Gojira! GO-JI-RA!!!

•  

În 2006 n-am apucat să-i văd la Brutal Assault, pentru că am ajuns ziua următoare după ce au cântat. Dar i-am prins în 2010, tot la Brutal Assault, şi apoi în 2013 la Rockstadt Extreme Fest, la Râşnov. De fiecare dată au sunat bine şi de fiecare dată publicul a fost fantastic. Aşa că abia am aşteptat momentul să-i văd din nou, mai ales că veneau cu turneu de promovare al albumului (nu chiar nou) Magma, deci erau headlineri şi mai mult ca sigur trebuiau să cânte mai mult timp.

Dar deja am făcut o introducere mult prea stufoasă, aşa că hai să vă zic câte ceva despre concert. Am ajuns acolo pe la 20:40 şi ne-am adunat toată gaşca fix la intrare. Pe scenă se scălâmbăiau nişte băieţi tinerei, care sunau oribil – asta nu e doar părerea mea. Aşa că ne-am dus să procurăm jetoane, iar apoi să ne alimentăm cu câte o bere-două.

Eh… şi am aşteptat cam 30-40 de minute să treacă timpul şi sa ne deplasăm şi noi în faţa scenei, ca să vedem “delfinii” de la Gojira. Şi a fost bine de tot!!!

Fum! Gojira!

Au început, aşa cum era de aşteptat, cu o piesă de pe “Magma”, Only Pain, una din cele mai dinamice de pe album. Publicul a luat-o razna din prima, me included. Iar apoi totul a fost un mix intre “Magma” si albumele vechi. Au cantat The Heaviest Matter of the Universe, Flying Whales şi Backbone de pe “From Mars to Sirius”, apoi Toxic Garbage Island, Oroborous şi Vacuity de pe “The Way of all Flesh”, iar de pe “L’Enfant Sauvage” au cântat piesa cu acelaşi nume.

Gojira la Arenele Romane

Printre piesele vechi au băgat şi Silvera, Stranded, The Cell şi The Shooting Star de pe ultimul album. Iar între piese Joe a stat de vorbă cu publicul, iar Mario se juca cu tobele, aşa cum face de obicei. În plus, cel din urmă a făcut un număr mişto ieşind în faţă şi cântând o piesă la chitară şi voce, acompaniat de restul trupei, la tobe fiind fratele Joe.

Mario la voce

Pe toată durata concertului publicul a fost la înălţime. M-am bucurat să văd puşti de 15-16 ani aruncându-şi pletele în jur, tineri la 20-25 de ani alergând ca nebunii în cerc în mijlocul mulţimii şi moşnegi ca mine şi Ciprian încercând să facă faţă nebuniei din moshpit. Totul a fost plin de energie!

Iar pe final, după ce trupa s-a făcut că pleacă, iar publicul a urlat încontinuu “GO-JI-RA!!”, băieţii s-au întors pe scenă şi ne-au dat o lecţie de cum se cantă “Territory” de la Sepultura. Un final perfect, aş zice eu…

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on Pinterest

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:


Scris de: ursu' , 6 July 2017

Ultima modificare: Ciprian , 5 September 2017




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *