MDC vs Part Time Punks!

•  

Saptamana trecuta mi-am luat bicla si-am dat o fuga in Fabrica, unde s-au adunat punkistii de circumstanta, ramasi in viata si in spirit prin Bucuresti. Partea buna e ca in Fabrica ai unde sa-ti pui bicicleta la adapost, au un loc amenajat special pentru asta.

Am trecut printre zidurile inguste ale Fabricii si in camera de concerte cantau Void Forger. O trupa romaneasca de black si doom, nu-mi dau seama daca trebuia sa fie sunetul rau sau chiar nu s-a auzit prea bine… interesul n-a fost prea mare pentru ca lumea venise pentru cu totul alteva, dar nici nu s-a plans nimeni.

M-am intalnit cu unul, cu altul, mai la o bere, mai la o poveste. Aflu despre Molotov Cokctail ca Gabby ar fi fugit din tara prin anii ’80 in State, unde s-ar fi imprietenit cu mai multi punk-isti, in ’91 formand la New York cu mai multi americani trupa cu care de atunci a cantat peste tot prin lume. Demult voiam sa prind trupa la un concert dar nu s-a intamplat, l-am urmarit acum ceva timp pe vocal facand doua show-uri memorabile Dead Ceausescu’s, o poveste care merita recenzata, daca se mai repeta.

In concert au fost foarte tari, vocea si atitudinea lui Gabby a jucat un punk old school puternic si autentic. Pit-ul din fata a intretinut perfect atmosfera! One Finger, Hotii in costum, Once Upon a Time in America … punk nene, punk!!

La bis a aparut pe scena nu stiu de unde Vlase cu altii si au cantat cu totii intr-un mare cor Part Time Punks, un cover foarte reusit, mult mai tare ca orginalul, care pune bine la colt punk-ul trendy si de MTV.

Citeste articolul “MDC vs Part Time Punks!”



Concert Negru Latent

•  

Pe 5 August, la ceas de seara va invitam pe taramuri darkwave. Protagonistii sunt cei de la trupa Negru Latent, un trio care a luat fiinta in 2007. Au cantat la First Romanian Darkfest alaturi de trupele germane Dasich, In Strict Confidence si Diary of Dreams, acesta fiind unul din putinele evenimente de acest gen de la noi.

Componenta: Maria – voce, Nestor – chitara, Dragos – clape.

Atmosfera va fi una gotica invaluita in linii melodice misterioase.
Noi pregatim berea rece, dark, blonda, chiar si aramie.

Intrarea libera.
Va asteptam.

Postat în:

Barul Trei Betivi

|

Etichete:



Gojira! GO-JI-RA!!!

•  

În 2006 n-am apucat să-i văd la Brutal Assault, pentru că am ajuns ziua următoare după ce au cântat. Dar i-am prins în 2010, tot la Brutal Assault, şi apoi în 2013 la Rockstadt Extreme Fest, la Râşnov. De fiecare dată au sunat bine şi de fiecare dată publicul a fost fantastic. Aşa că abia am aşteptat momentul să-i văd din nou, mai ales că veneau cu turneu de promovare al albumului (nu chiar nou) Magma, deci erau headlineri şi mai mult ca sigur trebuiau să cânte mai mult timp.

Dar deja am făcut o introducere mult prea stufoasă, aşa că hai să vă zic câte ceva despre concert. Am ajuns acolo pe la 20:40 şi ne-am adunat toată gaşca fix la intrare. Pe scenă se scălâmbăiau nişte băieţi tinerei, care sunau oribil – asta nu e doar părerea mea. Aşa că ne-am dus să procurăm jetoane, iar apoi să ne alimentăm cu câte o bere-două.

Eh… şi am aşteptat cam 30-40 de minute să treacă timpul şi sa ne deplasăm şi noi în faţa scenei, ca să vedem “delfinii” de la Gojira. Şi a fost bine de tot!!!

Fum! Gojira!

Citeste articolul “Gojira! GO-JI-RA!!!”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



20 de ani de Placebo la Arene

•  

Recunosc ca pe undeva am ramas cu mintea prin liceu si prin anii ’90, asa ca acum cateva zile am ajuns la concertul Placebo de la Arenele Romane. Lume multa, asezata, educata, aliniata la coada. N-am vazut fete si baieti glam, gay, LGBT, minoritati sau alte sexualitati obscure afisate. Acum 10 ani am fost la un concert Placebo tot la Arene, si-mi amintesc ca acolo era plin de gasti de baieti excesiv de aranjati si machiati, fete de 13 ani care fumau si oameni excentrici, viciosi si nepotoliti. Acum am gasit un public cuminte si parca corporatist, ingrijorat mai degraba de faptul ca trebuie sa ajunga dimineata la job. Nici hipsterii n-au prea venit, e clar ca publicul Placebo a crescut si s-a schimbat. Cum si vremurile s-au schimbat.

Aaaa da, si cea mai buna dovada ca publicul Placebo nu mai e asa de fun este ca la intrare mi-au oprit un lantisor subtire agatat intr-o doara pe blugi. Adica s-au mai uitat ciudat la intrare la bratari, tinte si chestii, dar in douajdeani nimeni nu mi-a oprit nimic la vreun concert la intrare, e rock and roll, come oooon. Am primit un bilet pe care scria 35, semn ca eram al 35-lea renegat.

Citeste articolul “20 de ani de Placebo la Arene”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Punks not dead, Punks for Rojava

•  

Saptamana trecuta m-a intrebat Sorin daca nu vin la un concert mai crust asa. Nu stiam cine si ce canta, dar neavand nimic de facut marti seara am zis ca da. Asa ca am ajuns in curtea Quanticului la ultimele piese Killer Victim, un metal tare si hotarat. Tricourile negre din jurul truperi erau in schimb cam rarefiate, cica ‘o tara mica, mese putine’.

La fata locului, Sorin cu Tase si Razvan stateau la sfat. Misto in gradina de vara din Quantic. Zona e inconjurata de padure, dar platforma unde se tinea concertul era de marmura si simti ca obosesti destul de repede pe ea, nu mai zic de posibilitatea unui mosh pit.

Citeste articolul “Punks not dead, Punks for Rojava”



Cristos beat mort in Quantic

•  

Stoned Jesus cu pietre sau cu bere …

Asta e ultimul concert la care am fost si despre care o sa scriu ce-mi amintesc, pana nu trece prea mult timp si uit totul. S-a intamplat la festivalul SoundArt de stoner rock si metal, dar fiind prea batran si blazat, m-a interesat doar aceasta trupa din tot festivalul, pe care o stiu si o ascult de mai multi ani. Sunt niste ucrainieni exceptionali care fac si promit mult.

Cand am intrat in Quantic pe scena erau Nightstalker, niste greci care cantau un fel de rock and roll in maniera stoner. Piesele nu erau foarte diferite unele de altele, dar mergeau in asteptarea concertului pentru care venisem.

M-am gasit cu colegii de consum alcoolic si muzical din legandarul Fri Kultur, acum aka Trei Betivi, Caras si Hariton, care erau deja destul de dezarticulati de la multa bere. Festivalul s-a anuntat initial in gradina de vara din Quantic, iar asta mi s-a parut foarte misto, fiind doarte curios cum va fi, dar din pacate n-a fost afara si a trebuit sa intram tot in aceeasi sala foarte mare dar fara rezonanta.

Dupa ce-am palavragit o vreme, ne-am adunat in fata scenei pentru Stoned Jesus, acolo fiind singurul loc recomandat in care se poate auzi sunetul mai bine.  Dupa multimea si forfota concentrata acolo se vedea ca tot festivalul se coagula defapt in jurul acestei trupe. O componenta simpla din trei oameni, cu un stoner doom scris si cantat intr-o maniera simpla si puternica, care aduce cu anii ’90. De la stanga la dreapta in ordinea de pe scena: Igor la voce si chitara, Viktor la tobe si Sid la bas.

Citeste articolul “Cristos beat mort in Quantic”