20 de ani de Placebo la Arene

•  

Recunosc ca pe undeva am ramas cu mintea prin liceu si prin anii ’90, asa ca acum cateva zile am ajuns la concertul Placebo de la Arenele Romane. Lume multa, asezata, educata, aliniata la coada. N-am vazut fete si baieti glam, gay, LGBT, minoritati sau alte sexualitati obscure afisate. Acum 10 ani am fost la un concert Placebo tot la Arene, si-mi amintesc ca acolo era plin de gasti de baieti excesiv de aranjati si machiati, fete de 13 ani care fumau si oameni excentrici, viciosi si nepotoliti. Acum am gasit un public cuminte si parca corporatist, ingrijorat mai degraba de faptul ca trebuie sa ajunga dimineata la job. Nici hipsterii n-au prea venit, e clar ca publicul Placebo a crescut si s-a schimbat. Cum si vremurile s-au schimbat.

Aaaa da, si cea mai buna dovada ca publicul Placebo nu mai e asa de fun este ca la intrare mi-au oprit un lantisor subtire agatat intr-o doara pe blugi. Adica s-au mai uitat ciudat la intrare la bratari, tinte si chestii, dar in douajdeani nimeni nu mi-a oprit nimic la vreun concert la intrare, e rock and roll, come oooon. Am primit un bilet pe care scria 35, semn ca eram al 35-lea renegat.

Citeste articolul “20 de ani de Placebo la Arene”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Punks not dead, Punks for Rojava

•  

Saptamana trecuta m-a intrebat Sorin daca nu vin la un concert mai crust asa. Nu stiam cine si ce canta, dar neavand nimic de facut marti seara am zis ca da. Asa ca am ajuns in curtea Quanticului la ultimele piese Killer Victim, un metal tare si hotarat. Tricourile negre din jurul truperi erau in schimb cam rarefiate, cica ‘o tara mica, mese putine’.

La fata locului, Sorin cu Tase si Razvan stateau la sfat. Misto in gradina de vara din Quantic. Zona e inconjurata de padure, dar platforma unde se tinea concertul era de marmura si simti ca obosesti destul de repede pe ea, nu mai zic de posibilitatea unui mosh pit.

Citeste articolul “Punks not dead, Punks for Rojava”



Cristos beat mort in Quantic

•  

Stoned Jesus cu pietre sau cu bere …

Asta e ultimul concert la care am fost si despre care o sa scriu ce-mi amintesc, pana nu trece prea mult timp si uit totul. S-a intamplat la festivalul SoundArt de stoner rock si metal, dar fiind prea batran si blazat, m-a interesat doar aceasta trupa din tot festivalul, pe care o stiu si o ascult de mai multi ani. Sunt niste ucrainieni exceptionali care fac si promit mult.

Cand am intrat in Quantic pe scena erau Nightstalker, niste greci care cantau un fel de rock and roll in maniera stoner. Piesele nu erau foarte diferite unele de altele, dar mergeau in asteptarea concertului pentru care venisem.

M-am gasit cu colegii de consum alcoolic si muzical din legandarul Fri Kultur, acum aka Trei Betivi, Caras si Hariton, care erau deja destul de dezarticulati de la multa bere. Festivalul s-a anuntat initial in gradina de vara din Quantic, iar asta mi s-a parut foarte misto, fiind doarte curios cum va fi, dar din pacate n-a fost afara si a trebuit sa intram tot in aceeasi sala foarte mare dar fara rezonanta.

Dupa ce-am palavragit o vreme, ne-am adunat in fata scenei pentru Stoned Jesus, acolo fiind singurul loc recomandat in care se poate auzi sunetul mai bine.  Dupa multimea si forfota concentrata acolo se vedea ca tot festivalul se coagula defapt in jurul acestei trupe. O componenta simpla din trei oameni, cu un stoner doom scris si cantat intr-o maniera simpla si puternica, care aduce cu anii ’90. De la stanga la dreapta in ordinea de pe scena: Igor la voce si chitara, Viktor la tobe si Sid la bas.

Citeste articolul “Cristos beat mort in Quantic”



Swans was here

•  

Cateodata imi fac lectiile mai tarziu dar tot mi le fac, asa ca de data asta am sa povestesc despre concertul Swans din Control, unii din cei mai experimentati experimentali.

A fost sold out dar nu-i nimic, mi-am luat bilet din timp. Am ajuns acolo cand incepuse deja sa cante Littile Annie. Acompaniata doar de un pian delirant, a cantat niste romante psihedelice de toata frumusetea. Cu o voce feminina coapta si o tonalitate nostalgica, a instaurat o atmosfera tocmai buna de contemplat si aplaudat.

Dupa ce s-a terminat am tras putin cu coada ochiului pe la bar. De data asta nu dupa preturile la bere, ci dupa dansul barmanilor, pot spune ca fara sa vreau asta a devenit acum un fel de defect profesional.

Dupa un timp au intrat pe scena Swans cu Michael Gira plin de el, si noi in public plini de Michael Gira. Setlistul nu-l stiu, mereu am ascultat Swans de la distanta, preferandu-i mai mult live, ca si acum 4 ani. Comunicarea cu publicul a fost una exclusiv muzicala, asa cum trebuie sa se intample la o astfel de experienta. Starea hipnotica s-a instalat repede si toata sala plina ochi si-a indreptat repede trairile spre scena.

Citeste articolul “Swans was here”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Flaut cantat intr-un picior, ghici ciuperca ce-i?

•  

Da, nimeni altul decat Ian Anderson si flautul fermecat au fost de curand la Sala Palatului. N-ai fi zis ca Jethro Tull mai exista acum in 2017. Dar pentru ca mai exista am zis sa-mi iau bilete ceva mai in fata, sa vad cat mai de aproape unul din cele mai importante personaje din istoria progresivului, ajuns acum la aproape 70 de ani. Asa ca tocmai cand ma pregateam sa introduc datele cardului am primit vestea de la Ana ca vinde cineva pe net bilete la categoria B la jumatate de pret. N-am stat pe ganduri si le-am ‘rezervat’ imediat.

Carevasazica pe la 8 fara ceva m-am infatisat la Sala Palatului, urcand deja treptele spre sectorul locurilor repartizate, in atmosfera vechilor sedinte de partid care emanau din toti porii peretilor, covoarelor si scaunelor tapitate grena. Consumul si vanzarea de alcool erau interzise cu desavarsire. Citeste articolul “Flaut cantat intr-un picior, ghici ciuperca ce-i?”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



2 Paie la 3 Betivi

•  

Cu ajutorul Tudoritei care e la bar in fiecare vineri seara, lacasul nostru de cult a gazduit primul concert. Doi ‘muschetari’, zisi Corbu si Igor de la trupa Ad Hoc (trupa cu 8 membrii de inspiratie folclorica si medievala), fac impreuna duetul 2 Fire 2 Paie. Asa ca ne-am vorbit, ne-am sfatuit, am anuntat concertul pe ici, pe colo, ca sa vina lumea. Barul, fiind micut si limitat in locuri, n-a fost greu de umplut. Fiind insa si limitat in decibeli (probleme cu vecinii) totul a fost complet acustic, n-a fost nimic trecut prin statie si din cauza asta a iesit foarte bine.

Gazda fiind, am ajuns mai devreme acolo, am dereticat una alta prin bar, rearanjat mesele, scos canapeaua din bar si asezat scena cu 2 scaune si 2 lumini. Odata veniti, baietii au si pus mana pe chitara si vioara sa testeze acustica locului care, dupa spusele lor, s-a prezentat bine. Am stat apoi la bere si la vorba cu Corbu, povestind de una de alta pana a inceput sa se adune lumea. Pe la 10 si ceva s-a umplut barul si s-au ocupat toate mesele rezervate, asa ca baietii s-au apucat de treaba.

Nefiind nimic in priza si cei doi fiind inconjurati de prieteni, s-a creat o atmosfera calda si directa. Dupa o introducere instrumentala, au facut Cantecul de check in, adica: “check in, ce dor, ce jale”.

Citeste articolul “2 Paie la 3 Betivi”



Funeralii intunecate si satanice in Quantic

•  

Aseara, avand chef de ceva metale fie si black, mi-am tras in picioare bocanii de scandal si concert nergu, si am plecat in Quantic unde i-am gasit la inceputul show-ului pe Carach Angren. As fi vrut sa-i prind pe romanii Syn Ze Sase Tri, nu stiam ca avem asa ceva la noi, trupa romaneasca de black metal sinfonic, foarte interesant, sper sa-i vad data viitoare.

Dar cum nu le poti avea pe toate, m-am pus sa-i ascult pe olandezii de la Carach Angren, pe care ii mai vazusem cu cateva luni in urma la Rockstadt. In fundal era afisat mare un artwork cu o casa sinistra si parasita, care sugera ca gazduieste atrocitatile ce urmau in piese. Pentru o trupa de black, Carach Angre au un sound destul de cristalin, care iti capteaza repede atentia. Citeste articolul “Funeralii intunecate si satanice in Quantic”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,