Ia nucile, neamule!
Deez Nuts, Proof – Fabrica, 21 martie
Ha ha, profit ca Ursu’ e ametit si ma strecor cu o noua recenzie ‘arcore, spre disperarea detractorilor! Stiu ca nu e domeniul meu, dar am citit in ochii inrositi si injectati ai Ursului ca n-are chef, asa ca hop si eu sa povestesc ce si cum a fost la concert la Deez Nuts. Cand am auzit ca baietii de la antipozi vin in Romania am zis sa dau si eu o ureche. Prima oara am ramas un pic… surprins (eufemistic spus). Am auzit faze cu bautura, cu dujmani, cu preteni, femei… Parca ascultam niste manelisti mioritici, sau niste bug-isti mafioti. Dar asta la prima auditie, dupa aia mi-am dat seama ca e la misto, e un banc, o gluma. Ca baietii vor doar sa se distreze (hey, now, hey, now, girls just wanna have fun!). Asa ca mi-am zis: “asta e un concert de vazut!”.
(more…)
Cap de Dick in Fabrica de epileptici
Cap de craniu, Deadeye Dick – Club Fabrica, 9 februarie
Da, e traditia trei betivi sa faca jocuri de cuvinte pe seama trupelor, iar acum era un prilej pe care nu puteam sa-l ratam. Adica, pe bune, aveam doar doua variante: cap de dick sau deadeye craniu. Sincer, pe care puteam s-o alegem? Iar aia cu epilepsia se datoreaza lui Nestor. Frate, cate stroboscopice poti sa bagi la un concert? Sincer acum, e o minune faptul ca n-am dat in epilepsie… deocamdata. Dar daca mai trec vreodata prin asa ceva, nu garantez nimic. Adica, jumatate de concert am stat cu spatele spre scena. Pe bune, vedeam stroboscopicele alea prin pleoape. Adica, ce zic eu prin pleoape, le vedeam prin ceafa, prin craniu. Oriunde ma intorceam ma urmareau stroboscoapele alea. Or avea si ele rolul lor, dar asa, mai pe sarite, nu din 2 in 2 secunde.
In fine, sa mai vorbesc si de concert. Din fericire, evenimentul a inceput pe la 9 jumate, nu pe la 8, asa cum era anuntat. Spun “din fericire” pentru ca eu si Ursu’ am ajuns in fabrica pe la 9. Am profitat de cercul vicios al concertelor din Romania. Trupele incep recitalurile cu o ora (cel putin) mai tarziu pentru ca stiu ca publicul nu vine la timp, iar publicul vine cu o ora mai tarziu pentru ca stie ca concertele vor intarzia cu cel putin o ora. Dar asta e o problema veche, n-are rost sa discutam pe tema asta. Sa revenim: am ajuns cu Ursu’ in Fabrica, am salutat lumea cunoscuta, ne-am luat o bere si ne-am bagat in fata sa vedem care e treaba. Pe scena, spre surprinderea noastra, nu se pregateau Deadeye Dick, ci Cap de Craniu. (more…)
Damage Drive
Deathdrive, Kalistenic, Arkham – Damage Club, 4 februarie 2012
Sambata seara, desi eram racit cobza si imi pleznea capul, am zis totusi sa merg la concertul Deathdrive, primul meu concert pe 2012 (an care se anunta a fi extrem de aglomerat). Dupa ce am facut jonctiunea cu Ursu’ la metrou, ne-am indreptat spre clubul Damage, mai exact spre MAGE LUB, cum scria deasupra usii. Dupa ce am platit suma fabuloasa (vorba lui Ingy) de 10 ron, am coborat in club. Auzisem dinainte ca ar fi chiar mai mic decat Underworld. Evident, erau barfe rautacioase, e mult mai mare. Dar, intr-adevar, zona din fata scenei e infima. Restul clubului era destul de spatios, cam cat doua sufragerii si un hol :) Senzatia de spatiu stramt a fost amplificata si de inghesuiala datorata concertului. Cred ca erau vreo 100 de oameni la momentul de varf. Dupa ce ne-am salutat cu betivul numarul 3 si cu ceilalti cunoscuti din club, ne-am luat cate o bere si am inceput sa stam la taclale. (more…)
Downfall of Mediocracy in Underworld
Mediocracy, Downfall of Gaia, Rosa Parks, in Club Underground, Bucuresti, 21 octombrie
Dupa vreo 3 saptamani de sclavageala intensa si umflare de ficat, a apucat si eu sa prind cateva momente de relaxare. Scapat de la munca la o ora “normala”, am decis sa imi incep uichendul cu un concert. Bine, am zis sa vin la acest show pentru ca nu aveam rabdare sa astept concertul Pro-Pain de duminica. Dupa ce am primit invoire de la stapanire (cu limita fixata la 4 beri), m-am indreptat spre Underworld unde am facut jonctiunea cu Ursu’ si Ciprian. Prima supriza a fost numarul mare de oameni care se inghesuiau in cei 20 de metri patrati subterani. A doua surpriza a fost berea Gambrinus, din care nu mai bausem de un numar mare de ani. Referitor la numarul de spectatori, parerea mea e ca e criminal sa organizezi concerte rock intr-un spatiu cat o sufragerie, si cu un ditamai stalpul colturos in mijloc. E genul de loc unde iti trebuie asigurare inainte sa te apuci de moshpit, stage diving si alte activitati culturale. (more…)
Rambo canta hardcore – trailer First Blood
In asteptarea recenziei scrisa de Urs, va ofer eu un trailer la concertul First Blood. In primul rand, rusine mie ca era cat pe ce sa nu mai vin la concert din motive de sictir si plictiseala. As fi ratat unul din cele mai bune concerte din ultimii ani. In al doilea rand, nu o sa vorbesc despre concert, il las pe Urs sa-si dea cu parerea, ca e mai avizat. E mai ‘arcore decat mine (care nu sunt deloc). Asa ca o sa bag niste barfe paralele cu show-ul.
Locatia -> Fabrica v 2.0: mi s-a parut ok faptul ca au transformat barul in “lounge”. S-a castigat un spatiu suplimentar pentru clientii obositi sau dornici sa savureze o bere la o pozitie cat mai apropiata de orizontala. Barul s-a mutat in zona din spate a salii mari care oricum nu se ocupa la concerte. Berea Ciuc la 5 ron a contribuit la o atmosfera cat mai placuta, spre deosebire de alte locatii unde berea e ori prea scumpa ori prea mica.
Mosh Berila
Satan Klaus Metal Party, Cage Club, 18 decembrie, Bucuresti
Cu ocazia sarbatorilor de iarna, am zis sa merg si eu la un ultim concert pe 2010. Am profitat si de faptul ca evenimentul avea loc la 200 de metri de casa asa ca sambata seara (opspe’ decembrie) am facut jonctiunea cu Ursu’ in clubul Cage. Al treilea betiv de serviciu a lipsit (din motive de 2 lei), dar Tase si gasca lui de betivi veseli au contrabalansat situatia. Deja trotilat dupa un chef anterior, aterizasem in club cu gandul sa nu consum alcool. Dar, vazand zecile de gaturi insetate si mainile harnice care duceau sticle la gura, am cedat tentatiei si m-am pus pe treaba. Adica l-am pus pe Tase sa-mi aleaga niste bauturi exotice din lista pusa la dispozitie de gazde. Inarmat astfel cu “intaritoare”, m-am asezat strategic in fata scenei ca sa vad ce se petrece.
Gheata a fost sparta de baietii de la Days Before Disappearance (sper ca asa se scrie). (more…)
Fuck you, Sick Of It All!
15 octombrie, Durer Kert, Budapesta
Motto: “fuck you, sick of it all, mi-ai stricat vacanta!”
Sa va spun o poveste. Treaba se petrece undeva in Franta, mai demult… Niste pescari pleaca intr-o dimineata sa pescuiasca pe stanci. Dupa ce vaslesc ei ceva vreme, isi dau seama ca au uitat catargul de la barca. Fara tragere de inima, se intorc in port, sa ia catargul. Si pe chei, il vad pe cel mai vrednic pescar dintre toti, ala cel mai falnic si mai priceput care exista. Iau catargul, il iau si pe pescarul priceput si se indreapta spre larg. Acolo il lasa pe fiecare pescar pe stanca lui, sa dea la peste. Pe seara, matelotii din barca se intorc sa-i recupereze pe pescari. Ii iau pe toti, dar cand ajung la stanca pescarului vrednic, el nu mai era acolo… il luase marea… Si marinarii isi ziceau intre ei: “ia uite ma, azi dimineata am crezut ca ne-am intors sa luam catargul, dar de fapt noi ne-am intors sa-l luam pe pescar……..”. Asa si eu, am venit in Budapesta cu gandul sa vad Dillinger Escape Plan, dar de fapt eu venisem sa vad Sick Of It All… (more…)
The Dillinger Mother Escape Fucking Plan
13 octombrie, Durer Kert, Budapesta
Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa-aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa-aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
Dupa aceasta scurta introducere, sa va zic si cum a fost. M-am plimbat prin Budapesta vreo 5-6 ore, pret de vreo 20 de kilometri. Pe sus, pe jos, pe dealuri si vai, prin paduri si campii… palate si cetati, ca in povesti. Whatever. Pe la ora 17 jumate (ora locala) eram deja in fibrilatie. M-am aruncat in metrou (impreuna cu Cyprian si Anna – multumit, Ciprian?) si m-am indreptat spre locul faptei. Dupa un drum scurt per pedes printr-un parc misto, am ajuns la Dures Kert. Asta e un fel de Fabrica, adica un cladiroi mare, de caramida, cu tot felul de dependinte. Inima cladirii era o sala lunga, destul de lata si de inalta. Acolo urma sa se produca evenimentul anului (de la SC3 incoace). Dupa ce mi-am facut curaj cu 2 beri, am intrat in sala. Asta s-a intamplat dupa ora 19, pentru ca accesul nu a fost permis mai devreme. Inauntru, destul de pustiu. Cred ca la inceput erau spre 50 de persoane, maxim. Berea, destul de ieftina. Soproni la pahar era 400 de forinti, adica spre 6 ron. Soproni e destul de ok, un fel de Ursus unguresc. A, si barmanii dau restul, nu se fac ca n-au marunt. (more…)
La rasarit de ziduri
East of the Wall, 29 septembrie 2010, Club Elefant, Bucuresti
Dupa vreo 25 de zile de munca neintrerupta, am reusit cumva, printr-un miracol, sa scap de la serviciu la o ora decenta, adica 10 seara. Si, in loc sa merg acasa, ca orice om normal, in fata fabricii m-am decis brusc sa merg la un concert, ca si-asa facusem o pauza cam lunga de activitati culturale. Dupa ce am primit confirmarea din partea comisiei de cenzori, m-am aruncat intr-un taxi si m-am indreptat spre Club Elephant. Dupa ce am platiti taxa simbolica de 20 de ron, in schimbul careia m-am ales cu o stampila cool, am coborat in underground pentru a face jonctiunea cu un “unexepecting” urs. Deja pe scena micro se desfasurasera britanicii de la Khuda, doi baieti din Leeds (haha, v-au umilit Preston North End, Dinamo au fost mici copii cu Foresta) despre care nu pot zice nimic, pentru ca nu i-am vazut performand (logic). Asa ca am facut primul lucru care mi-a trecut prin cap: am luat o bere.
Confruntare controlata
Proof, Confronto, DeathDrive – 21 iulie 2010 – Control Club Bucuresti
Dupa o lunga pauza de concerte am reusit sa prind o “gaura” de la munca si sa trag o fuga pana in Control. Cauza: un concert de hardcore/metal, cap de afis fiind brazilienii de la Confronto, la al doilea lor concert in Romania. Am facut jonctiunea cu ceilalti doi betivi la fata locului, plus alti doi betivi asociati, si ne-am cinstit cu cateva beri reci. Un punct minus pentru locatie a fost lipsa berii la draft. Am apucat sa beau o singura halba bere nefiltrata dupa care am fost informat ca nu mai exista bere la dozator. Nu-mi explic cum s-a terminat cata vreme in club erau vreo 40 de persoane. Dar probabil ca erau foarte insetate.
In fine, am platit taxa de intrare (10 ron) si am purces spre zona scenei. Primii care au spart caldura (ca nu pot zice gheata) au fost baietii de la Proof. Fara menajamente, cei 4 au tras un “pumn” hardcore in fata putinilor oameni prezenti. Ca sa folosesc niste termeni “elevati”, au cantat un straightforward in-your-face hardcore, fara subtilitati, fara “floricele”, si suficient de energic ca sa incalzeasca atmosfera dincolo de limita suportabila. (more…)
Cei trey sefi secreti au fost cinci
Dupa 5 luni de pauza (!!!) am reusit sa ajung si eu in sfarsit la un concert. Ocazia a fost una speciala: urma sa cante una din trupele mele preferate, Secret Chiefs 3. De trupa asta am auzit cand m-am impiedicat de Mr. Bungle. Motivul, creierul din spatele SC3 fiind domnul Trey Spruance, chitarist fondator Mr. Bungle. De mai mult timp am urmarit pe youtube performantele live ale celor de la SC3 si chiar ma gandeam sa fac o excursie prin vreo tara invecinata daca apar si baietii prin preajma. In nici un caz nu ma gandeam ca o sa ajunga sa cante in Romania. Dar, asa cum anul trecut am asistat la concertul nesperat si nevisat al celor de la Faith No More, iata ca Hefe a facut-o lata si anul acesta si mi-a oferit inca un show de neuitat.
Asa se face ca, miercuri seara, m-am infiintat cu o mica trupa de prieteni in Control Club. Fiind prima oara in respectiva locatie, am dat o tura sa inspectez locul. Destul de interesant, cu multe spatii destinate activitatilor culturale (ma refer aici, evident, la cultura de malt si hamei), cu bere la halba nefiltrata, dar cu un loc destul de mic pentru desfasurarea unui concert. Si asta s-a vazut de la primul eveniment al serii, recitalul lui Ches Smith (tobar SC3 si la un milion de alte trupe si proiecte) sub titulatura Congs For Brums.
“This is the best party concert that I’ve ever been to”
Faith No More, Sala Polivalenta, Bucuresti, 15 august 2009
Pe 12 iunie am primit un telefon de la Ursu, cica urma se se difuzeze live pe net concertul Faith No More de la Download Festival. Cred ca am ajuns acasa fugind, am dat drumu la pc, am pornit stream-ul, i-am dat fullscreen si am stat vreo ora in fata lui in asteptarea baietilor. Cand au intrat pe scena m-a luat cu ameteli. Nu-mi venea sa cred ca ii vad in direct, dupa atatia ani. Ma simteam de parca eram acolo, intre zecile de mii de spectatori. Ii tot repetam ca prostu’ lu nevasta-mea: ba, e Faith No More live pe net. Am inceput sa sar ca nebunu prin casa, sa ma tavalesc pe jos, cu sonoru la maxim. Pana si fi-miu se uita cu mila la mine. Da’ pur si simplu dadeam pe afara de atata bucurie. Adevaru e ca aveam si motive. Trupetii pareau mai in forma ca oricand, asa ca aveam motive intemeiate sa astept cu infrigurare clipa cand aveam sa-i vad fata in fata, de la cativa pasi. Evident, zilele s-au scurs cu incetinitorul, dar, in sfarsit, a venit si 15 august. M-am zvarcolit la munca vreo 8 ore, nu mai aveam chef de nimic. Vorbisem cu un coleg sa vina la 18 sa ma schimbe. A intarziat 15 minute. In alea 15 minute parca am avut un carbune inrosit in fund. Imi venea sa pun mana pe un cutit si sa ajung la stirile pro tv. In sfarsit, a ajuns, si am spart termopanul. Am cules-o pe nevasta-mea din fata fabricii, am mai adunat doi prieteni de pe drum si am gonit ca turbatul spre zona Z, incalcand in 15 minute cam jumatate din legile de circulatie. Fara motiv, binenteles. Polivalenta era aproape goala. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa am reped la standul de produse de unde mi-am luat 2 tricouri, un afis si (mai tarziu) un hanorac. Al doilea lucru a fost sa dau o raita pe la standul cu sucuri. Am golit rapid 3 pahare de bere, dar m-am rezumat doar la atat, pentru ca voiam sa fiu cat mai lucid. Apoi m-am postat in fata, ancorandu-ma de gard, unde am ramas nemiscat vreo 3 ore, ca nu cumva sa pierd locul.
Mr. Bungle
Pffff…. am ezitat multa vreme sa scriu acest articol, pentru ca sunt incredibil de multe lucruri de spus despre aceasta trupa. I-am inebunit pur si simplu pe prietenii mei cu povesti despre Mr. Bungle. Numai sa rostiti in fata lor acest nume si o sa-i vedeti cum isi pun mainile in cap si incep sa-si smulga parul de disperare. Mr. Bungle este formatia care mi-a schimbat complet parerea despre muzica. Si cand ma gandesc ca nu auzisem de ei pana acum cativa ani…
Prin liceu am dat peste Faith No More. Desi nu mi-a placut la inceput, treptat m-am indragostit de muzica lor, in special de albumul Angel Dust. FNM devenise trupa mea de rock preferata si nu credeam ca o sa aud ceva vreodata care sa-mi placa mai mult. Pana cand un amic mi-a spus ca, daca despre FNM am o asemenea parere, pai atunci ce se mai poate spunde despre Mr. Bungle? Era prima oara cand auzeam acest nume. Am cautat putin pe net si am aflat ca e vorba despre prima trupa a lui Mike Patton, solistul din Faith No More. Plin de curiozitate, am cautat albumele pe internet. Tin minte si acum prima piesa pe care am ascultat-o: Travolta (Quote, Unquote). Am ramas cu gura cascata. Cu siguranta nu ma asteptam la un asemena stil muzical. Dupa ce am mai ascultat doua piese (Ars Morendi si Goodbye Sober Day) a trebuit sa-i dau dreptate amicului meu: Mr. Bungle era cu mult peste Faith No More. Iar din acea zi, universul meu muzical a aratat cu totul altfel. (more…)
QUEEN
Queen + Paul Rodgers, Papp Laszlo Sports Arena, Budapesta, 28 octombrie 2008
Acum cateva luni navigam pe net si am dat din greseala peste programul turneului Queen din 2008 si brusc m-au napadit toate amintirile din copilarie, cand frecam zi de zi casetele cu cei patru magnifici, le derulam cu pixul si le ascultam iarasi. Si tot asa, zeci de ore pe zi, sute de ore pe luna… E greu sa exprim in cuvinte ce inseamna Queen pentru mine, cum mi-a influentat muzica lor viata si caracterul… Asa ca m-am decis ca e momentul sa-i vad si eu, macar o data in viata, poate intr-unul din ultimele lor turnee. Initial voiam sa merg la Belgrad, dar pana la urma a fost sa fie Budapesta. Am vorbit cu niste prieteni, am cumparat biletele pe net, am facut rezervari la boatel si am purces spre capitala maghiara. (more…)
Estradasphere – Palace of Mirrors (2006)
De acest album se leaga o amintire amuzanta. Prima oara am auzit de aceasta trupa pe lastfm, cand ascultam “radio mike patton” si, printre multe ciudatenii, mi-a “sarit” in casti o piesa Estradasphere. Mi s-a parut interesant, dar mi-a fost lene sa notez numele trupei, pentru a cauta ulterior si alte piese. Asa ca informatia a ramas undeva, intr-un coltisor prafuit al memoriei mele. Pana cand, intr-o zi, cautand pe net informatii despre trupa Sculptured, am observat ca tobarul lor canta in acelasi timp si cu Estradasphere. Intamplator, ma convorbeam in acel moment cu Ursu’, impartasindu-i aceasta informatie. Ca sa observ ca peste cateva secunde radea in hohote pe messenger. Foarte curios sa aflu de ce, am accesat linkul trimis de el: http://www.myspace.com/estradasphere . Peste cateva secunde radeam si eu. Cam asta a fost prima mea experienta legata de Estradasphere. (more…)
Durere mare in Fabrica!
Si a fost Pro-Pain… Un nume predestinat. Cred ca Spitalul de urgenta s-a umplut aseara cu roackeri plini de vanatai, entorse, echimoze si intinderi. Dar sa o luam cu inceputul. Din motive obiective, m-am hotarat foarte tarziu sa merg la acest concert. Pe ultima suta de metri am facut rost de bilet si am purces voiniceste spre Fabrica, facand jonctiunea pe drum cu tase. Din pacate, ceilalti doi betivi n-au putut sa ajunga. Unul e plecat in Germania, in “interes de serviciu”, celalalt fiind cazut la datorie (examene si alte chestii neinteresante). Dar lipsa lor a fost compensata de un numar nedeterminat de beri plus socializari cu o multime de perosane cunoscute sau nu.
Am ajuns la Fabrica la ora 19:00, dar am amanat intrarea in locatie, ochind (cu ajutorul unor binevoitori) o terasa la doi pasi, cu bere ceva mai ieftina. Ne-am facut acolo “incalzirea”, pierzand insa doua din trupele din deschidere, Blasted si X-Core. Asta e baieti, imi pare rau, dar site-ul asta se cheama trei betivi, nu trei oameni seriosi, care ajung la timp la concerte. Insa am parasit terasa la fix, ca sa ajungem in club tocmai cand incepea recitalul Zuul FX. (more…)
Subterranean Masquerade – Suspended Animation Dreams (2005)
Inca un album de care m-am impiedicat in timp ce “rasfoiam” paginile netului. Daca nu as fi vazut cuvantul “avantgarde” in descrierea albumului, probabil ca nu l-as fi ascultat niciodata. Si ce pierdere imensa ar fi fost! Pentru ca avem aici un album exceptional, unul din cele mai bune albume pe care le-am ascultat eu vreodata. Probabil ca va veti gandi ca cine stie ce ciudatenie de album underground o mai fi si asta, de n-a auzit nimeni de el. Dar nu este cazul aici. Avem de-a face cu unul din acele albume obscure, care insa dau clasa unor creatii mult mai mediatizate.
Subterranean Masquerade este una din acele trupe care, plecand de la “radacinile” clasice ale muzicii rock, ajung la rezultate incredibile, impletind pasaje eterogene, armonii diverse, instrumente variate, rezultatul fiind un produs extrem de original, dar totodata extrem de omogen. Practic este acel caz fericit, in care niste baieti au reusit sa-si creeze un stil propriu, extrem de bine structurat si placut auzului, inspirandu-se din zeci de directii, fara a copia insa nimic. (more…)
Sculptured – Embodiment (2008)
Am dat intamplator peste Sculptured acum doua, trei luni. Am vazut ca cineva ii pusese eticheta de avantgardism, asa ca am zis sa dau si eu o ureche, fiind mereu deschis la sound-uri noi. M-a impresionat foarte tare, inca de la prima ascultare. Dar nu mi s-a parut avantgardist, cat foarte progresiv si incredibil de tehnic. Soundul duce un pic spre death metal, dar este lipsit de brutalitatea specifica. Totusi sunt parti care suna foarte death, ceea ce nu poate fi decat un lucru bun :)
Albumul are doar 5 piese, care se intind pe aproape 40 de minute. Cu alte cuvinte, sunt 5 piese epice, extrem de elaborate, cu suficiente schimbari de ritm si tehnica incat ascultatorul nu se poate plictisi. Sunt doua tipuri de voci, una clean si una mai ciudata, un fel de growl soptit, foarte dark… Cum spuneam mai sus, albumul e incredibil de tehnic. Pasajele de chitara sunt minunate. Pe fundal e permanent o orga care acompaniaza perfect chitara, fara a iesi insa in fata. Nu avem de a face cu o orga enervanta, gen CoB, mai degraba spre Faith No More, perioada Angel Dust. (more…)
Empalot – Tous Aux Cèpes (2002)
Am dat din greseala peste acest album. “Rasfoiam” niste coperti, cand mi-a atras atentia patratul portocaliu. Poate l-as fi trecut cu vederea, daca nu zaream cu coada ochiului numele Duplantier. Pentru ca Empalot nu e altceva decat un proiect mai vechi ai fratilor Duplantier, sau, pentru ignoranti, cei doi frati care au pus bazele trupei Gojira.
Inainte sa ascult prima oara, am dat un search rapid pe net, observan (evident cu mare placere) ca e vorba de un album de avant-garde metal. Frecandu-mi mainile bucuros am dat drumu la play. Iar asteptarile nu mi-au fost inselate. AM fost intampinat din start de o combinatie extrem de reusita de funk, jazz, si metal a la Soulfly, cu ritmuri saltarete, treceri bruste dintr-un stil in altul, voci care trec printr-o gama variata de registre, de la pitigaieli la growl-uri death metal, toate presarate cu o doza sanatoasa de umor. Versurile sunt in franceza, asa ca nu m-am chinuit sa le inteleg, dar, daca ne luam dupa titlu (“Cu totii dupa ciuperci”) probabil sunt in ton cu muzica. (more…)
Live Metal Club
Ca tot suntem pe un site de betivi, am zis ca ar fi potrivit sa scriu si cateva randuri si despre localul in care ne cheltuim banii, numa’ ca sa ajungem acasa pe mai multe carari pentru a fi luati la trei bazeste de diversi moralisti. Live Metal Club, asa cum ii spune numele, este un club in care se organizeaza concerte de metal :). Pe langa asta, se poate bea acolo si atunci cand nu sunt concerte. Bine, club este prea mult spus. Este mai degraba o taverna. Situata foarte convenabil, la vreo 300 de metri de blocul meu, intr-o fosta hala a unui service auto, la doi pasi de Podul Basarab. Primul lucru care te izbeste atunci cand intri in local sunt cei 70.000 de decibeli. Ai nevoie de urechi rezistente pentru a supravietui unei seri in LMC. Si de niste corzi vocale la fel de rezistente, pentru ca toate conversatiile se poarta prin urlete si strigate. Interiorul e unul tru. Doua randuri de mese de lemn, cu banchete, insirate de-a lungul unui perete. (more…)
Ultimele comentarii