascultatorul nu se poate plictisi. Sunt doua tipuri de voci, una clean si una mai ciudata, un fel de growl soptit, foarte dark… Cum spuneam mai sus, albumul e incredibil de tehnic. Pasajele de chitara sunt minunate. Pe fundal e permanent o orga care acompaniaza perfect chitara, fara a iesi insa in fata. Nu avem de a face cu o orga enervanta, gen CoB, mai degraba spre Faith No More, perioada Angel Dust. Citeste articolul “Sculptured – Embodiment (2008)”

Postat în:

Recenzie de album

|

Etichete:



Procesiuni gothice, sub o luna (aproape) plina

•  
comments 3

Sambata, 17 mai 2008. Se apropie sesiunea (pentru cei ca mine), multa plictiseala, multi nervi in general. Nimic nu merge mai bine, in aceste conditii, decat un concert metal, de mare clasa.

De data aceasta au fost cei de la Moonspell, la Amfiteatrul Eminescu.

Desi nu sunt mare fan al gothicului, portughezii de la Moonspell sunt o trupa care m-au incantat de la prima ascultare. Am inceput cu Irreligious si The Antidote, doua albume care mi s-au parut de mare arta. De atunci, desi nu pot sa zic ca Moonspell este in topul preferintelor mele, ramane o trupa care isi face prezenta regulat in playlist-ul meu.
M-am intalnit la Iancului, pe la ora 17.30, cu un prieten de-al meu – Alex – bun coleg in ale muzicilor si betiilor. Din pacate n-au fost prezenti Ciciocle si Radu, ceilalti doi betivi cu renume.
Citeste articolul “Procesiuni gothice, sub o luna (aproape) plina”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Empalot – Tous Aux Cèpes (2002)

•  

EmpalotAm dat din greseala peste acest album. “Rasfoiam” niste coperti, cand mi-a atras atentia patratul portocaliu. Poate l-as fi trecut cu vederea, daca nu zaream cu coada ochiului numele Duplantier. Pentru ca Empalot nu e altceva decat un proiect mai vechi ai fratilor Duplantier, sau, pentru ignoranti, cei doi frati care au pus bazele trupei Gojira.

Inainte sa ascult prima oara, am dat un search rapid pe net, observan (evident cu mare placere) ca e vorba de un album de avant-garde metal. Frecandu-mi mainile bucuros am dat drumu la play. Iar asteptarile nu mi-au fost inselate. AM fost intampinat din start de o combinatie extrem de reusita de funk, jazz, si metal a la Soulfly, cu ritmuri saltarete, treceri bruste dintr-un stil in altul, voci care trec printr-o gama variata de registre, de la pitigaieli la growl-uri death metal, toate presarate cu o doza sanatoasa de umor. Versurile sunt in franceza, asa ca nu m-am chinuit sa le inteleg, dar, daca ne luam dupa titlu (“Cu totii dupa ciuperci”) probabil sunt in ton cu muzica. Citeste articolul “Empalot – Tous Aux Cèpes (2002)”

Postat în:

Recenzie de album

|

Etichete:

,



Live Metal Club

•  

Live Metal Club logoCa tot suntem pe un site de betivi, am zis ca ar fi potrivit sa scriu si cateva randuri si despre localul in care ne cheltuim banii, numa’ ca sa ajungem acasa pe mai multe carari pentru a fi luati la trei bazeste de diversi moralisti. Live Metal Club, asa cum ii spune numele, este un club in care se organizeaza concerte de metal :). Pe langa asta, se poate bea acolo si atunci cand nu sunt concerte. Bine, club este prea mult spus. Este mai degraba o taverna. Situata foarte convenabil, la vreo 300 de metri de blocul meu, intr-o fosta hala a unui service auto, la doi pasi de Podul Basarab. Primul lucru care te izbeste atunci cand intri in local sunt cei 70.000 de decibeli. Ai nevoie de urechi rezistente pentru a supravietui unei seri in LMC. Si de niste corzi vocale la fel de rezistente, pentru ca toate conversatiile se poarta prin urlete si strigate. Interiorul e unul tru. Doua randuri de mese de lemn, cu banchete, insirate de-a lungul unui perete. Citeste articolul “Live Metal Club”

Postat în:

Betivisme, Uncategorized


Costa Gravos – Sick My Duck (2006)

•  

Mmmm, inca o trupa care parca s-a nascut special sa faca muzica pentru mine. Ce s-au gandit intr-o zi niste baieti din Lille? Ia sa ne facem noi o formatie, sa cantam ca Mr. Bungle, Carnival In Coal si Crotchduster la un loc, asa cum ii place lui Ciciocle. Iar rezultatul? Un super album, cu douazeci de mii de influente si treisprezece mii de stiluri, pornind de la hardcore, trecand prin ska, jazz, reggae, blues, death metal si un strop de muzica a la caraibe (salsa, curacao, rumba, mambo sau merengue). Citeste articolul “Costa Gravos – Sick My Duck (2006)”

Postat în:

Recenzie de album

|

Etichete:



Guerrilla hardcore (!?)

•  

Joi seara e de obicei plictiseala si stau acasa. Daca ma mai cheama cineva la o bere, ma duc. Daca nu, nu. Insa luni am avut o intalnire “de afaceri” cu prietenul Tase, care m-a intrebat daca nu merg la lansarea albumului Guerrillas. Am acceptat fara sa ma gandesc prea mult.

Si asa am ajuns joi seara, pe la 20:30 in Fire. Pentru inceput am stat pe afara, pentru ca jos, unde e scena, nu era deschis. Tase deja daduse verdictul: daca incepe la 10 e bine. Pe la 21:00 s-a dat drumul in sala si am coborat sa bem o bere in asteptarea concertului. S-au adunat cam 50-60 de oameni, dupa care… Citeste articolul “Guerrilla hardcore (!?)”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,

,



Septicflesh – Communion (2008)

•  
comments 5

Septic Flesh - CommunionPrima data cand am auzit de trupa greaca Septicflesh a fost anul acesta, cu ocazia lansarii noului lor album- “Communion”, la recomandarea unui prieten. Desi prima data cand l-am ascultat nu i-am acordat foarte mare atentie, dupa mai multe ascultari am ajuns sa-l apreciez si sa-l privesc ca pe un album foarte bun, chiar daca n-o fi el “unic”, “legendar” sau mai stiu eu cum.

Communion este o combinatie, cel putin interesanta, de death metal, cu foarte multe pasaje melodice, gothic si, nu in ultimul rand, muzica simfonica (conform site-ului oficial Septic Flesh, mebrii trupei au “torturat” o orchestra compusa din 80 de instrumentisti si 32 de cantareti).  Citeste articolul “Septicflesh – Communion (2008)”

Postat în:

Recenzie de album

|

Etichete:



Daca nu mergem la mare, vine oceanul la noi

•  
comments 5

The Ocean LiveThe Ocean – 1 mai 2008, Live Metal Club

Am dat peste The Ocean astia la recomandarea bunului meu amic, Tase, care mi-a zis ca a auzit de niste nemti care canta ca Gojira. Fiind un mare fan al frantujilor am cautat imediat pe net si am luat albumul Precambrian. Nu suna el exact ca Gojira, dar mi s-a parut extraordinar. Si mi-a placut suficient de mult ca sa fiu plin de entuziasm cand am auzit ca vor veni pe 1 mai in Bucuresti, in LMC, la doi pasi de casa.

Toate astrele erau in favoarea acestui concert. Biletul era doar 20 de ron. De 1 mai mi-am luat liber de la munca. Iar la concert urma sa vina toata gasca (adica eu, Ursu’, Billy si Tase). Mai mult, obtinusem si aprobarea sa-mi iau un tricou, la care se adauga si nelipsita bere.

Prin urmare, am ajuns la locul faptei la ora fixata, 19:00, plus 15 minute, ca doar stau la 3 minute distanta. Am fost intampinat la intrare de doi badigarzi, care s-au rezumat doar la un control corporal, neavand treaba cu concertul propriu-zis (un mare plus pentru organizatori). Inauntru era suficient de cald ca sa stai in maneca scurta, dar fara sa turbezi de caldura. Asta in mare parte si datorita numarului “imens” de spectatori, care erau sublimi dar lipseau aproape cu desavarsire. Bine, au mai aparut ei pe parcurs, pe final fiind vreo 80 de “capete metalice” in club. Citeste articolul “Daca nu mergem la mare, vine oceanul la noi”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,



O noua saptamana, un nou concert

•  
comments 1

Unii prieteni imi spun ca sunt nebun ca ma duc la toate concertele posibile, altii ma sustin. Joi, 17 aprilie 2008, a fost iarasi o zi in care am mers la un concert al unor trupe de care nu auzisem in viata mea. Cu cateva zile inainte fusesem la concertul tribut My Dying Bride si in clubul respectiv am gasit un fluturas care anunta un concert cu trupele Phenomenon, Dirty Shirt, Zeroscape si Babylon Pression. Ce m-a facut sa vreau sa vin la concert a fost faptul ca Babylon Pression erau prezentati ca o trupa de hardcore-punk.

Dupa ce am reusit sa conving un prieten sa mearga cu mine, a sosit si ziua de joi. Concertul era planificat sa inceapa la ora 19:00, dar pentru ca de obicei ies la 18:00 de la munca nu prea aveam cum sa ajung la ora inceperii, asa ca am ajuns in jur de 20:10. Pentru inceput ni s-a parut ceva suspect cand am vazut in sala o gramada de copii insotiti de parintii lor. Cand eram pe la jumatatea primei beri am vazut si care era motivul prezentei acelor copii: prima trupa care a cantat – Phenomenon – e formata din pusti de 10-14 ani. Citeste articolul “O noua saptamana, un nou concert”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,



My (Never) Dying Bride

•  

Cu aproape o luna in urma am vazut pe site-ul metalhead.ro un anunt al concertului “Tribute to My Dying Bride”. Cine ma cunoaste bine stie ca imi place trupa asta foarte mult si ca o ascult de prin ’94. De fapt am mentionat lucrul asta si intr-un text mai vechi de-al meu pe aici, pe blog.
Sambata seara nu e o seara speciala pentru mine. In general nu-mi fac planuri si de multe ori ocupatia principala e de a iesi la o bere prin diverse locatii. Dar sambata trecuta, 12 aprilie 2008, a fost o sambata speciala. Dupa doua ore de plimbari si putin pedalat, am ajuns la 21:00 in Live Metal Club, unde abia incepuse concertul.
Inca de la inceput am ramas placut surprins de calitatea sunetului. Apoi, sau poate cel mai important, am ramas surprins sa vad ca in Romania se poate face un concert in care mai multi membri ai mai multor formatii sa cante pe aceeasi scena. Colaborarea dintre toti muzicienii a fost superba, ceea ce s-a intamplat acolo iesind foarte bine. Dar sa si mentionez (atat cat tin minte) numele formatiilor din care fac parte cei care au cantat: Sincarnate, Rising Shadow, DinUmbra, Abigail, L.O.S.T., Tiarra, Kratos, Taine, Thunderstorm. Sper ca nu am uitat pe nimeni. Oricum, pe langa acestia a mai fost prezent si un pusti pe care toti cei de pe scena l-au laudat si care m-a impresionat si pe mine, tobarul Matei (din ce am retinut). Citeste articolul “My (Never) Dying Bride”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete: