Inainte sa ascult prima oara, am dat un search rapid pe net, observan (evident cu mare placere) ca e vorba de un album de avant-garde metal. Frecandu-mi mainile bucuros am dat drumu la play. Iar asteptarile nu mi-au fost inselate. AM fost intampinat din start de o combinatie extrem de reusita de funk, jazz, si metal a la Soulfly, cu ritmuri saltarete, treceri bruste dintr-un stil in altul, voci care trec printr-o gama variata de registre, de la pitigaieli la growl-uri death metal, toate presarate cu o doza sanatoasa de umor. Versurile sunt in franceza, asa ca nu m-am chinuit sa le inteleg, dar, daca ne luam dupa titlu (“Cu totii dupa ciuperci”) probabil sunt in ton cu muzica.

Desi avant-gardist, albumul este extrem de ascultabil si place din prima. Nu avem pasaje psihedelice, sample-uri complicate sau parti abstracte si absconse. Totul e pus la vedere, pe masa, si poate fi apucat cu amandoua urechile, fara dureri de cap. Totul e mentinut relativ simplu, partile de headbanging se combina de minune cu cele de “lounge”, daca pot zice asa. Iar diversele onomatopee in stilul lui Mike Patton completeaza de minune melanjul extrem de reusit.

Originalitate: ***** Seamana cu alte albume de gen (se simte o adiere de Mr. Bungle), dar isi pastreaza individualitatea
Melodicitate: *** Pasajele de funk sunt extrem de catchy si dansabile. la fel si pasajele de metal. Unde mai pui ca are si trompete :) Dar, per total, nu este un album usor de memorat si de fredonat.
Tehnica: *** Pur si simplu nu a fost necesara o tehnica deosebita pentru acest album. Bass-ul mi s-a parut bun, iar pe unele parti se simte mana (si piciorul) fratilor din Gojira.
Productie: **** Productia e buna, dar nici nu a implicat eforturi deosebite. Instrumentele se aud bine, fiecare in parte, inclusiv cele neconventionale, care nici nu ies in fata, nici nu sunt “pierdute” undeva in peisaj.
Nota mea: ***** pentru ca am urechea fomata pentru astfel de experimente muzicale. Pentru o ureche umana, cred ca nota coboara spre ***