Madrugada @ Santeria Social Club, Milan

•  

I’m gonna lock you down with liquor and love

After what seemed like a million years, Madrugada finally decided to get their shit together and started touring again. With only three original members left in the line-up, we have all gathered at a concert of two uninterrupted hours of Madrugada. At bass, an old school member Frode Jacobsen, a combination of Nick Cave and Matthew McConaughey. Master of drums, old-time Madrugada member, Jon Lauvland Pettersen and finally the vocalist, sober and serious, looked like he just came from the office, Mister Sivert Hoyem.

The crowd did not spare the applause when the soulful opener ‘Vocals’ was presented and was rewarded in the course of the show with a great presentation of the entire ‘Industry Silence’ album. The visuals were amazing and the sound was incredible! On the setlist as well as in the merch they were selling exclusively Industrial Silence. Must say it was an odd choice! Industrial Silence is their first album, released in 1999. All the greater the joy to listen to tunes you’d never expect. Their intense melancholic rhythm is captivating, to say the least. Their music is dark but romantic and at times agitated and Sivert’s baritone voice suits it perfectly. Citeste articolul “Madrugada @ Santeria Social Club, Milan”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Spend One Monday Night With The White Buffalo

•  

@ The White Buffalo – 09/07, Circolo Magnolia; Milano Segrate

In The White Buffalo cântă Jake Smith (chitară și voce), Matt Lynott (tobe ) și Christopher Hoffee ( bass și backing vocals). Jake compune marea majoritate a pieselor și nu o face rău deloc. Scrie despre ceea ce s-ar putea numi povești moderne din folclor, dar e un folclor cu tendințe distructive care se bagă în tot felul de ilegalități cu droguri, arme, crime etc. Mai scrie și de jale si de dragoste ( Love Song #1 cântată extraordinar la mijlocul concertului) dar în marea lor majoritate, melodiile au un ton de speranță și o promisiune că totul va fi bine într-un final.
Muzica lui Jake se află în mijlocul unui folk / country / rock n roll mash up. De fapt găsești și un swing rockabilly în up tempo, presărat cu un pic de jazz in mix. Genul de sunet în care chitara acustică este abuzată maxim, dar fără solo-uri. Bass-ul este funk-ish și intră în tobe parcă visând să fie chitară ritmică, iar tobele, ei bine tobele țin totul sub control sub autoritatea musculară a cinelului. Tot concertul putea la fel de bine să fie un solo de baterie. Deasupra tuturor instrumentelor stă baritonul zdrențuit a lui Smith, o șoaptă și un răget agresiv.

Citeste articolul “Spend One Monday Night With The White Buffalo”



Blazzajul de sâmbătă seara

•  

Blazzaj există încă din 1996. În 20 de ani de jazzisme au scos doar două albume. Se auzea deja de prin aprilie melodia Plusunu – așadar, parcă se aude bass-ul unui album nou prin toamnă (da, 20 de ani, se pune și FunkinLeFree).

Mergem în Control deci, la concert. Ceea ce era prevăzut să înceapă la 21.00, a început de fapt, mult mai târziu. I-am văzut cârlionții lui Petre cum a intrat în sală, apoi Vita și toată seara a decurs perfect în ritmuri de acid-jazz, funk și, bineînțeles, puțiiiiiin de tot hardcore. E imposibil să nu simți în vocea lui Tavi faptul că face parte și din Implant pentru refuz, omul ăsta nu se poate abține, îi mai scapă o grohăială, două.

Au deschis seara cu melodia Blazzaj, cu Tavi jos, în fața scenei, cum altfel? A dat startul perfect, lumea avea energie, s-a strâns o adunătură frumoasă de oameni cu energie, gata să dănțuiască. Mai puțin unul dintre bețivi, care, destul de sceptic, își exprima regretul că nu se strâng la fel de mulți oameni și la un concert grind.

Blazzaj-jazz Citeste articolul “Blazzajul de sâmbătă seara”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete: