Armaghedon in Fire Club

•  

Nu ascult in general multe trupe romanesti, dar de pe meleagurile noastre Celelalte Cuvinte este o trupa care imi place foarte mult. Prin adolescenta am gasit prin casa un disc vinyl cu selectiuni pop rock romanesti. L-am ascultat si mi-au atras atentia 2 piese semnate Celelalte Cuvinte; erau de pe albumul Armaghedon. Mai tarziu am cautat si cumparat o caseta de la vivo cu albumul, dar pe care se auzea un fasait specific casetelor de proasta calitate, fiind insa singura de pe piata la vremea aia. Ascultand albumul am fost cucerit imediat. Versuri negativiste si distructive, perfecte pentru un pusti neadaptat si citior de Cioran ce eram atunci. Dar mai mult ritmurile si compozitia muzicala mi s-au parut de un nivel mult peste ce-am ascultat pana atunci la formatiile romanesti. Odata insa cu ritmurile de metal ale pieselor curgea si vocea neobisnuita a lui Calin Pop, corzile vocale ale acestuia redand o voce mult prea inalta fata de tonalitatea joasa, puternica si intunecata a albumului. Dupa ce am tocit caseta pana nu se mai auzea aproape deloc, am trecut si la alte albume, decoperind ca asta nu era stilul lor obijnuit de muzica, ei cantand mai degaba un rock progresiv, heavy metal sau alternativ, iar albumul Armaghedon fiind mai degraba o deviatie de la stilul lor. Stilul Armaghedonului este considerat de unii cu influente doom metal, eu zic ca e doar un metal excelent.. sa nu ma pierd in categorii si subcategorii, ramuri si subramuri. Totusi albumul Armaghedon a devenit pentru mine cel mai bun album de muzica romaneasca ascultat de-a lungul anilor si daca n-ar fi fost acest album probabil nici n-as fi fost asa fan al acestei trupe. Citeste articolul “Armaghedon in Fire Club”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Hatework Fest 2010 @ Fabrica

•  
comments 2

Inca o duminica, inca un concert. De data asta Hatework Fest 2010, in Fabrica. Un line-up destul de divers, pe toate gusturile celor ce aveau chef de o seara de metal extrem.

Ca sa n-o mai lungesc mult, trec direct la subiect. Pe la un 18:20, am ajuns in Fabrica. La intrare am primit o veste care nu prea mi-a fost pe plan: biletul costa 70 de ron pentru cine nu-si luase pana atunci, desi nu vazusem pe nicaieri scrisa informatia asta. E adevarat, nici nu facusem cine stie ce cautari in sensul asta. Mi-am vazut doua beri scoase din start de pe lista, dar am inghitit in sec si am intrat in sala.

Acolo cantau deja Cap de craniu , fiind a doua trupa a serii, dupa Malpraxis. Ascultasem de cateva ori pe Myspace piese lor si stiam cam de ce sunt in stare capetele de craniu. Ca stil canta un fel de grindcore cu ceva pasaje de brutal death metal. Imi place muzica lor, suna promitator pentru o trupa la inceput de drum, ‘gadila’ destul de frumos instrumentele, iar cu exceptia unor breakdownuri si solo-uri de chitara cam neinspirate in contextul muzicii lor, am fost mai mult decat multumit.
Citeste articolul “Hatework Fest 2010 @ Fabrica”



Aitäh, Talbot!

•  
comments 1

Dupa o saptamana plictisitoare la munca, abia am asteptat sa vina weekendul si implicit ziua de duminica, sa pot merge la un nou concert. De data asta am mers la Talbot, o trupa estoniana despre care nu auzisem pana de curand. Am fost destul de incapatanat si nu am ascultat decat o jumatate de piesa de pe pagina lor de myspace, dar a fost de ajuns cat sa ma convinga sa merg sa-i vad.

Dar sa o luam incetisor, ca nu ne grabeste nimeni. Am ajuns in clubul Elephant in jur de 20:20 cu Alex si cu Mihai. Acolo ne-am intalnit si cu Tase, care nu avea chef de nimic, fiind cam praf dupa o nunta. Ne-am gasit locuri libere la bar si am stat la taclale cu o bere in fata pana sa inceapa concertul.

Algebra Citeste articolul “Aitäh, Talbot!”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,



Ultima speranta inainte de punctul fara de intoarcere

•  
comments 1

No Turning Back, Last Hope, Proof – Club Control, 19.10.2010

Marti seara, concert hardcore in Bucuresti. Genul de concert la care m-am hotarat, dupa indelungi ezitari, sa merg si de la care, ca deobicei, am plecat multumit ca am fost acolo.
Am ajuns in Control pe la ora 20, ora la care trebuia, teoretic, sa inceapa evenimentul. Nu am transpirat absolut deloc pe drum, deoarece stiam mersul lucrurilor de la evenimentele trecute din Control. Am avut timp berechet sa “ma fac comod”, sa ma uit la “Ultimate survival” la un televizor din club si sa degust vreo 2 beri cu alti doi indivizi cu care am participat la concert in seara asta.
Citeste articolul “Ultima speranta inainte de punctul fara de intoarcere”



Fuck you, Sick Of It All!

•  

15 octombrie, Durer Kert, Budapesta

Motto: “fuck you, sick of it all, mi-ai stricat vacanta!”

Sa va spun o poveste. Treaba se petrece undeva in Franta, mai demult… Niste pescari pleaca intr-o dimineata sa pescuiasca pe stanci. Dupa ce vaslesc ei ceva vreme, isi dau seama ca au uitat catargul de la barca. Fara tragere de inima, se intorc in port, sa ia catargul. Si pe chei, il vad pe cel mai vrednic pescar dintre toti, ala cel mai falnic si mai priceput care exista. Iau catargul, il iau si pe pescarul priceput si se indreapta spre larg. Acolo il lasa pe fiecare pescar pe stanca lui, sa dea la peste. Pe seara, matelotii din barca se intorc sa-i recupereze pe pescari. Ii iau pe toti, dar cand ajung la stanca pescarului vrednic, el nu mai era acolo… il luase marea… Si marinarii isi ziceau intre ei: “ia uite ma, azi dimineata am crezut ca ne-am intors sa luam catargul, dar de fapt noi ne-am intors sa-l luam pe pescar……..”. Asa si eu, am venit in Budapesta cu gandul sa vad Dillinger Escape Plan, dar de fapt eu venisem sa vad Sick Of It All… Citeste articolul “Fuck you, Sick Of It All!”



The Dillinger Mother Escape Fucking Plan

•  
comments 1

13 octombrie, Durer Kert, Budapesta

Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa-aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa-aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa

Cancer Bats

Dupa aceasta scurta introducere, sa va zic si cum a fost. M-am plimbat prin Budapesta vreo 5-6 ore, pret de vreo 20 de kilometri. Pe sus, pe jos, pe dealuri si vai, prin paduri si campii… palate si cetati, ca in povesti. Whatever. Pe la ora 17 jumate (ora locala) eram deja in fibrilatie. M-am aruncat in metrou (impreuna cu Cyprian si Anna – multumit, Ciprian?) si m-am indreptat spre locul faptei. Dupa un drum scurt per pedes printr-un parc misto, am ajuns la Dures Kert. Asta e un fel de Fabrica, adica un cladiroi mare, de caramida, cu tot felul de dependinte. Inima cladirii era o sala lunga, destul de lata si de inalta. Acolo urma sa se produca evenimentul anului (de la SC3 incoace). Dupa ce mi-am facut curaj cu 2 beri, am intrat in sala. Asta s-a intamplat dupa ora 19, pentru ca accesul nu a fost permis mai devreme. Inauntru, destul de pustiu. Cred ca la inceput erau spre 50 de persoane, maxim. Berea, destul de ieftina. Soproni la pahar era 400 de forinti, adica spre 6 ron. Soproni e destul de ok, un fel de Ursus unguresc. A, si barmanii dau restul, nu se fac ca n-au marunt. Citeste articolul “The Dillinger Mother Escape Fucking Plan”



La rasarit de ziduri

•  
comments 4

East of the Wall, 29 septembrie 2010, Club Elefant, Bucuresti

Scena

Dupa vreo 25 de zile de munca neintrerupta, am reusit cumva, printr-un miracol, sa scap de la serviciu la o ora decenta, adica 10 seara. Si, in loc sa merg acasa, ca orice om normal, in fata fabricii m-am decis brusc sa merg la un concert, ca si-asa facusem o pauza cam lunga de activitati culturale. Dupa ce am primit confirmarea din partea comisiei de cenzori, m-am aruncat intr-un taxi si m-am indreptat spre Club Elephant. Dupa ce am platiti taxa simbolica de 20 de ron, in schimbul careia m-am ales cu o stampila cool, am coborat in underground pentru a face jonctiunea cu un “unexepecting” urs. Deja pe scena micro se desfasurasera britanicii de la Khuda, doi baieti din Leeds (haha, v-au umilit Preston North End, Dinamo au fost mici copii cu Foresta) despre care nu pot zice nimic, pentru ca nu i-am vazut performand (logic). Asa ca am facut primul lucru care mi-a trecut prin cap: am luat o bere.

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,

,



Brutal Assault vazut (blurat) prin ochii lui Mihai

•  

Asa cum ne-am chinuit vreo 2 ani ca sa ajungem in sfarsit la Brutal Assault, la fel ne-am chinuit si vreo doua saptamani sa bagam niste recenzii despre ce a fost acolo. Dar cand e vorba de haos functionez pe benzina, cand e vorba de ceva constructiv pe motorina. Asta e.

Deci sa o luam in ordine cronologica.

Am ajuns la festival cu o zi inainte de a incepe. Deja orasul se umpluse de metalisti, in mare parte veniti din centrul si estul Europei, corturi peste tot, vanzarile la bere deja cunoscusera o explozie pe care n-o mai avusesera de un an de zile, de la precedentul BA, evident. Am avut timp suficient, deci, sa ne acomodam cu locul, sa invatam punctele importante din oras si din zona festivalului si, bineinteles, sa bem bere, mai ales ca am dat de o multime de alti romani veniti la festival.
Citeste articolul “Brutal Assault vazut (blurat) prin ochii lui Mihai”



Brutal Assault 2010 (vazut de urs)

•  
comments 6

De vreo trei ani tot ne-am chinuit sa ne facem planuri sa mergem la Brutal Assault in Cehia. Anul asta totul a mers bine si ne-am adunat cinci prieteni sa mergem la festival. Nu stau sa povestesc cum a fost pe drum, ci o sa trec direct la ceea ce am vazut/auzit acolo.

Tin sa precizez ca am mers la festival de placere, nu pentru a face o recenzie completa, deci cei care cauta recenzii despre tot ce a fost la festival, sa le caute in alta parte.

Prima zi

The Black Dahlia Murder

Cu putin inainte de a pleca am vazut cam care e programul trupelor pe zile, asa ca ne-am facut o idee despre cum va fi acolo. Prima zi a inceput pentru mine la 17:50, odata cu concertul celor de la The Black Dahlia Murder. A fost pentru a doua oara cand i-am vazut, prima oara fiind acum doi ani la Rock Im Park. Desi nu sunt un fan al trupei sau al genului lor de muzica, nu pot spune decat lucruri bune despre show-ul lor. Vocalul, mereu cu zambetul pe buze, stie sa puna in miscare publicul si pe toata durata recitalului lor lumea s-a simtit foarte bine. Am vazut un mare moshpit si la cateva piese chiar s-a format cate un circle pit destul de furios.
Citeste articolul “Brutal Assault 2010 (vazut de urs)”



Interviu Confronto

•  
comments 1

3b: Sunteti pentru a doua oara in Romania. Ce va mai amintiti de la primul concert in Bucuresti?
Confronto: Am avut primul concert in Bucuresti in 2007, impreuna cu Misery Index. A fost un concert fantastic, oamenii din public au fost foarte OK si abia asteptam sa ne intoarcem din nou. Astazi a fost fantastic din nou. Romania e un loc foarte tare in care sa canti. Asteptarile noastre au fost rasplatita si ati demonstrat din nou ca sunteti un public nebun.

Confronto

3b: Stiti ca romanii nu prea va stiu muzica. Ce simtiti cand cantati in fata unui public care nu va stie muzica sau versurile?
Confronto: Ei stiu ce muzica cantam si noi simtim conexiunea cu publicul, pentru ca publicul stie ca suntem hardcore. Conexiunea e muzica. Dupa concerte, lumea vine la noi si ne intreaba despre formatie, despre versuri si asta e cel mai important lucru, pentru ca apoi oamenii ne cumpara CD-urile sau downloadeaza albumele de pe internet, nu conteaza, si apoi ne “citesc” mesajul. Cand suntem pe scena vorbim publicului despre politica, educatie, si lucruri in genul asta, iar asta e sansa noastra sa transmitem oamenilor ceea ce gandim. Citeste articolul “Interviu Confronto”

Postat în:

Interviu

|

Etichete: