Villagers of Ioannina City in B52

•  

Alaltaseara m-am hotarat sa dau o fuga in B52 sa vad o trupa de stoner & post, care se anunta interesanta, Villagers of Ioannina City, organizata de Patricia cu proiectul ei Psychedelicious, de altfel unul foarte interesant. Ana si rezidentii barului erau deja acolo … iar pe scena erau niste brasoveni Anemic Disco, simpaticuti asa, cantau un post punk simplut si dragut … dar cam atat.

Am stat mai mult pe afara la bere si mici, si cum frigul era staruitor, am revenit inauntru. B52 e o sala excelenta de concerte, cu acustica buna, poate putin mai profi decat Fabrica. Dupa ce am exersat salutul grecesc si am palavragit despre una, despre alta … au inceput cei de la V.I.C.

Stonerul asta e simplu … dar executat frumos si completat de elemente psihedelice interesante, ti se suie repede la cap. Au fost si momente post metal iar vedetele show-ului au fost clarinetul si cimpoiul, care au sustinut influentele traditionale grecesti.

Show-ul a evoluta intereant … pana la ore inaintate aproape de 1 noaptea. Mi s-au parut echivalentul trupei Smallman din Bulgaria, avand deci aceeasi mama, Tool,  A Perfect Circle … samd.

Deficitul meu de atentie, ajuns la cote mai ridicate … nu m-a lasat spre final sa fiu complet acolo. Stiu doar ca s-a incheiat cu un public foate multumit si cu multe aplauze … mi-am luat poate prea repede talpasita spre casa, fiind deja faultat de betia de seara trecuta.




Maria Tănase – 105 ani – vinil și documentar

•  

Este foarte greu să faci descrierea unui eveniment dedicat Mariei Tănase, prea puține rânduri.
Am avut seri dedicate multor genuri muzicale, iar acum a venit rândul folclorului. Impropriu spus “folclorului” pentru că în cântecele Mariei Tănase întâlnim romanțe, muzica ușoară, muzică de petrecere, folclor dar și muzică lăutărească.

Din program:

Divinil: muzica Mariei Tănase pe vinil, discurile 1 și 2.
Invitat special: regizorul și scenaristul Damian Laurentiu ne va prezenta documentarul său despre viața Mariei Tănase.
Divinil: muzica Mariei Tănase pe vinil, discurile 3, 4 și 5.

Pagina evenimentului: Maria Tănase – 105 ani – vinil și documentar

Postat în:

Evenimente


Cugetari si Cuvinte

•  

@ Celelalte Cuvinte, Quantic, 15 septembrie 2018

Sambata am fost sa-mi vad la treaba pentru a ‘nspea oara trupa mea preferata romaneasca. Am ajuns in Quantic pe la noua si ceva, m-am gasit acolo cu Vali, Victor & co. Dupa ce am facut o aprovizionare cu bere la o coada imensa, la intrare am constatat ca nu am bani de intrare si de viitoare beri, noroc cu Victor, betiv de nadejde’, si la bine, dar mai ales la bine :-) Cand am intrat, era plin ochi tot Quantic-ul … nu-mi amintesc de cand nu l-am mai vazut asa aglomerat. Ne-am asezat in spate, si am inceput sa ascultam reproducerea intergala a antologicului album “cu patratele”, a carui tema o avem desenata si la bar de pre vremea Fri Kultur, adica albumul Celelalte Cuvinte I, care incepuse deja.

Citeste articolul “Cugetari si Cuvinte”




Nesseria & The Dignity Complex in Quantic

•  

Sambata seara m-am vazut cu Ana si Sorin (fost cugetator scriitor) in Quantic. Stiind programul de la Something for The Core am ajuns fix inainte sa inceapa francezii de la Nesseria.

Ce au cantat ei mi-e greu sa descriu. Era acolo si progresiv, si death … si zbierete disperate de black … si grindcore si hardcore, toate amestecate intr-un cocktail de desfundat urechile. Si daca nivelul cerebral al muzicii era ridicat, asta a compensat nivelul tehnic al sunetului. Nu te mai intereseaza sa se auda ca in studio, ci sa traiesti intens momentul, sa te lasi purtat de directia muzicii. Chitarile au inundat urechile, tobele au atacat pulsul si rezultatul lor m-a lasat foarte surprins. Nivelul profunzimii adus de trupa asta a depasit asteptarile. E si greu de reprodus in scris. Merita nota maxima si merita ascultati ca tema pentru acasa.

Dupa o pauza de bere si povesti am trecut la repriza a doua, The Dignity Complex, niste brasoveni care au tinut adevarate incursiuni in profunzimea si flexibilitatea metalului progresiv.

M-am lasat dus de chitari si am meditat pe acordurile care au iesit din ele, completate de o voce instrument interesanta.

Si pentru ca nu aveam chef sa ne mai betivanim aiurea pana la ore tarzii, dupa asta ne-am luat talpasita, fiecare la casa lui.



Leprous in Quantic (Malina tour)

•  

La inceput de toamna, intr-o seara de joi, am fost in Quantic sa vad concertul trupei Leprous. Norvegienii sunt in turneul ”Malina”, ultimul lor album, aparut in 2017. Nu au fost doar in Bucuresti, au ajuns si in Cluj cu o zi inainte de a ajunge la noi. ”Malina” cred ca este cel de-al cincilea album din cariera trupei de progressive/experimental, rock/avant-garde metal. Nu este neaparat unul dintre albumele mele preferate, il consider un picut comercial fata de restul albumelor, dar este doar o chestie subiectiva, desigur. Ma asteptam sa fie ceva oameni, insa am ramas surprinsa sa vad Quanticul plin ochi.

Leprousii ne fac incalzirea cu piesa ”Bonneville”, o piesa lenta pe care te poti legana agale si poti asculta limpede fiecare instrument in parte. Apoi ii auzi vocea lui Einar: ”Am I dreaming? Am I dreaming?” Iar legat de voce, chiar mi se pare o voce super buna pentru progressive, la concurenta cu cea a lui Daniel de la Pain of Salvation.

Chiar daca au venit sa-si promoveze noul album, continua cu ”The Valley”, o piesa de pe albumul Coal, timp in care ma gandesc sa filmez macar un pasaj mic pentru Trei betivi bar, desi nu prea cochetez cu ideea de a sta cu telefonul pe sus, de data asta am incercat. Odata cu The Valley incepe actiunea si urmeaza ”Golden Prayers” si aproape toate piesele de pe ”Malina”. Spre final canta ”Angel” de la Massive Attack, iar eu sar de la primul acord recunoscand piesa. Toata lumea a fost in extaz… To love you, love you, love you, daca era in aer liber s-ar fi aprins brichetele ca pe vremuri (NOT).

La encore mai canta vreo 4-5 piese, inclusiv ”Malina”, piesa reprezentativa pentru album. Atunci mi-a venit in minte un text vazut pe undeva, intr-o nu stiu care zi in care colindam strazile orasului: Clanul sensibililor. Da, este o piesa lenta si sensibila, depresiva chiar (depresso expresso), care te duce pe taramuri dark si te pune pe ganduri mai ales daca asculti si versurile. Numai bine dupa asta urmeaza „Stuck”, o piesa nitel mai alerta ca sa ne scoata din mrejele tristetii.

Si incheierea se face apoteotic cu ”Slave” de pe “The Congregation“, mi s-a parut piesa potrivita pentru final, fiindca o consider cea mai buna piesa de pe albumul asta. Forta, energie, oleaca de screamo = perfect combo.

All in all, a fost un concert reusit cu un public pi masura.

*Filmari:  Diana Cretu.

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Boala de ganduri

•  

nu am nimic special de scris… vreau doar sa scriu…
toata seara am baut Feldschlosschen… o bere perfecta daca vrei bere fara alcool, care sa contina alcool… poti sa bei oricat vrei… la un moment dat parca te ia, dar nu stii daca e de la inaltime sau de la bere…


e joi seara, sunt intr-o cabana in Alpi si am facut pariuri cu traderii pe Dow Jones care a inchis seara la 25.998… Cristian Sima ne-a povestit cum a castigat 50k in ziua cand Trump a devenit presedinte, printe multe altele… si am vazut filmul All The President’s Man la care nu am putut sa ma concentrez aproape deloc … cred ca am un deficit de atentie cum a zis Ana… sau asa ceva …
e intuneric, bezna in jur, ascult Celelalte Cuvinte, Mudhoney si Emperor… beau mult vin rosu, tota lumea doarme dupa o zi lunga si agitata … sunt putin depresiv… nu am niciun chef de somn…
e peste 1 noaptea, Nasdq se va redeschide de la 1:00 si daca vreau pot sa-l tranzactionez pana dimineata … imi pot ridica adrenalina marind levierul si pot fie sa castig foarte mult, fie sa-mi mai fut inca un cont, am mai facut-o… both ways…
dar nu am chef de asta, acum la ora asta… mai bine am rabdare si invat in timp sa tranzactionez profesional, de asta sunt aici…
stii de ce imi place sa fac trading?
pentru ca cifrele astea dau stirile in timp real mai bine ca orice insiruire de cuvinte… iar daca reusesc sa devin constant profitabil in trading pot lucra de oriunde din lume oricand, de aici din munti pot sa merg direct la primul concert Tom Waits, la urmatorul concert Madball pe care l-am ratat acum o luna… oriunde vreau eu… sa stau cat vreau eu… sa fac ce vreu eu… asa sambata trebuie sa merg iar la biroul din Piata Victoriei, sa am de-a face cu afaceristi neseriosi, unii tepari, cu tone de coropisnite birocrate, dirijate de pesedisti din functii de conducere, care paraziteaza institutiile si orice inseamna civilizatie si dezvoltare… si asta deodata ma intristeaza :-(
presimt ca in urmatoarea perioada o sa scriu constant lucruri dintr-astea, care imi gandura prin ganduri… si pentru ca trei betivi este mai mult despre recenzii la concerte si muzica, o sa incep sa-mi scriu cugetarile astea de betiv si nebetiv pe www.cugetatorii.ro

stay in drugs, eat your school, don’t do vegetables!

Postat în:

Betivisme


Concert Les Oreilles D’Aman

•  

S-au terminat concediile, am vazut lumea, iar acum va invitam la o seara de world music.
Les Oreilles d’Aman are in componenta acordeon, clarinet, violencel si mandolina. Muzica lor are sonoritati balcanice, orientale, dar si o patina ce aminteste de vechea boemie frantuzeasca.
Dupa concert ramanem la o bere rece cu trupa.
Intrarea este pe baza de donatie.

Un clip mai vechi, dar reprezentativ, al trupei Les Oreilles d’Aman: aici

 

 

Pagina evenimentului: facebook.com/events/1081703155323046/

Postat în:

Evenimente