Trupele care au cantat sambata au fost: Loudrage, Necrovile, Amon Din, Belphegor, Grave si ca headlineri – Nile.
Personal am venit in principal pentru Nile si oarecum pentru Grave, neascultand pana acum nici una din celelalte trupe (nici macar Belphegor).

Initial concertul trebuia sa inceapa la 18, dar deoarece cele trei trupele (adica cele trei principale) au avut probleme pe traseu, pe fenomenalele drumuri din Romania pe care le iubim cu totii si le visam noaptea, ora inceperii a fost mutata la 20.

Cam pe la 20 fix am ajuns in fata la Studio Martin, nestiind ca incepuse deja concertul. Prima trupa care a cantat a fost trupa romaneasca Loudrage, insa nici unul dintre noi n-a aflat asta decat a doua zi, crezand initial ca nu au mai venit pana la urma. Deci, despre ei nimic.

Am intrat cam pe la 20:10 in club, la timp pentru a prinde ultimele piese ale celei de-a doua trupe romanesti- adica Necrovile. Despre ei am auzit anul acesta ca au cantat la Cluj, in deschidere la Vader si Septicflesh. M-am interesat si am observat imediat ca sunt (sau mai degraba se viseaza) o copie fidela a americanilor de la Cannibal Corpse, atat din punct de vedere muzical, cat mai ales prin temele (de fapt tema) abordate/a- adica GOOOOREEEEE !!!! (original). Le-am ascultat finalul recitalului in timp ce ne procuram mult necesarul lichid de hamei si nu mi-a parut rau ca nu i-am vazut de la inceput. Toate cele trei piese au sunat IDENTIC (s-ar putea sa fi fost doar una de fapt si sa ne fi pacalit, ca oricum nu sesiza nimeni), fara pic de originalitate si, mai ales, fara pic de vlaga sau de prezenta scenica din partea trupei. Dupa ce au terminat, am iesit din nou din infernul acela de caldura, nu inainte de a sesiza cu consternare absenta mult indragitului glob disco, care cu alte ocazii domnea pe tavanul clubului si era un subiect bun de caterinca in contextul unor astfel de concerte.

Urmatoarea trupa pe care am vazut-o a fost Amon Din. Nu am auzit de baietii astia din Serbia pana sambata seara, dar pot sa spun ca sunt o trupa care merg la fix in deschiderile unor astfel de concerte. Cei patru, avand o infatisare fizica de sarbi 100%, au avut o atitudine placuta pe toata durata prestatiei. Muzica lor nu a fost in nici un fel originala, ritmuri accesibile, riffuri simple, dar cu toate astea ne-am simtit bine, am dat oleaca din cap si i-am aplaudat la sfarsit, macar pentru atitudinea lor, mult diferita fata de romanasii nostri de la Necrovile dinainte. Cum spuneam, muzica buna de ascultat, cu o bere in mana, inainte de un concert serios.

A urmat o pauza de vreo ora, timp in care am stat afara la o binevenita portie de bere si caterinca (din asta chiar a fost destula). Intre timp a ajuns si autocarul cu cele trei trupe majore ce urma sa cante, acestia fiind intampinati in urale de metalistii care ii asteptau, ca pe berea rece.

Dupa ce a mai trecut o jumatate de ora cu instalarea sculelor, am intrat inapoi pentru concertul Belphegor. Am spus la inceput ca nu-i mai ascultasem pana atunci, desi auzisem de ei, dar inca de la sound check am intuit perfect ceea ce urma- black metal fara ocolisuri. Sunetul insa a fost destul de prost, nu prea am reusit sa disting mai nimic din muzica lor. Printre mosheri s-a declansat haosul, si aici trebuie sa remarc cu mare neplacere atitudinea unora, care prin moshpit inteleg intratul cu cotul la nivelul pieptului sau fetei, sau cu talpa la nivelul genunchiului. Oricum, chestii d-astea se intampla destul de des si nu numai la noi.

Revenind la Belphegor, impresia generala ramane aceeasi- adica sunet prost, din punct de vedere muzical nu mi-au atras cu nimic atentia, iar pana sa termine recitalul noi am iesit afara, deoarece din nou caldura ne venise de hac.

Dupa o pauza, de data aceasta mult mai scurta, de bere si caterinca, am intrat din nou pentru concertul Grave. Suedezii sunt o trupa relativ cunoscuta, de death metal clasic, pe care personal i-am ascultat mai demult si care au revenit in playlistul meu acum cateva luni, cand am aflat ca vor trece pe la noi.

Sunetul a fost infinit mai bun decat la Belphegor, ca si calitatea prestatiei trupei. Majoritatea pieselor au fost luate de pe ultimul/ultimele album/e, destul de putin cunoscute mie, dar au existat si puncte culminante- piese precum Into the grave sau Soulless. De data aceasta n-am putut rezista sa nu ma bag la moshpit, insa acum participantii au fost ceva mai domoli si mai civilizati, asa ca in afara de o zgarietura si un cap in fata (chestii inevitabile) m-am simtit foarte bine, lucru la care au contribuit foarte mult si baietii de la Grave.

Dupa ce au pus si ei cruce (chiar se potriveste expresia asta in combinatie cu Grave), am iesit, cu cascade de transpiratie curgand de pe mine, dar si cu capul “antrenat” de catre Marele Lichid.

Dupa aproximativ 10 minute (sau cate or fi fost) a venit vremea pentru evenimentul mult asteptat de mine- Nile. Recitalul lor a fost exact asa cum speram. Un sunet curat, piesele executate la perfectie, in general au demonstrat cu varf si indesat de ce ei au fost headlineri.
Un tobar cum mai rar vezi in zilele astea, care s-a descurcat admirabil cu ritmurile infernale, pe care le cunosteam atat de bine de pe albume. Nu de putine ori m-am intrebat daca ma aflu intr-adevar la un concert metal si nu cumva in mijlocul unui tir neincetat de artilerie si mitraliera. Ceilalti trei instrumentisti- adica cei doi chitaristi si basistul- au fost de asemenea la cel mai inalt nivel, oferind o mostra de tehnicitate combinata cu viteza. De remarcat ca toti cei trei se ocupa, de asemenea, si cu partea vocala.

N-au dezamagit nici la capitolul comunicare cu publicul sau spectacol. Sanders si Toler-Wade (adica cei doi chitaristi) au “instigat” in permanenta publicul, felicitandu-ne in mai multe randuri pe parcursul concertului pentru contributia noastra la spectacolul total si “alintandu-ne” cu “you guys are true metal”. Si nu ma refer aici la TRV!
Singura parte sa zicem negativa a fost faptul ca recitalul lor s-a desfasurat la o ora atat de tarzie in noapte , oboseala spunandu-si cuvantul spre final , cand energia m-a cam lasat, pe mine si pe multi din cei din jur, unii, in special cei cu munca de la 8 dimineata, capituland si plecand spre casa inainte de sfarsit. Eu insa am ramas si nu am regretat nici o secunda. Cateva cuvinte si despre setlistul celor de la Nile: foarte variat, cuprinzand piese si de pe ultimul album – Ithyphallic – dar si de pe celelalte. Printre astea remarcam The Black Flame si Black Seeds of vengence – de pe “Black Seeds Of Vengeance”, si Anihilation of the wicked, de pe albumul cu acelasi nume si The blessed dead – de pe “In their darkened shrines”. Pacat ca nu am auzit si Unas, slayer of the gods, dar acest aspect este doar unul minor. Nota 10 pentru Nile !
In drum spre iesire mi-am luat un tricou si am luat-o catre Victoriei in cautarea unui taxi. E adevarat, cand am iesit afara ma simteam de parca am stat doua ore intr-o sauna, iar ameteala a fost inlocuita cu o oboseala profunda si cu dorinta disperata de somn.

Oricum, am mai bifat inca un eveniment reusit si placut pe plan metalistic! Ca deobicei – la cat mai multe!

Galerie foto: Belphegor, Grave si Nile in concert