Pe la 7 jumate (la doar jumatate de ceas de ora anuntata) au inceput recitalul niste baieti bulgari: Overdawn. Un metalcore/deathcore cinstit, fara floricele, executat corect, o surpriza placuta pentru o prima trupa de pe afis. Vocalul a “bagat” pe doua voci, chitaristii si-au facut si ei treaba, am auzit soluri bine executate, a fost energie, una peste alta o trupa grozava pentru deschidere. Publicul a fost multumit, desi pe la ora aia erau in sala vreo 70-80 de persoane (intr-o locatie de vreo 300, ca sa va faceti o idee). Un mare plus pentru organizator, anume Axa Valaha. Sper sa mai vina bulgarii, sa-i ascult mai atent, intr-un recital mai lung.

Dupa vreo jumatate de ora, vecinii de la sud de Dunare au lasat locul romanilor nostri de la Mediocracy. Cum sa zic acum… am auzit in sala numai pareri bune. Oamenii au fost apreciati, publicul i-a aplaudat, dar mie… nu prea imi plac. Cam mult “screamo”, inclusiv pe bucatile lente. Ca sa nu o “ard” aiurea prin sala am preferat sa ies pe hol sa ma trag in poza cu baietii de la Misery Index si sa-mi iau autografe pe cd-ul (original) cu Traitors (mersi Billy!)

Dupa ce am dat o tura si pe la toaleta (cam mica) m-am intors in sala pentru a-i asculta pe slovacii de la Killchain. Inca o supriza placuta, lantul ucigas a bagat cateva piese deathcore bine inchegate, “apasate”, asezonate cu cateva breakdown-uri, dar nu exagerat… Cred ca au fost cea mai buna trupa din deschidere, cu un tobar excelent, care a mitraliat niste blast beat-uri de m-a lasat masca. Si vocalistul a fost ok, a dat si growl-uri, si squeal-uri, tot tacamul. Sper sa-i mai vad si pe ei prin Bucuresti, desi stiu ca o sa fie cam greu. Slovacia e totusi destul de departe.

Dupa o pauza stropita din belsug cu bere (picurata, de fapt, cu sticlutele de 0,33) au urcat pe scena oradenii de la Spiritual Ravishment. O alta surpriza placuta pentru mine (a treia a serii), tinand cont ca a fost prima oara cand i-am vazut. Au fost la nivelul bulgarilor; nu mi-au dat de inteles ca sunt romani (am ramas chiar surprins cand am auzit asta). Au inceput recitalul cu niste piese mai death metal old school, terminand apoi cu vreo 2-3 piese deathcore… De fapt as fi nedrept sa-i cataloghez atat de simplu. As putea mai degraba sa le zic modern death metal. Adica e clar ca “filonul” din care provin e death, dar graviteaza destul de departe in jurul lui, culegand influente din mai multe “ramuri”: deathcore, grindcore, groove metal etc. Oricum, merita ascultati pe indelete. Au reusit sa incinga atmosfera destul de bine, montand publicul pentru ceea ce urma: Misery Index!!!

Pe baietii din Maryland i-am mai vazut si in urma cu 4 ani, pe atunci nefiind foarte familiarizat cu ce canta ei. Cei care au avut curiozitatea sa intre pe contul meu de Lastfm au vazut ca MI sunt trupa de metal cu cele mai multe ascultari (pentru mine). n-as putea sa explic exact de ce, dar e clar ca totul a inceput cu concertul din 2007, organizat tot de Coro (Axa Valaha). Oamenii canta un deathgrind foarte “curat”, ceea ce ii avantajeaza mult cand canta live, pentru ca majoritatea pieselor cantate de ei sunt fara inflorituri, fara pasaje suprapuse, fara voci trase de doua ori etc. Dupa un sound check relativ lung, cei 4 indexisti au dat drumul la recital. Au urmat vreo 50 de minute de asalt brutal, intrerupt din cand in cand de niste piese asa-zis “lente”. Publicul, aproape 100 de persoane (rusinos, Bucuresti! rusinos) a reactionat zgomotos, s-a agitat, a creat un mic haos in fata scenei, in fine, i-a facut pe baieti sa se simta bine. Au existat si obisnuitele “derapaje” (si nu ma refer aici la berea varsata pe jos). Cei 3 (aproximativ) bounceri si-au facut treaba relativ civilizat (semn ca sunt obisnuiti cu astfel de manifestari), dandu-le timp de gandire (afara) celor mai infierbantati. Sper ca nu le-au dat si altceva, n-am avut curiozitatea sa ma duc dupa ei.

Pe scena, imperturbabili, indexistii au bagat “hit” dupa “hit”, cu accent pe ultimele doua albume. Din ce am retinut, au fost “The Carrion Call“, “Heirs To Thievery”, ”The Seventh Cavalry”, “Ghosts of Catalonia”, ”Ruling Class Cancelled”, “Traitors“, “Conquistadores” etc. Recitalul s-a incheiat apoteotic cu “We Never Come In Peace” si “Theocracy“, una din preferatele mele (intamplator si “subiectul” tricoului cumparat de mine). Din pacate pentru mine nu a existat obisnuitul bis, poate si pentru ca trupetii erau rupti de oboseala, Dar chiar si asa m-au “rupt”, mi-au aratat inca o data de ce sunt trupa mea preferata de metal extrem. Practic au cantat perfect, eu nu le pot gasi nicio hiba (astept detractorii). Daca… (inevitabilul “daca”) ar fi beneficiat si de o sonorizare mai buna, ar fi fost lejer in top 3 concerte la care am asistat. Asa, ma simt nevoit sa ii bag “doar” in top 10. Bine, am exagerat cu top3, poate un top 5… Sau top 7… In fine, ar fi fost mult mai sus. Si nu inteleg de ce sonorizarea n-a fost buna, au existat toate premisele: sala ok, rezonanta ok… Aplauzele se auzeau extraordinar.. Ma rog, asta e un subiect secundar, marunt chiar… Una peste alta a fost o seara perfecta: m-am tras in vreo 3 poze, mi-am luat autografe, m-am ales cu un tricou si cu un afis, am baut bere cu o multime de prieteni… Mi-am adus aminte ce inseamna sa fii metalist si sa iti petreci seara intr-un mod TRV. Astept urmatorul eveniment: First Blood in Fabrica. Rock! (sau ‘arcor’!)

Alt concert la care am ajuns datorita (sau din cauza, daca o credem pe nevasta-mea) lui Tase. Barbosu nu s-a lasat pana nu mi-a aratat niste clipuri misto cu baietii astai si mi-a bagat pe gat si doua albume, astfel incat, atunci cand a auzit ca Misery Index vin la Bucuresti, a facut ce-a facut si m-a convins sa merg si eu. Nu eram mare fan pe-atunci, imi placeau vreo doua piese, dar cam atat. Insa tentatia de a merge la un concert metal si de a BEA a fost prea mare. Asa incat am convins-o pe Roxana ca “e o trupa super tare, imi plac foarte mult” si, inarmat cu bani de bilet, bere si tricou m-am indreptat spre locul crimei.

In deschidere au bagat baietii de la Crize. Lansati la inceput pe stilul nu-metal (din ce am auzit, nu pot baga mana in foc), C. au dat-o de curand pe metalcore/deathcore, sub influenta unor trupe ca All Shall Perish, Despised Icon si, nu in cele din urma, Misery Index. Cu toate astea, pe mine nu m-au impresioanat prea tare, la momentul respectiv. Ce mi-a ramas in minte au fost figurile lor, mai ales ale unui chitarist, care incerca mult prea tare sa fie “trendy”. Dar nu m-au deranjat prea mult, fiind mult prea preocupat sa dau pe gat bere dupa bere. Ceea ce ulterior s-a dovedit a fi o greseala.

Si asta pentru ca, in momentul in care Misery Index au urcat pe scena, eram suficient de trotilat ca sa nu mai tin minte mai nimic din setlist-ul lor, si sa fac numai poze nasoale. Unde mai pui ca m-am si facut (putin) de ras la final, dar despre asta mai tarziu. Cat despre concert in sine, pai pot spune ca aia 80-100 de insi din Suburbia au fost cei mai fericit oameni din Bucuresti din joia respectiva. Pentru ca recitalul a fost exceptional. Piese brutale, riff-uri de grind si deathmetal, doi chitaristi in forma, un vocal dezlantuit si un tobar care batea draceste au facut publicul sa sara in toate directiile, ca floricelele de porumb, sa faca headbang, moshpit, crowdsurfing, totul in cea mai civilizata maniera posibila. Ce mai, un concert perfect, imi pare rau doar ca nu am avut tupeul sa ma bag mai in fata, sa fiu in “punctul zero” al exploziei. Acum nu as mai sta pe ganduri, m-as arunca cu capul inainte, ca in bazin.Despre piese, sincer, nu mai tin minte ce s-a cantat. Parca imi aduc aminte vag de Unmarked Graves si de Conquistadores.

Dupa show, a urmat inca un rand de bere (de fapt mai multe) si traditionala sedinta foto cu membrii trupei, unde eu (expertul international in metale) i-am convins ca ei cant deathgrind, desi solistul se incapatana sa spuna ca ei canta pur si simplu metal, dar ce stia el? Eu am mers pe principiu ca ala care urla mai tare are dreptate. Cred ca si acum isi aduce aminte de nebunu’ ala care ii urla in ureche si-i dadea lectii de teoria muzicii.

La final, mi-am achizitionat si un tricou, cu Discordia, care la ora respectiva nu mi-a placut deloc, dar nu voiam sa plec fara sa-mi iau o amintire. Binenteles, acum nu l-as da pentru nimic in lume, desi am primit deja doua oferte :) Intre timp, MI a devenit una din trupele mele favorite de metal. Sper din tot sufletul sa mai treaca odata prin Ro. iar atunci o sa fiu pregatit sa-i intampin cum se cuvine.

*cronica a fost scrisa la 10 luni de la concert