Damien Rice la Opera Nationala

•  

La inceput de octombrie am ajuns la opera nationala pentru a vedea concertul lui Damien Rice. Nu a fost ceva planificat, ba chiar a venit pe neasteptate. Intre timp am aflat ca toate bilete s-au dat in primele 15 minute (lucky me), de unde si revolta si nemultumirile oamenilor cu privire la organizare. Ceea ce lumea nu a inteles este ca pentru un astfel de concert, asta era locul ideal, cel putin cu impresia asta am ramas dupa concert. Despre Damien nu stiam prea multe, dar nici strain nu-mi era. Chiar ma gandeam: stai sa vezi la ce chestie romantico siropoasa ajung, dar cu totii avem nevoie din cand in cand de asa ceva.

Auzisem ”The blower’s daughter”(unul dintre primele lui single-uri) intr-un film hollywoodian cu Julia Roberts si Jude Law, si cred ca atunci am aflat de el. Apoi am dat peste coverul facut de Anneke Van Giersbergen tot la aceeasi piesa, si mi-a placut mai mult varianta ei. Si ca sa ne lamurim asa un pic cu cine este Rice si de ce scriu eu despre el, o sa zic ca acest domn m-a surprins intr-un mod placut, indie-alternative asa cum este. Cam toate piesele lui sunt triste/depresive, in ciuda acestui lucru, am descoperit un om haios care interactioneaza foarte placut cu publicul sau. Initial a facut parte dintr-o trupa rock, apoi si-a inceput cariera solo si are trei albume la activ. Revenind la concert, sunetul a fost impecabil, ceea ce mai rar mi-a fost dat sa intalnesc. Apoi, eu care nu prea ma uit la jocurile de lumini, pot spune ca am fost impresionata de toate momentele in care luminile si-au facut jocul exact cand trebuia si asa cum trebuia, completand perfect atmosfera de concert. Pesemne ca are o echipa grozava in spate.

Aproape dupa fiecare cantec avea un speech, si parca parea ca lumea ii absoarbe fiecare cuvant. A povestit cum fiecare cantec inseamna terapie pentru el, asa cum poate pentru altii scrisul este terapie sau pictatul sau mai stiu eu ce. La bis a bagat ”Cheers Darling ”, o piesa pentru care se pare ca are pregatit un scenariu in caz ca o canta. In coltul din stanga scenei era asezata o masuta pe care erau doua pahare si o sticla de vin. A chemat o tipa din sala sa-l ajute cu ”Cheers Darling”. Sigur ca a fost mare nebunie, publicul preponderent fiind de gen feminin, iar norocoasa a fost o tipa care statea mai in spate.

A doua zi am aflat ca a mai stat la o cantare in spatelei operei si la povesti cu oamenii care mai erau pe-acolo. Cheers, Damien!

Filmari: Lys Wantsmusic

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Maria Tănase – 105 ani – vinil și documentar

•  

Este foarte greu să faci descrierea unui eveniment dedicat Mariei Tănase, prea puține rânduri.
Am avut seri dedicate multor genuri muzicale, iar acum a venit rândul folclorului. Impropriu spus “folclorului” pentru că în cântecele Mariei Tănase întâlnim romanțe, muzica ușoară, muzică de petrecere, folclor dar și muzică lăutărească.

Din program:

Divinil: muzica Mariei Tănase pe vinil, discurile 1 și 2.
Invitat special: regizorul și scenaristul Damian Laurentiu ne va prezenta documentarul său despre viața Mariei Tănase.
Divinil: muzica Mariei Tănase pe vinil, discurile 3, 4 și 5.

Pagina evenimentului: Maria Tănase – 105 ani – vinil și documentar

Postat în:

Barul Trei Betivi


Leprous in Quantic (Malina tour)

•  

La inceput de toamna, intr-o seara de joi, am fost in Quantic sa vad concertul trupei Leprous. Norvegienii sunt in turneul ”Malina”, ultimul lor album, aparut in 2017. Nu au fost doar in Bucuresti, au ajuns si in Cluj cu o zi inainte de a ajunge la noi. ”Malina” cred ca este cel de-al cincilea album din cariera trupei de progressive/experimental, rock/avant-garde metal. Nu este neaparat unul dintre albumele mele preferate, il consider un picut comercial fata de restul albumelor, dar este doar o chestie subiectiva, desigur. Ma asteptam sa fie ceva oameni, insa am ramas surprinsa sa vad Quanticul plin ochi.

Leprousii ne fac incalzirea cu piesa ”Bonneville”, o piesa lenta pe care te poti legana agale si poti asculta limpede fiecare instrument in parte. Apoi ii auzi vocea lui Einar: ”Am I dreaming? Am I dreaming?” Iar legat de voce, chiar mi se pare o voce super buna pentru progressive, la concurenta cu cea a lui Daniel de la Pain of Salvation.

Chiar daca au venit sa-si promoveze noul album, continua cu ”The Valley”, o piesa de pe albumul Coal, timp in care ma gandesc sa filmez macar un pasaj mic pentru Trei betivi bar, desi nu prea cochetez cu ideea de a sta cu telefonul pe sus, de data asta am incercat. Odata cu The Valley incepe actiunea si urmeaza ”Golden Prayers” si aproape toate piesele de pe ”Malina”. Spre final canta ”Angel” de la Massive Attack, iar eu sar de la primul acord recunoscand piesa. Toata lumea a fost in extaz… To love you, love you, love you, daca era in aer liber s-ar fi aprins brichetele ca pe vremuri (NOT).

La encore mai canta vreo 4-5 piese, inclusiv ”Malina”, piesa reprezentativa pentru album. Atunci mi-a venit in minte un text vazut pe undeva, intr-o nu stiu care zi in care colindam strazile orasului: Clanul sensibililor. Da, este o piesa lenta si sensibila, depresiva chiar (depresso expresso), care te duce pe taramuri dark si te pune pe ganduri mai ales daca asculti si versurile. Numai bine dupa asta urmeaza „Stuck”, o piesa nitel mai alerta ca sa ne scoata din mrejele tristetii.

Si incheierea se face apoteotic cu ”Slave” de pe “The Congregation“, mi s-a parut piesa potrivita pentru final, fiindca o consider cea mai buna piesa de pe albumul asta. Forta, energie, oleaca de screamo = perfect combo.

All in all, a fost un concert reusit cu un public pi masura.

*Filmari:  Diana Cretu.

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Concert Les Oreilles D’Aman

•  

S-au terminat concediile, am vazut lumea, iar acum va invitam la o seara de world music.
Les Oreilles d’Aman are in componenta acordeon, clarinet, violencel si mandolina. Muzica lor are sonoritati balcanice, orientale, dar si o patina ce aminteste de vechea boemie frantuzeasca.
Dupa concert ramanem la o bere rece cu trupa.
Intrarea este pe baza de donatie.

Un clip mai vechi, dar reprezentativ, al trupei Les Oreilles d’Aman: aici

 

 

Pagina evenimentului: facebook.com/events/1081703155323046/

Postat în:

Barul Trei Betivi


When Violin meets Guitar la Trei Betivi Bar

•  

Pe 1 martie am vrut sa intampinam primavara pe acorduri de chitara si vioara. Zis si facut. Desi afara era foarte frig, When Violin meets Guitar ne-au purtat prin Anotimpurile lui Vivaldi pana am uitat de tot frigul. De la Vivaldi au trecut la Queen, Pink Floyd, Led Zeppelin, Deep Purple si o piesa ucrainiana mai saltareata care te cam indemna la joc. Si era sa uit de ”Master of puppets” de la Metallica.

Mi-a placut proiectul MetaVivaldi, asa ca las aici cateva poze si filmari.

Citeste articolul “When Violin meets Guitar la Trei Betivi Bar”



Concert la bar: When Violin meets Guitar

•  

Primavara incepe la Trei Betivi Bar, pe acorduri de vioara si chitara. When Violin meets Guitar, ne vor purta pe taramuri muzicale de poveste cu proiectul MetaVivaldi.

Zburam de la Bach la Zeppelin, de la Vivaldi la Metallica, de la barocul muzical venetian la ceilalti clasici: Queen, Deep Purple, Pink Floyd.

Componenta:
Natalia Colotelo Pancec – vioara
Emilian Florentin Gheorghe – chitara

Intrarea este libera, dar pentru a incuraja şi sustine artistii, propunem bilet de iesire.

Va asteptam, joi pe 1 Martie, cu drag si voie buna!

Pagina evenimentului: https://www.facebook.com/events/490038668057826/



ZAM-Ora de Vinyl: Dark Side Of The Moon

•  

ZAM-Ora de VINYL este un nou proiect marca Trei Betivi Bar ce va aduce in fata voastra cele mai mari albume ale tuturor timpurilor…
Liviu Zamora, amfitrionul evenimentului, ajutat de pick-up si proiector va descoperi povestea din spatele muzicii.

Deschiderea apartine unui disc care a marcat cu aur istoria muzicii secolului XX – Dark Side Of The Moon de la Pink Floyd. Aparut in 1973 a stat in topuri neintrerupt, timp de 741 de saptamani, pana in 1988, vanzandu-se in mai bine de 45 miloane de unitati. In ultimii ani a avut parte de reeditari si de o revenire in topurile de profil.

Va asteptam pe 23 ianuarie, la ora 20, sa redescoperim o capodopera pe vinyl.

Citeste articolul “ZAM-Ora de Vinyl: Dark Side Of The Moon”

Postat în:

Barul Trei Betivi

|

Etichete:



Saturnus la Metal Gates Festival

•  
comments 1

New festival in town, si anume Metal Gates Festival, un festival la care a fost anuntata trupa Saturnus, si chiar nu aveam de gand sa ratez concertul lor, fiind una din trupele mele preferate din categoria doom melodic. Festivalul a fost anuntat pentru 16 – 18 noiembrie in Quantic. Chiar in prima zi de festival concertau si cei de la Saturnus. A fost putina agitatie fiindca in aceeasi seara as fi vrut sa mai ajung la alte doua concerte. Dupa un pic de organizare am facut in asa fel incat sa prind si concertul celor de la Vulture Industries, despre care a scris Ursu’ aici, dar la concertul cu numarul trei nu am avut cum sa mai ajung.

La bisul vulturilor, am zis ca trebuie sa-mi iau zborul spre saturnienii mei, in speranta ca voi prinde concertul de la inceput.  Si asa a fost, am intrat pe acorduri saturniene (cum imi place mie sa zic), chiar la ”Pretend”piesa cu care au inceput concertul. ”Pretend” este de pe albumul ”Veronika Decides to Diecare este numit asa dupa cartea cu acelasi nume a lui Paulo Coehlo. Si da, cand eram mai mica am citit cartea, la vremea aceea mi-a placut, daca as citi-o acum poate n-as mai zice la fel. Anyway, pe tot parcursul concertului s-au tot auzit strigate din public: Veronica, Veronica, Veronica!, lucru destul de amuzant.  Si trebuie sa zic ca asta ar fi albumul pe care l-am ascultat over and over and over, again and again. Ca sa nu ma pierd in detalii inutile, am fost placut surprinsa sa vad ca sala de la Quantic era plina, si nu mai zic ca mi s-a parut ca sunetul a fost destul de ok, de regula, asta fiind o problema majora intalnita acolo.

Saturnienii si-au continuat cantarea si cu piese de pe alte albume: ”Wind Torn”, ”I love Thee”, ”Empty Handed”, ”Murkey Water”, n-au uitat nici de ”Christ Goodbye” sau ”Forest of Insomnia”. Publicul era pe masura, pletele zburau pe ritmuri dark melodice, fiecare traind in felul lui pasajele de ”sorrow, loss, and death”. In engleza parca nu suna atat de dramatic. Mereu mi-a placut la Saturnus trecerea de la growl voice la vocea clean si la pasajele in care se recita.

I-am vazut prima oara in Colectiv, cam cu vreo 2 saptamani inainte de tragedie, chiar si ei au avut la acel concert cateva jocuri de faclii. Am scris aici. Au tinut sa ne vorbeasca despre asta si despre cat de aproape au fost de…. in rest, cuvintele sunt de prisos.

Intre timp oamenii s-au mai rarit, fiind totusi o zi lucratoare din saptamana, iar orologiul arata aproape ora 1. Dar cei care au mai ramas, nu au uitat sa ceara bis, pe care l-au si primit de altfel. Si asa s-a incheiat seara de joi, cu doua concerte la care a meritat sa ajung.

P.S.1 : Recunosc ca mi-a placut mai mult concertul din Colectiv, poate si fiindca i-am vazut pentru prima oara.

P.S.2 : Inainte de Saturnus au mai cantat: Descend Into Despair, Mourning Sun si Abigail.

P.S. 3 : Ciprian a fost cu mine, el o sa ne povesteasca despre celelalte doua seri de Metal Gates.
*Clip filmat de Raul Negoita.

 

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Pre-auditie de album: Changing Skins “Coming of Age”

•  

Joi, 16 noiembrie, ajunge la noi trupa de rock alternativ Changing Skins. Changing Skins a prins viata in 2009, debutand trei ani mai tarziu cu albumul omonim.

Va invitam sa urmarim preauditia albumului in avanpremiera: cea audio – noul material discografic “Coming of Age”, dar si cea video – clipul ce sustine urmatorul single, intitulat “Mr. Lovejoy”.

Citeste articolul “Pre-auditie de album: Changing Skins “Coming of Age””

Postat în:

Barul Trei Betivi

|

Etichete: