Ale Ale … punk’s dead! Punk’s not dead!

•  

@ The Exploited, Periam Port, 14 Iulie 2018

Am plecat la Garana Jazz nu doar pentru jazz si sofistocareli … nu nene, gandul meu era sa dau o fuga 200 km mai incolo sa vad The Exploited, undeva in apropiere de Timisoara. Cum astia de la Garana erau in mare parte hipstari si hipioti, si stiau de Exploited cu o rata statistica de doar 6 din 28 (deci de 22%) am luat duba woodstock goala si am plecat la drum prin Banat pana am ajuns la granita cu Ungaria si Serbia, la Periam, unde era festivalul Rock in Mures.

Am gasit acolo un loc de concerte simpatic, fix langa raul Mures care se vedea foarte misto, am inteles ca si trupa a dat un tur cu barca pe el inainte de concert.

Inauntru la festival, lucrurile erau destul de anemice, nici n-ai fi zis ca urmeaza sa cante una din cele mai vechi si mai cunoscute trupe care stau la baza punk-ului.

Mi-as fi luat niste bere, dar voiam sa ma intorc la Garana in aceeasi seara conducand duba aia. In fata scenei erau cateva zeci de copii, care se bucurau urmarind trupa E-an-na, ceva metal folcloric gen pinguinul si alte balarii si sareau toti ca pinguinii. Asa ca mi-am luat multa apa si de-ale gurii, si am cascat gura pe ici pe colo, prin targul lui Mures.

Era genul de festival de judet, unde nu te-ai fi dus dacat daca erai din zona si prin zona … si n-ai avut acces la altceva, asa se explica si abundenta tricourilor doar cu Slayer si Metallica de la inceput. Desi treaba se chema Rock in Mures, mai erau puse inca 2 scene mai mici, una de r & b si una de tehno, la care spre bucuria mea nu era aproape nimeni in fata.

In fine, vremea a trecut si s-a mai coagulat lume in fata scenei, incepusera sa apara si tricouri mai noi ca Dead Kennedys, Anti-Flag si altele. Wattie Buchman si echipa The Exploited au intrat brusc pe scena si au salutat multimea cu Lets Start a War!! Cei de la chitari aveau 2 tricouri cu Agnostic Front, iar sunetul se auzea poate putin mai bine ca pe albumul Punks Not Dead, adica putin peste mediocru, dar fiind vorba de Exploited nu asta conta, important era sa se auda tare … iar tare s-a auzit.

Dupa asta, Wattie a anuntat ca li s-a spart toba, si va dura ceva sa o schimbe. Si a tinut asta cam vreo 20 de minute, timp in care lumea s-a mai adunat si cand au reinceput eram deja vreo 3 mii de oameni in fata scenei.

Mi-a placut ca lumea a inceput sa strige fix ca la inceputul Exploitedului … ale ale … punk’s dead! Si a inceput furtuna. Dogs of War, The Massacre! Desi era iarba in jurul scenei, fix in fata  unde se incingeau spiritele era un asfalt foarte prafuit si orice mosh pit venea la pachet cu cate o gura buna de praf inhalata direct in plamani. Dar asta n-a contat pentru nimeni si cu atat mai putin si pentru mine mai ales cand a inceput Chaos in My Life! Iar de acolo … punkul primar a fost la el acasa.

Le-au zis ceva de dulce celor de la green day si offspring, si noi la fel! Mai multi au incercat sa o rupa spre scena, dar vreo 10 bodyguarzi s-au pus in fata neintelegand ce se intampla, aparand scena ca poarta la fotbal, prima data certand-se si apoi negociind cu punkistii.

Ostilitatile au continuat cu Never Sell Out, I Belive in Anarchy, Holliday in the Sun.

L-au luat la pula pe trump iar noi am strigat inapoi un lung si hotarat Muie PSD! si au bagat violent Cop Cars! Ni-no ni-no … the cops are after me! desi eram rupt, nu m-am putut abtine sa nu ma rup mai rau pe asta.

Iar cand a venit Beat The Bastradrs as fi vrut sa ne calcam in picioare! N-a fost ca la alte mosheli avute prin unele baruri pe aceasi piesa unde a fost rupere si jale, dar … Fuck yeah, a fost mai misto ca la Dead Kennedys.

Multi au reusit in virtutea bodyguarzilor sa o rupa putin spre scena … cativa reusind chiar sa cante cu ei, Fuck The System! Fuck The USA! Wattie isi batea uneori cu microfonul in cap, ziceai ca loveste in lemn. De cand am vrut sa ma desfasor pe piesele astea la un concert Exploited! Bis, aplauze, se striga diverse piese.

Eu strig cat ma tine gura Massacre Of Innocence! Fiind un cantec despre atrocitatile din decembrie ’89 de la Timisoara, era cel mai bun moment. N-au cantat-o dar m-am multumit si cu Army Life!

Ok, pauza de bis …. ale ale … punk’s dead! … ale ale … punk’s dead! Se intorc, si un baietel de vreo 10 ani ajunge prin cineva pe scena in fata … iar nebunul de Wattie il invata si canta cu el sacadat la microfon … sex … and violance!  Si incepe nebunia … sex and violance sex and violance sex and violance sex and violance sex and violance, fuck yeah! nici nu mai stiu ce varsta am!

De la o ora de concert programata, pentru ca era cantare de fetival, o tin peste o ora si jumatate, fara sa punem la socoteala pauza cu ruperea tobelor! Publicul care inainte de concert parea anemic, acum era nervos si la mare inaltime!

Si vine la final Punk’s not Dead! Punk’s not fucking dead! Se incing iar picioarele si praful ridicat in fata scenei de zici ca e fum. A meritat drumul pana acolo, a meritat si drumul pana la Garana pentru asta, a meritat totul din plin!

I-am pandit vreo 20 de minute reusind cumva sa intru in zona staff-ului din spatele scenei, dar nu pareau sa iasa prea curand din cortul lor, asa ca stiind ca am vreo 200 de km de gonit inapoi cu duba, m-am carat.

Am marcat un concert atat de misto, ma bucur ca am trait in sfarsit chestia asta!

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:


Scris de: Ciprian , 23 July 2018

Ultima modificare: Ciprian , 23 July 2018