Dupa Metallica, a urmat, la doar 12 zile, tot pe stadionul Cotroceni, un alt nume de referinta al genului- Iron Maiden.
Desi nu sunt foarte atasat de acest stil de metal, britanicii au reprezentat mereu o experienta placuta pentru urechile mele, atat datorita muzicilor, cat si a temelor abordate in piesele lor. Una peste alta, o trupa care nu s-a schimbat deloc in cei 30 de ani de activitate si ai carei membri se mentin proaspeti si plini de energie in continuare.
Read the rest of this entry »
Iron Maiden – 4 august 2008, Stadionul Cotroceni, 20.000 de spectatori
Eu nu-s mare fan Maiden. Am ascultat portia mea de maidenisme cand eram prin liceu (acu muuulti ani) dar intre timp am evoluat la metale mai moderne, pierzand contactul cu Dickinson & Co. Totusi, cand am auzit asta iarna (sau toamna? uatevar) ca baietii o sa treaca prin Romania in turneul lor mamut m-a apucat asa un chef sa merg si eu sa-i vad. Mai ales ca i-am pierdut cand au venit prima oara la Budapesta. Pardon, Bucuresti. Insa, din lipsa de buget la timpul respectiv, nu mi-am luat bilet si dupa aia am aflat ca e sold out, asa ca m-am impacat cu ideea. Insa Mos Craciun a venit mai devreme anul asta in persoana unui prieten de-al meu si ruda prin alianta cu je (noroc cumetre!) si m-am pomenit cu o zi inainte de concert cu un bilet moca pe gazon A. Acu ce era sa fac? A trebuit sa merg si nu mi-a parut rau deloc. Read the rest of this entry »
Plecam spre Ostrava
Incep prin a spune – pentru cei care nu ma cunosc bine – ca nu sunt fan Iron Maiden. Imi plac, i-am ascultat destul de mult, dar nimic mai mult. Insa cand vine vorba de un concert de-al lor, orice rocker/metalist ar trebui sa mearga macar de curiozitate. E cunoscut faptul ca au show-uri foarte bune, asa ca nu m-a oprit nimic sa-mi iau bilet inainte cu doua luni.
Si a venit 6 iunie 2007, ziua concertului. I-am avut ca parteneri in aventura pe doi colegi: Vasile (roman) si Giovanni (italian). Pe Giovanni l-am cunoscut chiar la usa firmei, apoi am luat-o spre gara. Insa a trebuit sa avem parte de prima faza a calatoriei: am prins controlul in tramvai, iar Giovanni al nostru nu avea bilet sau abonament, asa ca am coborat si a primit amenda, pe care a si platit-o pe loc. Apoi ne-am luat biletele pentru tren (dus-intors) pentru Ostrava (la 200km de Brno). Dupa aproximativ jumatate de ora de mers ne-am apropiat de prima statie de tren, moment in care “nasa” ne-a informat ceva in limba ceha, dar nu am inteles, asa ca in momentul in care am ajuns in gara am ramas surprinsi sa vedem ca toata lumea coboara, iar un tip ne spune “bus”. Din asta am inteles ca trebuie sa mergem la autobuz, dar nu intelegeam de ce. Am aflat apoi ca linia de tren e in reparatii si se face transbordare dintr-o statie in alta cu autobuze. Calatoria a durat inca o ora si am ajuns in urmatorul oras unde ne-am mutat in urmatorul tren, cu speranta ca nu vom mai avea un episod din asta. Dupa aproape jumatate de ora de mers don Giovanni a realizat ca si-a uitat geaca in autobuzul cu care ne “plimbasem” mai devreme. Nici o problema, se pare, pentru ca nu avea nimic important in buzunare. Si chiar daca avea, ar fi fost foarte greu sa o recupereze. Read the rest of this entry »