Punks not dead, Punks for Rojava

•  

Saptamana trecuta m-a intrebat Sorin daca nu vin la un concert mai crust asa. Nu stiam cine si ce canta, dar neavand nimic de facut marti seara am zis ca da. Asa ca am ajuns in curtea Quanticului la ultimele piese Killer Victim, un metal tare si hotarat. Tricourile negre din jurul truperi erau in schimb cam rarefiate, cica ‘o tara mica, mese putine’.

La fata locului, Sorin cu Tase si Razvan stateau la sfat. Misto in gradina de vara din Quantic. Zona e inconjurata de padure, dar platforma unde se tinea concertul era de marmura si simti ca obosesti destul de repede pe ea, nu mai zic de posibilitatea unui mosh pit.

Au urmat Void Forger. O trupa cu un sunet destul de ciudatel si pe alocuri interesant. Sunetul nu i-a avantajat foarte tare, am constatat ca se aude la fel de slab afara ca si inauntru. Au starnit mai mult curiozitate decat miscare si aplauze, dar toate trupele mai noi trebuie sa inceapa de undeva.

Inca o bere, inca o vorba si au inceput headlinerii, Adrestia. De la prima toba pana la ultima am simtit radacinile de punk old school, imbinat cu un death foarte dinamic. Nu era multa lume, dar aia care erau se pare ca stiau despre ce e vorba. M-am luminat si eu cand au tinut un mic discurs despre conflictul din Siria, drepturile omului si societatea anarhica din Rojava. Si nu nene, aici nu e doar asa, cantam despre asta, suntem anarhici punk si atat. Oamenii astia au dezvoltat un intreg proiect Punks for Rojava si se pare ca sunt activ implicati politic in asta. Sprijina financiar si promoveaza o politica in care se incearca implementarea unei ideologii asa zise democratie confederala. O zona de conflict unde se incearca aplicarea unei conceptii anarhice-politice, acest lucru fiind aparat la propriu cu armele. In acest context muzica capata o mult mai mare cosistenta si autenticitate.

Valorile lor sunt cele mereu valabile in punk-ul universal si de bun simt: antirasismul, respectarea drepturilor omului, egalitate intre sexe, antihomofobia, secularismul, garda impotriva guvernelor abuzive si dictatoriale.

Au meritat un mosh pit si un tricou cumparat, pacat ca nu prea erau destui oameni cat sa se inchege o hora buna. N-am inteles de ce la sfarsit a venit politia si pe cine putea se deranjeze zgomotul, cand vecinii Quanticului sunt doar padurea si soseaua. Dar se pare ca nu e bar cu rockareala si metale fara vizite regulate de la militie, asa era si pe vremea lui ceasca, asa e si acum.

Cam asta a fost, mi-am luat berea si am plecat la trei betivi unde am baut pana n-am mai inteles nimic din bancurile lui Claudiu, cel mai activ barman din bar.

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on Pinterest

Scris de: Ciprian , 1 July 2017

Ultima modificare: ursu' , 6 July 2017




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *